Tezaurul arhitectural al Ţinutului Hunedoarei: Bisericile de lemn în pericol
O moștenire culturală valoroasă
Ţinutul Hunedoarei se distinge printr-un patrimoniu arhitectural, pictural și sculptural deosebit, cu un accent special pe bisericile de lemn. Aceste edificii nu doar că reflectă tradițiile locale, dar și măiestria meșteșugarilor care au creat lăcașuri pentru rugăciune.
Provocările conservării patrimoniului
Din păcate, acest bogat tezaur este amenințat atât de fenomenele naturale, cât și de indiferența comunităților. În regiune există aproximativ 550 de biserici ortodoxe, dintre care 107 sunt recunoscute ca monumente istorice conform listei Ministerului Cultelor și Culturii din 2004. Totuși, realitatea este mai sumbră: opt dintre aceste lăcașuri sunt în stare avansată de degradare sau au fost reduse la stadiul de vestigii arheologice. De asemenea, cinci biserici din lemn au dispărut încă din anii ’30.
În prezent, doar 94 dintre aceste edificii sunt funcționale din punct de vedere liturgic; dintre acestea, 35 sunt construcții din zid.
Inițiative pentru salvarea monumentelor istorice
Organizația Europa Noastră a identificat importanța acestor biserici și a demarat o campanie pentru salvarea lor. Un număr semnificativ – 60 – inclusiv Biserica din Vălari – a fost listat ca fiind în pericol major de degradare.
Comoara istorică a Vălariului
Biserica de lemn „Sfântul Nicolae” din Vălari se află situată la marginea satului și impresionează prin frumusețea sa artistică. Tehnica sa constructivistică include stâlpi fixați în tălpi cu grinzi din stejar și pereți interiori realizați cu scânduri bătute pe brad.
Această micuță biserică reprezintă un exemplu rar al arhitecturii sacre din lemn în România. Până acum s-au mai întâlnit structuri similare doar în localitățile vecine Toplița (până în 1932) și Hasdat (până în 1938), ambele fiind ulterior transformate în biserici zidite.
Biserica „Sfântul Nicolae” nu mai este utilizată liturgic după anul 1936 când s-a construit o noua biserică zidită; astfel că aceasta a început să se degradeze treptat. Problemele structurale actuale includ infiltrații cauzate de acoperișul deteriorat și infestări cu ciuperci xilofage care afectează tulpinile longitudinale ale navei principale.
Inventarierea patrimoniului religios
Înaintea anilor ’40, Coriolan Petranu a realizat o inventariere detaliată a bisericilor din județul Hunedoara; însă documentele respective nu au fost publicate niciodată şi s-au pierdut între timp. O noua evaluare efectuată recent este semnată Ioana Cristache-Panait care a publicat rezultatele sale într-o lucrare apărutǎ in anul 2000.
Referitor la Biserica „Sfântul Nicolae”, cercetătoarea menționează că aceasta ar putea fi cea mai veche construcție religioasă cunoscutǎ până acum in zona Pādurenilor datând probabil încă din secolul al XVI-lea datorită tehnicii sale arhaice specifice construcției tradiționale românești.
Tradiția oralǎ sugereazǎ cǎ această structurǎ ar fi fost mutată acum două sute ani din Poiana Rāchiţelii unde fusese folositǎ timp îndelungat înainte să ajungã la Vãlari; totuşi lipsa unor dovezi scrise face dificil stabilirea unei cronologii precise privind originea sa exactǎ.
Biserica de Lemn din Vălari: O Piesă de Patrimoniu cu Rădăcini Dacice
Descoperiri Arheologice și Elemente Decorative
Recent, cercetările efectuate în interiorul bisericii de lemn din Vălari au scos la iveală inscripții interesante, inclusiv numele „Lupu”, însoțit de un simbol format din cercuri concentrice. De asemenea, pe peretele vestic al tindei femeilor au fost identificate reprezentări ale șerpilor-balaur, evocând mitologia dacică.
Restaurări și Tehnici Constructive
Biserica a beneficiat de lucrări de restaurare semnificative în ultimele șase decenii. În urmă cu aproximativ 60 de ani, tălponii construcției au fost înlocuiți, iar dranița turnului a fost renovată acum circa 30 de ani.
Construită într-o tehnică similară cu cea a bisericilor din Banat, edificiul se remarcă prin utilizarea stâlpilor dărăcuți care susțin dulapii fixați între ei. Această metodologie este comun întâlnită la casele tradiționale și este apreciată pentru eficiența sa materialelor.
Structura și Materialele Folosite
La biserica din Vălari, stâlpii nu sunt dărăcuți pe laturile laterale; dulapii sunt fixați cu cuie metalice pe partea posterioară a stâlpilor. Aceasta a dus la apariția unor spații între dulapi după uscare, afectând izolația pereților subțiri. Aceste goluri au fost acoperite ulterior cu șipci.
Stâlpii sunt conectați prin cozi atât la baza lor cât și în partea superioară, formând o structură robustă realizată din lemn de stejar. Fundătura este compusă din dulapi de brad care contribuie la rigidizarea pereților; aceștia par să fi fost prelucrați mecanic într-un gater local acum câteva secole.
Legături Cu Istoria Dacică
Deși datarea exacta a tehnicii constructive rămâne incertă, asemănările evidente dintre această biserică și templele dacice ilustrate pe columna lui Traian sugerează o continuitate cultural-istorică semnificativă. Cuiele vizibile la colțurile construcției amintesc despre metodele folosite odinioară pentru fixarea elementelor structurale.
Biserica apare astfel ca un martor al arhitecturii sacre dacice adaptate contextului creștin contemporan.
Detalii Arhitecturale Ale Bisericii
Planul bisericii este dreptunghiular și include o tinda dedicată femeilor separată printr-o ușoară decorare artisticã față de zona bărbaților. Altarul se aflã orientat spre răsarit şi are dimensiuni modeste (aproximativ 3,6 x 8,4 m), având capacitatea maximã pentru circa 80 credincioși.
Uştiorii sculptaţi conferã cladirii un aspect distinctiv; cioplitura celor 25 uştiori formează arcade ce strâng grinzile sub streşină şi creează impresia unei hore ce îmbracă spaţiul sacru.
Interiorul dispune doar câteva feronerie mici care permit luminii să pătrundã: una axiala in tindã si trei in altar; unele dintre acestea păstrează forma originalǎ micǎ specificǎ stilului arhitectural tradițional românesc.
Turnul ridicat peste tindǎ completeazǎ imaginea acestui lacaş sfânt prin design-ul său elegant şi funcţionalitate practică.
Biserica de Lemn din Vălari: O Comoară Arhitecturală Ignorată
Un Cimitir cu Istorie
Incinta cimitirului vechi din localitatea hunedoreană Vălari este delimitată de un gard din pari de lemn, iar accesul se face printr-o poartă modestă. În interior, se pot observa două cruci deteriorate, sprijinite de gard, care păstrează urme ale ciopliturii decorative. Multe dintre crucile realizate de meșterul Aurel din Poienița Tomii pot fi admirate și în curțile gospodăriilor locale.
O Localitate Neafectată de Modernizare
Vălari rămâne o localitate care pare să fi fost ferită de influențele modernizării. Deși biserica satului este recunoscută ca o bijuterie a patrimoniului cultural românesc, aceasta a fost lăsată în paragină din cauza lipsei fondurilor necesare întreținerii.
Atracție pentru Turiști
Biserica din Vălari este considerată una dintre cele mai frumoase biserici de lemn din România și atrage anual numeroși turiști străini dornici să descopere această comoară arhitecturală. Cu toate acestea, lipsa sprijinului financiar continuu pune în pericol conservarea acestei importante moșteniri culturale.
