Națiunile occidentale se pregătesc pentru încă cinci ani de Recep Tayyip Erdogan, în timp ce liderul turc se îndreaptă către un tur de secundă pentru prezidențiale ca favorit răsunător.
Oficialii din SUA și Europa se pregătesc pentru o călătorie accidentată cu un președinte pe care îl consideră supărător și imprevizibil, dar și un partener esențial ca șef al unui stat membru NATO care se învecinează cu Orientul Mijlociu și Marea Neagră și găzduiește 4 milioane de refugiați. .
Eric Edelman, fost ambasador al SUA în Turcia, a declarat că un alt mandat pentru liderul veteran ar duce la continuarea relației tensionate a Occidentului cu Ankara. „Vom avea un aliat foarte nesigur, ale cărui politici vor fi conduse de nevoile și mofturile politice ale unui singur om”, a spus el.
Erdogan, care este renumit pentru retorica sa aspră, se autoproclamă un lider puternic care creează o cale pentru națiunea sa, care este liberă de cătușele unui Occident ipocrit și nedemn de încredere.
El și-a petrecut o mare parte din ultimul deceniu trecând de la o criză de relații externe la alta.
Numai în ultimii cinci ani, Erdogan și-a văzut țara lovită de sancțiuni americane pentru închiderea unui pastor american și cumpărarea unui sistem rus de apărare aeriană, a amenințat că va expulza 10 ambasadori occidentali și a trimis zeci de mii de refugiați care se înghesuie la granița cu Grecia după ce promițând să „deschidă porțile” Europei. Sâmbătă, cu o zi înaintea votului din primul tur, el l-a acuzat pe rivalul său Kemal Kılıçdaroğlu că lucrează cu președintele american Joe Biden pentru a-l învinge, fără a prezenta dovezi.
Președintele american Joe Biden, dreapta, vorbește cu alți oficiali NATO, inclusiv cu președintele turc Recep Tayyip Erdogan, stânga. Dacă Erdoğan va câștiga, el ar putea solicita concesii din partea SUA © Pool/AFP prin Getty Images
În perioada premergătoare duminică, după cum sondajele sugerau că Kılıçdaroğlu era în frunte, atât diplomații străini, cât și omologii lor turci și-au permis să-și imagineze cum ar putea fi lucrurile diferite dacă opoziția ar ajunge la putere.
Chiar dacă este puțin probabil ca vreun nou guvern să efectueze o schimbare dramatică de substanță a politicii externe și ar fi putut prezenta provocări proprii, un înalt oficial turc a susținut că va exista o „atmosferă mult mai pozitivă” după ani de ani de dispute publice.
„Există bunăvoință uriașă față de Kılıçdaroğlu (între oficialii occidentali)”, a spus el. „Le place de el.” În schimb, a adăugat el, sentimentele lor față de Erdogan „se limitează la ură”.
Perspectiva unei schimbări s-a diminuat dramatic de când președintele turc a câștigat primul tur cu aproape 5 puncte procentuale, oferindu-i un avantaj clar înaintea turului din 28 mai.
Primul test mare pentru câștigătorul din turul al doilea se referă la apartenența Suediei la NATO, pe care Turcia a blocat-o după ce a acuzat națiunea nordică că este blândă cu ceea ce el a numit teroriști kurzi.
Oficialii NATO sunt disperați ca intrarea Suediei în alianța militară să fie aprobată la un summit din Lituania în iulie.
Unii se tem însă că performanța puternică a ultranaționaliștilor turci sceptici la NATO la votul parlamentar de duminică îl va face pe Erdogan victorios să fie mai înclinat să tragă procesul. El ar putea apăsa pentru concesii din partea SUA, poate pentru planul Ankara de a-și moderniza flota de avioane de luptă F-16, care a fost suspendat de Congres.
Diplomații spun că problema centrală este că deciziile precum ratificarea aderării Suediei la NATO depind aproape în întregime de capriciile lui Erdogan, care a consolidat puterea și a centralizat luarea deciziilor într-un grad fără precedent.
„Atâta timp cât crede că beneficiile de a-l lăsa să zăbovească sunt mai mari decât costurile, cred că o va face”, a spus un înalt oficial european.
Nimeni nu se așteaptă ca legăturile Turciei cu Europa și SUA să fie complet rupte. Comerțul și finanțarea occidentală rămân vitale pentru economia turcă tulbure.
Deși președintele turc a creat legături personale strânse cu Vladimir Putin, ale cărui favoruri pre-electorale lui Erdogan au inclus amânarea plăților pentru gazele naturale rusești, el știe că o parte din valoarea sa pentru Moscova este statutul țării sale ca membru NATO.
De asemenea, vestul nu își poate permite o defalcare completă cu Ankara. „Turcia va fi un partener vital pentru noi, indiferent cine conduce acea țară”, a declarat senatorul democrat Chris Murphy, membru al comisiei de relații externe a Senatului.
SUA și Europa sunt conștiente că, fiind unul dintre puținii lideri mondiali în relații bune atât cu Putin, cât și cu Volodymyr Zelenskyy, președintele turc are un rol cheie ca intermediar în criza din Ucraina.
Națiunile UE rămân îngrijorate de amenințările lui Erdogan de a trimite mai mulți refugiați pe continent. Și Turcia, o națiune de 85 de milioane, rămâne și ea o piață importantă pentru companiile europene.
Liderul Partidului Popular Republican de opoziție și candidatul la președinția Turciei Kemal Kılıçdaroğlu. Perspectiva unei schimbări s-a diminuat dramatic de când Erdoğan a câștigat primul tur © Tunahan Turhan/SOPA Images via ZUMA Press Wire/dpa
Analiștii și factorii de decizie politică au prezis că legăturile cu Bruxelles-ul ar rămâne statice dacă s-ar extinde regimul de două decenii al lui Erdogan, fără progrese în ceea ce privește încercarea moribundă a Turciei de a adera la UE sau eforturi de a-și îmbunătăți uniunea vamală cu blocul. Cooperarea ar fi direcționată și tranzacțională, concentrându-se pe domenii precum securitatea și comerțul, au adăugat ei.
Cu toate acestea, İlke Toygür, profesor de geopolitică europeană la Universitatea Carlos III din Madrid, a avertizat că relațiile s-ar putea deteriora de la baza lor deja scăzută dacă țările occidentale renunță la reținerea de care au dat dovadă în ultimul an sau ceva. „Ei s-au reținut pentru că nu au vrut să devină material de campanie pentru președintele Erdogan”, a spus ea. „Dar dacă câștigă turul al doilea, nu există niciun motiv să se abțină.”
Unul dintre punctele de aprindere viitoare este un impuls al Bruxelles-ului de a pedepsi țările din afara UE care ajută Moscova să eludeze sancțiunile europene, care urmărește să forțeze țări precum Turcia să muncească mai mult pentru a le pune în aplicare. Însă Alexander Gabuev, directorul Centrului Carnegie Rusia Eurasia, a declarat că Kremlinul s-ar aștepta la o „continuare a relației actuale” cu Erdoğan, despre care a spus că a fost „instrumental” în evitarea sancțiunilor.
Alper Coşkun, un fost diplomat turc stabilit acum la Washington, a spus că este îngrijorat de implicaţiile pe termen mai lung ale adâncirii tensiunii faţă de Occident, atunci când publicul turc era deja profund neîncrezător atât în SUA, cât şi în Europa.
„Integrarea europeană progresează, dar fără nicio mențiune despre Turcia”, a spus Coșkun. „Încă cinci ani și acea înstrăinare va deveni mai profundă.”
El a continuat: „Acest lucru va avea un impact asupra perspectivei societății turce asupra lumii și asupra măsurii în care țări precum Rusia și China pot alimenta acel psihic (anti-occidental) în Turcia”.
Sursa – www.ft.com
