Creditorul care lasă să treacă termenul general de 3 ani fără să ceară recuperarea banilor poate pierde posibilitatea de a obține plata prin instanță, dacă nu a intervenit o cauză de suspendare sau întrerupere a prescripției. Pentru verificarea unei datorii contează natura obligației, data de la care plata putea fi cerută și actele făcute între timp de creditor sau debitor.

Informațiile au fost relatate de Digi24. Într-un interviu pentru Digi24.ro, avocatul Bogdan Buneci explică, prin raportare la art. 2.500 din Codul civil, că prescripția privește dreptul material la acțiune: posibilitatea creditorului de a cere instanței executarea obligației prin constrângere. Vechimea sumei neachitate nu dovedește, singură, împlinirea prescripției.

Calculul pornește de la momentul în care plata poate fi cerută

Prima verificare privește începutul termenului. Potrivit explicației avocatului, prescripția începe să curgă atunci când titularul dreptului la acțiune a cunoscut sau trebuia să cunoască nașterea acestui drept. Pentru o datorie, reperul este, de regulă, momentul în care obligația devine exigibilă, adică momentul de la care plata poate fi cerută.

Dacă împrumutul sau o altă obligație de restituire are o dată convenită pentru plată, începutul prescripției se stabilește în funcție de prevederile contractului și de natura obligației. Data convenită trebuie verificată înainte de a aprecia cât timp a trecut.

Regula generală este prevăzută de art. 2.517 din Codul civil. Buneci menționează și termene speciale de 10 ani, 2 ani sau un an, aplicabile anumitor drepturi ori obligații. Alegerea termenului depinde de categoria în care intră suma de recuperat.

O plată parțială poate schimba calculul prescripției

După identificarea termenului aplicabil, trebuie verificate actele care pot întrerupe cursul acestuia. În explicația avocatului privind art. 2.537 din Codul civil, printre acestea se află:

  • Executarea voluntară a unei părți din obligație, de exemplu plata unei părți din suma datorată.
  • Recunoașterea datoriei de către debitor.
  • Introducerea unei cereri de chemare în judecată, în condițiile legii.
  • Înscrierea creanței la masa credală în cazul insolvenței, adică înscrierea sumei solicitate în procedura de recuperare a datoriilor, în condițiile legii.

Întreruperea înlătură perioada acumulată până la acel moment. Un nou termen începe să curgă potrivit regulilor aplicabile situației respective, explică Bogdan Buneci.

Suspendarea păstrează, în schimb, timpul deja scurs și oprește temporar calculul. După încetarea cauzei de suspendare, termenul își reia cursul, cu luarea în considerare a perioadei anterioare. Cazurile în care intervine acest efect sunt prevăzute expres de lege, avocatul indicând art. 2.532 din Codul civil.

Datoriile fiscale și amenzile au reguli distincte

Pentru impozite, taxe, contribuții și alte creanțe bugetare, trebuie urmărit dreptul autorității fiscale de a stabili obligațiile de plată. Acesta se prescrie în 5 ani, potrivit art. 110 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, invocat de avocat.

În limitele acestui termen, autoritățile pot face verificări și pot stabili sumele datorate. Buneci explică faptul că verificările fiscale privesc, în principiu, perioadele din ultimii cinci ani pentru care dreptul de a stabili obligații nu s-a prescris.

Pentru amenzile contravenționale, inclusiv cele de trafic, verificarea trebuie să distingă aplicarea amenzii, comunicarea procesului-verbal și recuperarea efectivă a banilor:

  • Aplicarea amenzii se prescrie, de regulă, în 6 luni de la săvârșirea faptei, conform art. 13 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
  • Executarea sancțiunii se prescrie dacă procesul-verbal nu este comunicat contravenientului în cel mult 2 luni de la aplicare, potrivit art. 14 din aceeași ordonanță.
  • Dacă amenda a fost aplicată și procesul-verbal comunicat în termen, recuperarea prin executare silită urmează Codul de procedură fiscală. Termenul este de 5 ani de la 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut dreptul de a cere executarea, cu respectarea cauzelor legale de suspendare sau întrerupere.

Notificarea permite exprimarea poziției față de suma cerută

O notificare privind o datorie neachitată comunică, de regulă, suma pretinsă și intenția creditorului de a se adresa instanței dacă plata nu este făcută. Destinatarul poate răspunde pentru a-și exprima poziția, fără să aibă o obligație legală generală de răspuns, explică avocatul.

Buneci recomandă ca notificarea să nu fie ignorată, mai ales când există neclarități privind existența datoriei, valoarea solicitată sau momentul de la care creditorul poate cere plata.

Executarea silită presupune un document cu putere executorie

Creditorul care solicită executarea silită trebuie să dețină un titlu executoriu, adică un document care permite această procedură. Executorul judecătoresc verifică îndeplinirea condițiilor legale.

Avocatul oferă exemplul unui împrumut încheiat la notar, cu un termen convenit de restituire de 2 ani. Dacă această perioadă expiră fără plata banilor, creditorul se poate adresa executorului, cu condiția ca documentul să aibă caracter executoriu și să nu existe un alt impediment legal.

Înainte de executare, părțile pot negocia eșalonarea datoriei sau alte condiții de plată. Dacă debitorul nu respectă acordul, creditorul poate continua recuperarea creanței, inclusiv prin executare silită, în condițiile legii.

În cadrul procedurii pot fi urmărite, în funcție de situație, veniturile, conturile bancare sau bunurile debitorului. Un imobil poate fi urmărit silit și ulterior valorificat pentru acoperirea sumei datorate.

Pentru a fi la curent cu toate știrile, urmărește Financiarul.ro și pe Google News

Parteneri

Articole recomandate din rețeaua noastră
amenzi contraventionale creante fiscale executare silită prescripția datoriilor recuperarea creantelor