CoE: România, îndemnată să-şi îmbunătăţească situaţia drepturilor la protecţia sănătăţii, asigurări sociale şi asistenţă socială şi medicală

Situaţia din România este conformă cu prevederile Cartei sociale europene revizuite într-o serie de aspecte, cum ar fi necesitatea de a elabora o politică naţională coerentă privind siguranţa în muncă, dar prezintă şi o serie de neconformităţi, mai ales în ce priveşte dreptul la protecţia sănătăţii, securitate socială şi asistenţă socială şi medicală – se arată în Concluziile anuale pe 2013 referitoare la România publicate miercuri de Comitetul european pentru drepturi sociale (CEDS) al Consiliului Europei (CoE).

CEDS a constatat în general anul trecut, în 38 de state membre ale CoE, circa 180 de încălcări ale Cartei sociale europene (CSE), echivalentul economic şi social al Convenţiei europene pentru drepturile omului (CEDO). În ce priveşte România, au fost constatate trei situaţii de conformitate şi opt de neconformitate.

Concluziile referitoare la România au în vedere Articolele 3, 11, 12 şi 13 ale CSE revizuite, ratificată de România la 7 mai 1999, perioada de referinţă fiind 1 ianuarie 2008 – 31 decembrie 2011. Ele se bazează pe raportul remis de România CoE anul trecut cu privire la aplicarea prevederilor CSE.

În ce priveşte Articolul 3 – dreptul la condiţii de muncă sigure şi sănătoase -, Comitetul conchide că situaţia din România este conformă cu Articolul 3, paragraful 1 al CSE – privind elaborarea, aplicarea şi revizuirea periodică a unei politici naţionale coerente de siguranţă în muncă -, dar nu şi cu paragrafele 2 şi 3 ale acestuia, privind necesitatea de a emite reglementări referitoare la siguranţă şi sănătate şi, respectiv, de a asigura implementarea acestor reglementări prin măsuri de supervizare.

CEDS ajunge la concluzia că România respectă Articolul 3, paragraful 1 al CSE revizuite constatând întrunirea mai multor elemente cum sunt existenţa, în ţară, a unui ‘cadru legislativ care permite o abordare globală a politicii în materie de sănătate şi securitate în muncă şi a unei politici ce vizează dezvoltarea şi menţinerea unei culturi’ în acest sens; existenţa la nivel naţional şi teritorial a măsurilor de prevenire a riscurilor profesionale şi de informare şi pregătire a lucrătorilor şi participarea responsabililor din inspecţia muncii la nivel naţional şi teritorial la dezvoltarea unei ‘culturi a sănătăţii şi securităţii’ în mediul profesional; existenţa la nivelul autorităţilor naţionale şi teritoriale, a modalităţilor de consultare a organizaţiilor patronale şi ale salariaţilor ‘propice dezvoltării dialogului social’.

Legat de aceleaşi aspecte, CEDS cere autorităţilor române ca în următorul raport să furnizeze informaţii privind rezultatele obţinute de Planul de cercetare şi dezvoltare pentru 2009-2012 şi procedurile de revizuire periodică a politicilor având în vedere evoluţia riscurilor, dar şi privind modul în care se achită angajatorii – mai ales din mediul IMM – de obligaţiile lor în materie de evaluare a riscurilor legate de muncă şi adoptare de măsuri preventive.

Pe de altă parte, referitor la paragraful 2 al aceluiaşi articol – privind elaborarea reglementărilor privind siguranţa şi sănătatea în muncă -, CEDS apreciază că situaţia din România nu este conformă pe motiv că angajaţii domestici nu sunt acoperiţi de aceste reglementări. Toţi lucrătorii, toate locurile de muncă şi toate sectoarele de activitate trebuie să fie acoperite de reglementările în materie de securitate şi sănătate în muncă, insistă CEDS.

Totuşi, Comitetul notează în acest sens faptul că România a ratificat din convenţiile pertinente ale Organizaţiei internaţionale a muncii (OIM) şi şi-a transpus în dreptul intern cea mai mare parte din acquis-ul comunitar în ce priveşte acoperirea riscurilor specifice, iar din acest punct de vedere este satisfăcută obligaţia generală prevăzută de articolul 3, paragraful 2 (3#2) de a fi acoperite marea majoritate a riscurilor în conformitate cu nivelurile stabilite de normele internaţionale.

De asemenea, nivelurile de prevenire şi protecţie legate de funcţionarea locurilor de muncă satisfac exigenţele articolului 3#2 al CSE, dar următorul raport al autorităţilor române trebuie să conţină informaţii privind transpunerea Directivei 2009/104/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 septembrie 2009 cu privire la prevederile minimale de securitate şi sănătate pentru folosirea echipamentelor de lucru de către angajaţi, se arată în document.

În fine, tot în cadrul articolului 3#2, CEDS cere în mod specific autorităţilor române ca în următorul raport să furnizeze informaţii privind intenţiile guvernului în ce priveşte ratificarea Convenţiei OIM nr. 115, privind protecţia împotriva radiaţiilor.

În ce priveşte articolul 3#3 al Cartei, privind necesitatea de a asigura implementarea reglementărilor de siguranţă şi sănătate în muncă prin măsuri de supervizare, CEDS conchide că situaţia din România nu este conformă, pe motiv că măsurile luate pentru scăderea numărului ‘excesiv’ de accidente mortale sunt insuficiente. Conformitatea cu CSE nu poate fi obţinută doar prin legislaţie, dacă aplicarea acesteia nu este efectivă şi controlată cu rigurozitate, iar frecvenţa accidentelor de muncă şi evoluţia ei sunt elemente determinate în acest sens, subliniază Comitetul, care cere de asemenea ca următorul raport al României să explice de ce există o diferenţă între numărul de accidente mortale indicat în raportul actual (504 în 2008 şi 272 în 2010) şi cifrele publicate de EUROSTAT (340 în 2008 şi 201 în 2010) şi să furnizeze totodată statistici cu privire la bolile profesionale mortale.