Comuna Costești: Un Tezaur Cultural în Vâlcea
Comuna Costești, situată în județul Vâlcea, a fost marcată de evenimente tumultoase în istoria sa recentă, mai ales din cauza confruntărilor dintre mineri și forțele de ordine din ianuarie 1999. Totuși, puțini cunosc că această localitate este un adevărat muzeu în aer liber, având cele mai multe atracții turistice din județ.
Atracții Turistice Remarcabile
Ligia Rizea, expert în patrimoniul cultural al județului Vâlcea, subliniază bogăția turistică a zonei. Comuna găzduiește două mănăstiri istorice și numeroase biserici și schituri pline de legende. Printre atracțiile notabile se numără Muzeul Trovanților — renumit pentru „pietrele vii” — și Muzeul de Artă „Alexandru Bălintescu”, parte a Centrului Cultural „Constantin Popian”. Costești se află la aproximativ 30 km distanță de Râmnicu Vâlcea pe DN 67.
Istoria Mănăstirii Bistrița
Mănăstirea Bistrița are rădăcini adânci în istorie. Conform Repertoriului Arheologic Național, zona este marcată de descoperiri arheologice semnificative precum Necropola Bârsești și Ferigile de la Vârful Stogu. Prima mențiune documentară a mănastirii datează din perioada 1491-1492 prin intermediul „Cărții banului Barbu”, care atestă construcția acesteia sub îndrumarea lui Barbu Craiovescu.
Ligia Rizea explicitează importanța spiritualității locului: „După aducerea moaștelor Sfântului Grigorie Decapolitul la Mănastirea Bistrița, aceasta s-a transformat într-un important centru de pelerinaj.”
Legendele lui Barbu Craiovescu
Barbu Craiovescu este o figurăm central al istoriei locale; legenda spune că el ar fi fost salvat miraculos dintr-o situație fatală datorită rugilor adresate Sfântului Procopie. Această experiență l-a determinat să construiască mănastirea ca un omagiu adus credinței sale.
Se povestește că pentru a obține moaștele sfântului dorit pentru mănastire, Barbu Craiovescu s-ar fi dus până la Constantinopol unde turcul care le avea ceruse greutatea lor în aur. Când acestea au fost cântărîte pe o balanță special conceputǎ pentru acest scop, ele s-au ușurat inexplicabil atunci când baronul le-a oferit galbeni pe celalalt taler.
Mănastirea ca Centru Cultural
Conform profesorului Florin Epure, director al Direcției pentru Culturã Vâlcea, Mănãstirea Bistrița nu doar cǎ a servit drept loc sacru ci şi ca un important centru cultural încă din trecut. Aici au funcţionat şcoli renumite precum Şcoala slavo-română şi prima şcoalǎ românească din secolul XVII.
De asemenea, există dovezi istorice care sugerează că tipărirea Liturghierului apărut pe teritoriul României ar fi avut loc aici mai degrabǎ decât la Târgoviște.
În prezent,Mãnãstirea Bistriţa păstreazã una dintre cele mai valoroase colecţii de carte veche din România inclusiv volume transferate recent din Hurezi.
Un Destin Frământat
Mânãstirea nu a avut parte doar de momente glorioase; ea a suferit distrugeri semnificative pe parcursul timpului: devastată în 1509 de Mihnea cel Râu şi afectată grav atât în timpul invaziilor ungureşti cât şi prin incendiile provocate durante Revoluției lui Tudor Vladimirescu (1821). Dupǎ cutremurul devastator din 1838 clӑdirea era aproape ruinată iar restaurările au început abia după intervenția domnitorulu Gheorghe Bibescu in anul 1846.
Restaurarea Mănăstirii Bistrița: O Istorie de Renaștere și Patrimoniu Cultural
Contribuția Arhitecților la Refacerea Ansamblului Monahal
Mănăstirea Bistrița, un important monument istoric din România, beneficiază de lucrări de restaurare coordonate de arhitecții Ioan Schlatter și Scarlat Beniș. Proiectul noii mănăstiri a fost conceput de Iulius Fraywald, iar pictura bisericii mari a fost realizată de Gheorghe Tătărescu. Lucrările au continuat după abdicarea domnitorului Bibescu în 1848 și au fost finalizate sub conducerea lui Barbu Știrbei în 1856.
Destinațiile Diverse ale Mănăstirii
După secularizarea averilor mănăstirești, Mănăstirea Bistrița a avut o serie variată de utilizări. A funcționat ca școală sătească, sanatoriu și spital militar pentru răniți în timpul Războiului pentru Independență din 1877. Ulterior, clădirile au servit ca depozit militar, școală pentru subofițeri între 1883-1903, orfelinat și sanatoriu TBC.
Exiluri Notabile la Bistrița
În anul 1940, Virgil Madgearu, un economist renumit al vremii, a fost exilat aici. De asemenea, mareșalul Ion Antonescu a petrecut două luni în exil la Bistrița sub regimul lui Carol al II-lea.
Reînvierea Vieții Monahale
În 1948, mănăstirea devine locuință pentru maici; însă în 1959 este desființată prin Decretul nr. 410. Cladirile sunt transformate într-un grup școlar până în anul 1982. Arhimandritul Veniamin Micle s-a dedicat restaurării mănastirii din anul 1986 până când aceasta își reia viața monahală ca obște de maici în anul 1992.
Patrimoniul Cultural al Mănăstirii
Bolnița: Un Loc cu Tradiție Medicinala
Cea mai veche biserică bolniță din județul Vâlcea se află la Mănastirea Bistrița; datând din secolul al XV-lea (1520), aceasta este ctitorie a banului Barbu Craiovescu. Pictura recent restaurată este considerată o capodoperă a artei medievale românești din secolul al XVI-lea și este atribuit zugravilor Dumitru și Chirttop.
Carmen Laura Dumitrescu descrie autoritatea artisticã a pictorului bolniței ca fiind „un meșter cu școalã bunã”, capabil să realizeze compoziții monumentale remarcabile.
Schiturile Istorice ale Zonei
Pe lângã activitățile religioase desfățurate aici pe parcursul timpului s-au construit numeroase schituri datorită egumenilor cărturari ai mânăstriei. În Peștera Liliecilor (sau Peștera Sfântul Grigorie Decapolitul), egumenul Macarie ridica o micuță bisericuță cu hram dedicat Maicii Domnului în jurul anului 1500; aceasta ad shelter comori valoroase ale mânăstriei pe vremea atacurilor frecvente asupra acesteia.
Schitul Pāpușa era un alt loc important care găzduia călugării cărturari ai zonei; construit între secolele XV-XVI şi refacut in1712 , acesta rămâne astazi doar cu ruinele unei mici biserici după devastările suferite odată cu infiinţarea Şcolii de subofiţeri.
Monumente Religioase Remarcabile
Între anii1689-1693 logofătul Pârvu Cantacuzino împreunã cu arhimandrit ul Paisie construiesc Schitul Peri destinat nevoilor religioase ale robilor țigani ai mânăstriei; această biserică recent restaurata reprezintǎ astazi un exemplu valoros grație eforturilor arhitectului Aurel Botez si preotulu Ion Mladin care luptǎ pentru salvarea acestor monumente istorice.
Biserica Gramești ridicata in1664 reprezintǎ o capodoperǎ naționalǎ excepționalǎ iar cea construitā in1750 poartā semnătura lui Antonie bistriteanull . Aceste edificii reflectā bogata tradiție cultural-religioasă ce caracterizează zona.
Mănăstirea Arnota: Istorie și Patrimoniu Cultural
O ctitorie a domnitorului Matei Basarab
Mănăstirea Arnota, situată în Costești, a fost fondată între anii 1633 și 1637 de către domnitorul Matei Basarab. Aceasta a fost concepută ca necropolă pentru ctitor și familia sa. Biserica „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” adăpostește mormântul lui Matei Basarab, precum și al tatălui său, conform declarațiilor profesorului Florin Epure.
Legenda ascunderii lui Matei Basarab
Conform unei legende locale, în timpul unei urmăriri de către turci, Matei Basarab s-a ascuns printre trestiile unui lac aflat pe locul actual al mănăstirii. După ce a scăpat de pericol, el a promis că va construi o biserică în acel loc pentru a-și găsi odihna veșnică acolo. Totuși, istoria nu i-a fost favorabilă; domnitorul a decedat în 1654 la Târgoviște și inițial înhumat acolo. Rămășițele sale au fost mutate la Arnota patru ani mai târziu.
Refacerea mănăstirii sub Constantin Brâncoveanu
Începând cu anul 1682, Constantin Brâncoveanu s-a ocupat de refacerea mănastirii. Între anii 1705-1706, acesta a dăruit lacașului ușa sculptată la intrare și tâmpla artistic valoroasă care se află astăzi expusă la Muzeul Național de Artă al României.
Evoluția arhitecturală
Din ansamblul arhitectural original al mănastirii Arnota s-au păstrat doar biserica principală. Chiliile din partea sudică au fost construite între anii 1852-1856 de domnitorul Barbu Știrbei în stil neogotic cu scopuri politice. Un incendiu devastator din anul 1921 a afectat grav complexul monahal; singura clătire care nu a suferit daune semnificative fiind biserica.
În prezent, chiliile au fost completate pe laturile sudică și vesticǎ iar un paraclis nou este situat spre nord.
Atracții culturale adiționale
Comuna Costești se remarcǎ prin impresionantul muzeu în aer liber dedicat Trovanților şi prin Colecția de artǎ Alexandru Bǎlintescu care include lucrări semnate de artiști renumiți precum Gheorghe Anghel sau Horia Damian. Aceste atracții contribuie la imaginea comunei ca un veritabil muzeu viu al culturii românești contemporane.
