Creșterea frecvenței și intensității valurilor de căldură în Europa: O amenințare subestimată pentru sănătate
Valurile de căldură devin din ce în ce mai frecvente, mai prelungite și mai severe în Europa, iar impactul acestora asupra sănătății umane a fost adesea minimizat. Aceasta este concluzia unui studiu realizat de cercetătorii de la Institutul pentru Atmosferă și Climă al ETH Zürich, la solicitarea Grupului Național elvețian de Cercetare a Climei, conform unei reportaj publicat pe 18 mai de agenția austriacă Pressetext.
Analizele care vizează România se bazează pe diverse modele climatice care prezic evoluția globală a climei. Un val de căldură este definit ca o perioadă în care temperaturile depășesc normele sezoniere timp de cel puțin șase zile consecutive.
Coordonatorul studiului, Erich Fischer, a explicat: „Am dorit să determinăm câte zile cu temperaturi extrem ridicate vor afecta sănătatea oamenilor în anii următori.” Factorii negativi includ depășirea unor praguri termice atât ziua cât și noaptea, precum și nivelurile crescute ale umidității.
„Caldura excesivă nocturnă reprezintă un risc major deoarece afectează somnul oamenilor și nu permite organismului să își regleze temperatura. De asemenea, combinația dintre căldură și umiditate împiedică transpirația eficientă,” adaugă expertul.
Hello! How can I assist you today?
Între anii 1961-1990 s-a observat un val de căldură o dată la trei până la cinci ani; însă prognozele sugerează că între 2021-2050 ne vom confrunta anual cu astfel de fenomene extreme. În intervalul 2071-2100 se estimează chiar apariția a trei până la cinci valuri pe an.
Regiunile sudice ale Europei vor suferi cel mai mult, având în vedere umiditatea crescută generată de mările din apropiere. Fischer subliniază: „Intensificarea valurilor periculoase pentru sănătate va fi accentuată în zonele joase ale cursurilor fluviale precum Câmpia Padană sau malurile Dunării și Mării Mediterane.”
Aceste regiuni au densitate populaționala ridicată; orașe precum Viena, București, Roma sau Sevilia sunt printre cele mai vulnerabile. Fischer continuie: „Este surprinzător faptul că nu am inclus impactul urbanizării asupra încălzirii locale – orașele se încălzesc rapid dar se răcesc lent.”
Poluarea aerului agravează situația sanitaro-publica pe durata acestor episoade extreme. Categoriile cele mai vulnerabile includ persoanele vârstnice, copiii mici sau cei cu afecțiuni respiratorii ori cardiace.
Extinderea parcurilor verzi ar putea contribui la răcorirea zonelor urbane limitrofe; totuși cercetătorii afirmcă clar: „Soluția durabilǎ împotriva acestui fenomen climatic dǎunǎtor constǎ într-o reducere drasticǎ a emisiilor poluante.”
