Preşedintele rus Dmitri Medvedev a propus reducerea vârstei maxime de pensionare pentru funcţionarii de stat de la 65 la 60 de ani.
În cadrul Dumei de Stat (camera inferioară a parlamentului rus) au început marţi, 15 iunie, dezbaterile pe marginea proiectului de lege înaintat de Medvedev privind reducerea vârstei maxime de pensionare pentru funcţionarii de stat de la 65 la 60 de ani.
La prima vedere, proiectul de lege nu schimbă nimic în mod radical: şi în prezent există o prevedere conform căreia de la 60 de ani funcţionarul de stat este trecut de la un contract pe termen nelimitat la unul pe termen limitat, între unu şi cinci ani, iar angajatorul are oricând posibilitatea să renunţe la serviciile ‘pensionarilor’.
Acum, însă, proiectul de lege fixează clar că, după 60 de ani, un funcţionar de stat care doreşte să-şi continue activitatea profesională poate face acest lucru, însă maxim până la 65 de ani, într-o funcţie care nu este una de şef şi, bineînţeles, pe baza unui contract de muncă pe termen limitat.
În realitate, acest lucru înseamnă că toţi înalţii funcţionarii de stat mai în vârstă de 60 de ani vor fi pensionaţi fără milă, consideră un înalt funcţionar din cadrul Dumei de Stat, explicând pentru Nezavisimaia Gazeta că ‘locuri de muncă care nu sunt unele ‘de conducere’ nu există nici în cadrul ministerelor, nici în cadrul organismelor federale ale puterii, poate doar cu excepţia femeilor de serviciu şi liftierilor’.
De altfel, pentru acei funcţionari de care puterea va continua să aibă nevoie a şi fost creat un subterfugiu: aceştia vor putea rămâne în organismele de stat pe post de consultaţi sau consilieri. Adică, dacă un funcţionar de stat acceptă în mod adecvat ideile de modernizare el ar mai putea lucra pentru binele ţării, însă dacă el este convins că în Rusia nu trebuie schimbat nimic – va fi vizat în mod clar de reducerile de 20% anunţate de Medvedev.
În opinia politologului rus Oleg Şabrov, nu este exclus ca Medvedev să fi avut nevoie de ‘un instrument suplimentar pentru a putea scăpa de anumiţi funcţionari de stat, inclusiv din cadrul Administraţiei prezidenţiale’. Nu este un secret, explică Şabrov, că mulţi înalţi funcţionari se simt în siguranţă în funcţiile lor, în pofida vârstei, şi continuă să influenţeze politica, mai ales la nivel regional.
Văzând în intenţia lui Medvedev o tendinţă spre întinerirea aparatului birocratic, Şabrov consideră, totuşi, că faţă de toţi potenţionalii pensionari trebuie adoptată o abordare individuală, deoarece există specialişti care cunosc mai bine ca alţii o anumită problematică.
Cu toate acestea, potrivit sondajelor sociologice realizate de diverse instituţii în domeniu, cu cât mai mare este vârsta unui funcţionar, cu atât mai puţin este el deschis unor schimbări radicale şi, prin urmare, modernizării atât de promovate de Medvedev.
