Economie

Declinul natalității reduce forța de muncă necesară pentru infrastructură, apărare, locuințe și AI

Declinul natalității reduce forța de muncă necesară pentru infrastructură, apărare, locuințe și AI
Pătuț de copil lângă un pat matrimonial - Foto: Polina Tankilevitch / Pexels

Populația globală ar putea atinge vârful în anii 2050, posibil chiar mai devreme, iar reducerea forței de muncă de vârstă activă va limita investițiile statelor în infrastructură, apărare, locuințe și inteligență artificială, a avertizat la 22 septembrie 2026 Richard Yetsenga, economist-șef al grupului ANZ, potrivit Bloomberg Television (YouTube).

Evaluarea pornește de la scăderea natalității. În foarte puține regiuni ale lumii, rata natalității mai depășește pragul de înlocuire de 2,1, a explicat economistul în emisiunea Bloomberg: The Asia Trade, difuzată de Bloomberg Television. Efectul se vede atât în perspectiva unui maxim al populației globale, cât și în structura pe vârste a acesteia.

Numărul persoanelor de peste 80 de ani este în proces de triplare față de nivelul cu care lumea s-a obișnuit în ultimele două decenii. În paralel, scade disponibilitatea angajaților aflați în intervalul de vârstă activă, exact categoria pe care guvernele și companiile o folosesc pentru proiectele cu necesar ridicat de personal.

Aceeași forță de muncă este necesară în patru domenii mari

Apărarea, infrastructura, inteligența artificială și construcția de locuințe concurează pentru aceeași resursă limitată. Yetsenga consideră că presiunea demografică reprezintă o constrângere pentru capacitatea economiilor de a duce la capăt simultan aceste priorități.

Problema nu privește doar Australia. Competiția pentru angajații de vârstă activă se desfășoară între state, în condițiile în care mai multe guverne urmăresc în același timp cheltuieli mai mari pentru apărare, infrastructură nouă, dezvoltarea inteligenței artificiale și extinderea fondului de locuințe.

Alocarea personalului devine astfel o limită a capacității de investiție, nu doar o problemă legată de dimensiunea populației. Fiecare dintre cele patru domenii are nevoie de angajați din aceeași categorie de vârstă, iar oferta acestei categorii este relativ mai redusă, potrivit economistului.

În aceeași logică, Yetsenga a spus că actualul moment nu poate fi tratat ca un model repetabil de succes obținut din întâmplare.

Materialul Bloomberg plasează avertismentul demografic în discuția despre strategia prin care Australia încearcă să folosească inteligența artificială pentru creștere economică în următorii 40 de ani. Yetsenga privește această etapă ca pe o oportunitate distinctă, care trebuie evaluată separat de precedentul boom al industriei miniere australiene.

Inteligența artificială ar trebui să susțină o productivitate anuală de 1,2%

Raportul intergenerațional, citat în descrierea înregistrării, estimează că inteligența artificială ar putea contribui la atingerea unei ținte de creștere a productivității muncii de 1,2% pe an, pe termen lung. Productivitatea muncii măsoară câtă valoare economică poate fi obținută prin munca depusă într-o anumită perioadă.

Raportul estimează și că, până în 2030, ar putea fi cheltuiți 150 de miliarde de dolari pe centre de date în Australia. Investiția proiectată intră însă în aceeași competiție pentru personal cu infrastructura publică, apărarea și construcția de locuințe, în contextul restrângerii relative a forței de muncă active descrise de Yetsenga.

Ținta de productivitate și suma destinată centrelor de date sunt estimări prezentate în raportul intergenerațional. Proiecția privind momentul în care populația globală ar putea atinge vârful, precum și evaluarea efectului demografic asupra investițiilor, îi aparțin economistului-șef al grupului ANZ.

Această separare contează pentru evaluarea perspectivei economice a Australiei. Raportul indică nivelul de productivitate urmărit și amploarea posibilă a cheltuielilor pentru centrele de date, în timp ce Yetsenga identifică disponibilitatea angajaților drept una dintre limitele structurale ale realizării proiectelor.

Imigrația avantajează unele economii, dar competențele contează la fel de mult ca numărul

Economiile care au atras cu succes imigranți sunt mai bine poziționate pentru a gestiona riscurile demografice decât celelalte, potrivit lui Yetsenga. El a dat ca exemple Canada, Regatul Unit și Noua Zeelandă, spunând separat că Australia va trebui să facă față provocărilor demografice.

Numărul total al imigranților nu este însă singurul criteriu economic relevant. În cazul Australiei, detaliile politicii contează la fel de mult sau chiar mai mult, inclusiv competențele de care economia are nevoie și rolul umanitar pe care țara și-l asumă față de persoanele care fug de persecuție.

Componența imigrației influențează atât oferta de muncă, cât și cererea din economie. Discuția privește cererea pentru locuințe închiriate, consumul și economia activităților temporare, în care participă inclusiv studenți, dar Yetsenga a insistat asupra selecției competențelor necesare Australiei.

Germania oferă exemplul unei economii în care imigrația a compensat evoluția naturală a populației. Țara a înregistrat mai multe decese decât nașteri începând din 1971, însă populația sa a crescut în principal datorită imigrației, a arătat economistul. Subiectul imigrației a avut totodată un rol în rezultatele electorale considerate surprinzătoare de acesta.

Politica de imigrație este astfel un punct de presiune între nevoia de angajați și efectele cererii suplimentare. Australia trebuie să cântărească aportul de competențe necesare investițiilor în raport cu cererea creată pe piața chiriilor, în consum și în alte segmente ale economiei.

Dobânzile și veniturile limitează perspectiva pieței imobiliare australiene

Presiunea demografică se suprapune peste o piață a proprietăților în care prețurile au crescut mai repede decât veniturile. Yetsenga a apreciat că o asemenea evoluție nu poate continua la nesfârșit și că reacția împotriva scumpirii locuințelor făcea inevitabilă o schimbare de politică, indiferent de forma acesteia.

Piața se află între interese opuse. O parte dintre proprietari nu doresc scăderea prețurilor, în timp ce alți participanți nu vor continuarea creșterilor. Acest conflict limitează opțiunile politicilor privind locuințele, într-un moment în care guvernul trebuie să răspundă și nevoii de personal pentru construcții.

Yetsenga se așteaptă la încă două majorări ale dobânzilor și la menținerea unei piețe imobiliare slabe pentru o perioadă îndelungată. Prognoza sa nu include perspectiva unor dobânzi mai mici în următorii doi ani.

În evaluarea economistului, prețurile proprietăților nu ajung de regulă la nivelul minim înainte ca dobânzile să înceapă să scadă. Absența unei reduceri în prognoza pentru următorii doi ani indică, în opinia sa, o perioadă lungă între maximul și minimul ciclului imobiliar și o piață structural mai slabă.

Diferențele dintre piețele regionale australiene pot amplifica această ajustare. În unele zone, prețurile au fost împinse la niveluri pentru care cererea locală este redusă, iar piața depinde în mare măsură de investitori.

În Australia ar putea urma o realocare semnificativă a fondului de locuințe, pe măsură ce o parte dintre investitorii existenți încep să vândă. Cei care le-ar putea lua locul nu beneficiază de aceleași avantaje fiscale, ceea ce schimbă condițiile financiare în care proprietățile pot trece către noii cumpărători.

Strategia australiană pentru creșterea bazată pe inteligență artificială se desfășoară, prin urmare, în paralel cu trei constrângeri descrise de Yetsenga: diminuarea relativă a forței de muncă active, presiunea politică asupra imigrației și slăbiciunea prelungită a pieței imobiliare. Până în 2030, raportul intergenerațional plasează la 150 de miliarde de dolari cheltuielile posibile pentru centrele de date necesare acestei strategii.

Pentru a fi la curent cu toate știrile, urmărește Financiarul.ro și pe Google News

Parteneri

Articole recomandate din rețeaua noastră
150 de miliarde de dolari Australia inteligenta artificiala Populația globală Richard Yetsenga