Israelul şi minunea economică din Ţara Sfântă

În spatele barierelor de securitate, al Zidului Plângerii, al barierelor intelectuale şi al întregului cerc al violenţei, pe care doar o minune bilbilică ar putea să-l spargă, există şi un alt Israel, care nu aşteaptă să se întâmple o minune ci o înfăptuieşte chiar el, o minune cel puţin economică. În zgomot de rachete Katjusha, mica ţară a devenit în câţiva ani o regiune în avânt, scrie ziarul austriac Die Presse.

Din 2003 există excedente de balanţei comerciale iar shekelul a devenit o monedă forte, în vară urmând ca „mica ţară a făgăduinţei” să fie primită în OECD, în clubul naţiunilor industrializate bogate.

Iar acesta este doar începutul, dat fiind că în clasamentul şanselor de viitor Israelul se află foarte sus. Cei 7,5 milioane de locuitori ai Israelului au mai multe companii cotate la Nasdaq decât Europa, Japonia, China şi India la un loc şi au cea mai densă reţea mondială de firme start-up (nou înfiinţate). În nicio altă parte a lumii nu curge mai mult capital de risc.

Dacă un întreprinzător israelian are o idee, el începe să o pună în aplicare chiar în săptămâna respectivă, spun analiştii. Actualmente, Israelul se află pe locul 30 în ce priveşte PIB-ul pe cap de locuitor. Peste două decenii, conform planurilor guvernului Netanyahu, Israelul ar urma să se numere printre cele 12 cele mai bogate naţiuni ale lumii.

Condiţiile pentru aceasta nici că ar putea fi mai nefavorabile. Teritoriile palestiniene nu deţin materii prime iar pământurile sale sunt pe jumătate uscate. Israelienii sunt înconjuraţi de inamici, care boicotează accesul pe piaţa regională, iar 10 la sută din PIB se scurg către apărare.
Serviciul militar obligă tinerii să stea departe de meserie sau formare profesională timp de trei ani la bărbaţi şi doi ani la femei. În anii ’90, statul evreu se afla într-adevăr în dificultăţi economice, la care au contribuit şi colonii evrei est-europeni.

Ei au creat un mediu atât de neprielnic economiei de parcă ar fi fost opera unui „antisemit pasionaľ’, scrie Die Presse. Aceştia se simţeau însufleţiţi nu doar de spirit sionist ci şi de idealuri economice corporatiste.
Chiar şi cei mai inteligenţi au luat lopata şi cosorul în mână, pentru a sluji la kibbutz binelui comun. Circa o treime din companii aparţineau Histradut, sindicatul unit, tot timpul gata de grevă.

Despre birocraţia care strangula orice spirit întreprinzător a scris şi Ephraim Kishon un cântec. În afară de portocalele de Jaffa, cu coajă groasă şi de arme, israelienii aveau prea puţin de oferit pieţelor mondiale.
O glumă răutăcioasă spunea că doar acela poate face o mică avere în Israel care a venit acolo cu o mare avere. Economistul Milton Friedman ironiza şi el din diaspora americană, spunând despre confraţii săi din Israel că aceştia contrazic cea mai încăpăţânată prejudecată despre evrei, aceea a comerciantului şmecher.

Succesul de azi nu a căzut însă din cer. Totul s-a schimbat în anii ’90, sub conducerea Likud – rapid, radical şi brutal. Întreprinderile de stat şi chiar sistemul de pensii au fost privatizate, taxele au fost reduse şi s-a construit o piaţă financiară. Aici s-au adăugat marele noroc cu cei un milion de imigranţi evrei din blocul din Est, care se săturaseră de socialism.

Aceştia erau de cele mai multe ori ingineri şi programatori de calitate, aşa că boom-ul tehnologic şi-a spus şi el cuvântul. Firmele au început să apară din pământ ca ciupercile, supravieţuind crizei Dotcom prin faptul că investitorii de capital de risc au continuat să mizeze pe ele.
Statul a preluat idea şi a început cu dereglementările şi creşterea cheltuielilor de cercetare la 5 la sută din PIB. O cincime din forţa de muncă din ţară are studii universitare. Imigraţia este încurajată iar ţara se umple de iniţiative şi oameni gata să rişte.

Dat fiind că nu au ce să le vândă vecinilor, israelienii s-au extins cu îndrăzneală pe piaţa globală. Din componente pentru arsenalul lor supradezvoltat de arme, aceştia extrag idei pentru produse civile.
Un exemplu este PillCam. Din microelectronica din vârful rachetelor a fost astfel dezvoltată o minicameră în formă de tabletă care, odată înghiţită, oferă imagini din intestinele pacientului.

Chiar şi stick-ul USB aşa de popular este o invenţie israeliană. La ‘Silicon Wadi’ (wadi, vale în arabă) de lângă Tel Aviv se înşiruie una lângă alta companii pentru aparate medicale, microchipuri, biotehnologie, irigaţii, desalinizare sau recunoaştere a vocii.
Concernul farmaceutic Teva, lider mondial la producţia de medicamente generice, a cumpărat de curând concurentul german Ratiopharm, la suma de 3,7 milioane euro. Chiar şi concerne tehnologice şi de Internet americane sunt prezente acolo de multă vreme: IBM, Intel, Google, Ebay, Motorola.

Nu peste tot curge însă lapte şi miere. Deşi şomajul a scăzut, dezvoltarea rapidă şi turboreformele au produs şi perdanţi: pe de-o parte arabii iar de cealaltă evreii ultrareligioşi. Iarna trecută, mai multe mii de evrei evlavioşi au protestat furioşi, fără succes, în faţa sediului Intel de la Ierusalim, contra faptului că acolo se lucrează şi de sabbat. Mânia provocată de prăpastia socială se manifestă mai ales prin naţionalism exacerbat.

Palestinienii profită şi ei de boomul economic atunci când merg la lucru în Israel, fără a fi însă siguri că nu rămân blocaţi în faţa barierelor de la frontieră. Boom-ul economic israelian, indiferent dacă este o cheie pentru convieţuire paşnică sau motiv de nouă ură, va domina curând conflictul cu vecinii. Ceva se schimbă în Orientul Mijlociu totuşi, conchide Die Presse.

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata