Povestea fascinantă a celor patru studenți români care au purtat cultura națională în jurul lumii
O provocare inedită pentru tineri aventurieri
Pe 1 aprilie 1910, patru studenți români au început o călătorie extraordinară de 100.000 de kilometri pe jos, având ca scop promovarea culturii românești în cele mai îndepărtate colțuri ale globului. Această expediție a fost inspirată de o provocare lansată de agenția pariziană Touring Club de France, care oferea un premiu substanțial pentru cei care reușeau să finalizeze această misiune.
Dintre cei patru tineri – Dumitru Dan și Paul Pîrvu (studenți la geografie) și Gheorghe Negreanu și Alexandru Pascu (studenți la Conservator) – doar Dumitru Dan avea să supraviețuiască acestei aventuri epice. După șase ani plini de peripeții, el s-a întors acasă cu un record mondial și cu amintiri ce transcend timpul.
Pregătiri intense înainte de plecare
Înainte de a porni la drum, grupul s-a pregătit timp de doi ani în România. Pe lângă studiile academice în cartografie, meteorologie și etnografie, aceștia au lucrat intens la un repertoriu artistic format din cântece și dansuri tradiționale. De asemenea, ei s-au antrenat fizic prin mers pe jos câte 45 km zilnic, indiferent de condițiile meteo sau teren.
Steliana Sârbu, fiica lui Dumitru Dan, rememorează cum pasiunea lor pentru această călătorie era alimentată nu doar de dorința aventurii ci și din necesitatea financiară: „Fiind săraci şi temerari ei mergeau la Paris pentru studii pe jos.”
Începutul unei călătorii memorabile
Pe data menționată anterior, cei patru tineri au părăsit Bucureștiul împreună cu Harap, câinele lor loial. Prima notare din jurnalul lui Dumitru Dan descria vremea ploioasă când aceștia ieșeau din Capitală îmbracați în costume populare.
După ce au ajuns rapid la Budapesta unde au susținut prima reprezentație artistică – obținând astfel primii bani – aventura lor a continuat spre Berlin și apoi către Danemarca. Aici însă s-au confruntat cu dificultățile întâlnite adesea pe parcursul expediției: un incident neplăcut le-a adus arestarea temporară sub suspiciunea că ar fi spioni.
Cultura românească răspândită peste hotare
Cei patru studenți nu s-au lămurit doar asupra obstacolelor întâmpinate; ei au reușit totodată să promoveze cultura românească prin spectacolele susținute în orașe precum Oslo sau Stockholm unde publicul i-a primit cu entuziasm.
Această poveste rămâne una dintre cele mai impresionante mărturii ale spiritului aventurier al tinerilor români din acea perioadă istoricã şi demonstrează puterea artei ca instrument cultural universal. Cu toate acestea, după întoarcerea sa acasă dumneavoastră va trebui să se confrunte cu uitarea istoricã şi nepãsarea faţă de realizările sale extraordinare.
O Călătorie Epică: Românii în Căutarea Aventura
Amintiri din Moscova și Primele Etape ale Expediției
În timpul unei vizite la galeria Tretiakov din Moscova, un grup de români a fost profund impresionat de lucrările artistului Vereșceaghin, evocând Războiul de Independență din 1877. Unul dintre călători a mărturisit: „Am plâns ore în șir în fața tablourilor care reprezentau țărani români îmbrăcați în straie tradiționale.”
În octombrie 1910, aceștia s-au aflat la Vladikavkaz și au parcurs o distanță de 200 km prin munți, expuși frigului și ploilor, ajungând ulterior la Tbilisi și continuând spre Teheran.
Spectacolele din Persia
„Spectacolele noastre au atras un număr neașteptat de mare de spectatori”, a declarat unul dintre membri. Aceștia au observat că persanii nu cântau la instrumente muzicale din motive religioase. Într-o societate unde femeile purtau veșminte simple din cauza sărăciei, copiii studiau diverse discipline precum citirea, scrierea sau astrologia.
Traversarea Orientului Mijlociu
După o oprire în Bagdad, grupul a traversat Valea Eufratului pe jos alături de o caravană cu cămile. „Arabilii ne priveau cu milă”, povestește unul dintre ei. Deși încercau să le explice scopul călătoriei lor, localnicii îi considerau fie bolnavi fie săraci.
Cei patru aventurieri au primit daruri din partea românilor stabiliți în Damasc și au continuat drumul prin Ierusalim, Cairo și Alexandria înainte de a se îndrepta spre inima Africii.
Provocările Deșertului Sudanese
În Sudan, condițiile erau extrem de dificile: „Timp de unsprezece zile nu am întâlnit pe nimeni și nu am avut acces la apă proaspătă.” În mijlocul unui peisaj arid al Deșertului Saudit, sunetele metalice pătrunzătoare făceau atmosfera insuportabilă. După ce s-au adunat forțele pentru a supraviețui acestor condiții extreme, grupul s-a îndreptat spre Zanzibar unde au fost surprinși să fie recunoscuți ca români.
Aventurile Din Australia
După explorarea coastei estice africane și traversarea Madagascar-ului cu vaporul către Australia – o distanță totalizând 2100 km – membrii echipei au vizitat orașe precum Sydney şi Canberra. Dornici să interacționeze cu aborigenii locali într-o zonă mai puțin cunoscută lor însărcinați cu ridicarea unui ad shelter pentru protecție.
Îns însărcinaţi cu ridicarea unui ad shelter pentru protecție.
Un incident nefericit i-a dus într-o capcanã destinată animalelor; doi membri ai echipei s-au trezit capturaţi şi duşi înaintea şefului tribului local după ce încercaserã să tragã semnale disperate către colegii lor folosind revolvere.
„Aborigenii erau mici ca statură dar aveau ochi foarte ageri,” descria unul dintre ei aspectul acestora. Din fericire pentru aventurieri, aborigenii s-au ameţit rapid după consumul alcoolui şi astfel cei doi reuşesc să evadeze după ce Pascu îşi arde legaturile care îl ţineau captiv.
Continuarea Expediției
Drumul echipei nu se opreşte aici; aceştia vor explora insulele arhipelagului Asiei de Sud unde vor supravieţui graţie resurselor locale până când noi provocări îi aşteaptǎ mai târziu pe parcursul aventurilor lor internaţionale.
Tragedii și aventuri în călătoria românilor prin lume
Sosirea surprinzătoare în India
În iulie 1911, un grup de români a ajuns la Bombay, India, după o călătorie cu vasul „Peninsular Oriental”. La debarcare, aceștia au fost întâmpinați cu entuziasm de sute de curioși și reprezentanți ai asociațiilor sportive locale. Aceștia au fost cazați la hotelul Prince of Wales din capitală, unde s-au bucurat de o primire caldă.
Oaspeți nefericiți la palatul rajahului
După un ospăț oferit în onoarea lor, trei dintre români – Dan, Negreanu și Pîrvu – au decis să exploreze orașul pentru a achiziționa provizii necesare călătoriei. În timp ce aceștia erau plecați, Pascu a rămas să discute cu gazdele. La întoarcere însă, colegii săi l-au găsit pe Pascu leșinat alături de pipele de opium.
Dan a notat în jurnal: „Jurasem să ne ferim de tot ce e străin obiceiurilor noastre.” Deși Pascu s-a scuzat pentru incident invocând masa copioasă servită anterior, starea sa s-a agravat rapid. Rajahul le-a spus că se va trezi după câteva ore; din păcate însă, medicul palatului a confirmat moartea acestuia prin intoxicație cu opium. Era 17 iulie 1911 și grupul rămânea acum format din doar trei membri.
Călătorie plină de provocări
După tragedia petrecută în India, cei trei români au continuat drumul spre Calcutta și apoi spre Africa. Ajunși la Cape Town, ei au observat segregarea rasială care marca societatea locală: „Inima ţi se strânge când ceva e interzis pentru negri sau este doar pentru albi.” După traversarea coastei vestice africane prin Congo și Gabon până în Senegal și o oprire aproape o săptămână în Tenerife, grupul s-a îndreptat spre America de Sud.
În ianuarie 1912 ajung la Rio de Janeiro unde sunt întâmpinați ca niște celebrități locale datorită popularității dobândite prin spectacolele lor culturale despre România.
Întâlniri periculoase pe continentul sud-american
Traseele lor sud-americane i-au purtat prin Paraguay, Uruguay și Argentina până când au ajuns la granița dintre Ecuador și Peru. Aici aveau să fie onorați cu vizita temutei căpetenii jivaros care era cunoscută pentru practicile sale tradiționale extremiste legate de război.
O nouă tragedie pe drumurile Asiei
Cei trei prieteni ajung ulterior în San Francisco înainte de a se îmbarca spre Yokohama. Din Japonia continuau către China via Hong Kong şi Canton având ca destinație finala Beijing-ul actual.
Traversarea munților Nau Lin s-a dovedit extrem de riscantă; într-o zi ploioasă din cele peste treizeci petrecute pe drumuri dificile au asistat la un accident tragic: Negreanu a suferit o cădere gravă lovindu-se violent împotriva stâncilor umede.
Dan s-a grãbit către primul sat pentru ajutor medical iar când s-a întors împreunã cu doi localnici l-a găsit pe Negreanu într-o stare criticã; acesta era vânăt şi tremurând. Au încercat să-l transporte într-un hamac până la spital dar nu au reuşit decât după un parcurs suplimentar considerabil fără succes medical imediat disponibil.
La primele ore ale dimineții următoare Dan revine sperând într-o minune dar aflã vestea tragicã: Negreanu murise deja. Astfel rămâneau acum doar doi prieteni călători… împreunã cu câinele lor loial.
O călătorie extremă: De la Siberia la Casa Albă
În anul 1912, doi români pornesc într-o aventură incredibilă din Pekin, având ca destinație portul siberian Nikolaevsk și peninsula Kamceatka. Aceștia se confruntă cu iarna aspră a Siberiei, parcurgând 1.150 de kilometri prin viscol și temperaturi extrem de scăzute. Ajungând în strâmtoarea Bering, se luptă cu frigul intens – minus 37 de grade Celsius – și provizii înghețate, continuându-și drumul prin satele eschimoșilor spre Skagway, Juneau și Vancouver.
Schimbări în dinamica echipei
Pe parcursul călătoriei, Dan observă o schimbare în comportamentul lui Pîrvu: „E prea tăcut”, îi mărturisește acesta lui Dan despre disconfortul pe care îl resimte la picioare. După ce trec prin Seattle, Portland și San Francisco, cei doi români decid să revină în Europa după o absență de peste trei ani. Traseul lor include Tanger, Tunis, Sicilia și diverse țări europene până ajung în Anglia.
La Londra descoperă că compania Allen Line oferise locuri gratuite pentru a atrage pasageri după tragedia Titanicului. Astfel pleacă din Glasgow spre Quebec și continuând prin Cleveland până la Detroit.
Întâlniri notabile pe parcurs
Crescându-le popularitatea pe teritoriul american, cei doi sunt primiți personal de guvernatorii statelor Delaware și Maryland. Pe 24 decembrie 1914 au ocazia să petreacă o zi specială la Casa Albă. Între timp însă, războiul izbucnește în Europa.
Provocările întâmpinate
Spectacolele lor devin tot mai populare iar turneul îi duce prin Virginia, Kentucky sau Alabama. Totuși, Pîrvu suferind grav din cauza epuizării fizice se prabușește în Jacksonville: „Era la capătul puterilor”, povestește Dan despre starea prietenului său care avea răni severe la picioare.
Pîrvu îi cere lui Dan să continue fără el: „Am fost patru… acum sunt doar eu”. Cu inima grea dar determinat să nu renunțe complet aventura lor românească va continua fără Pîrvu care va deceda ulterior din cauza complicațiilor medicale.
Cursa solitarului aventurier
După șase luni petrecute singur pe teritoriile americane Dumitru Dan ajunge pe 18 ianuarie 1915 în Havana unde este întâmpinat cu entuziasm de public dar durerea pierderii prietenului rămâne profund resimțită: „Am dăruit un costum popular muzeului din Santiago de Cuba”.
Următoarele destinații includ Haiti şi Venezuela iar apoi se îmbarcă pe transatlanticul „Buenos Aires”, ajungând astfel în Lisabona după o escaladare scurtată in Malta unde este arestat sub acuzația de spionaj datorită conținutului bagajelor sale pline cu reviste internaționale.
Astfel începe un nou capitol al aventurii sale pline de neprevazut.Călătoria lui Dumitru Dan: O aventură de 100.000 de kilometri
Întoarcerea acasă în urma războiului
Dumitru Dan, un călător pasionat, a fost nevoit să întrerupă expediția sa din cauza conflictelor armate. Deși mai avea doar 4.000 de kilometri dintr-un itinerar total de 100.000 de kilometri, circumstanțele l-au obligat să se întoarcă în România.
Revenirea la drum după opt ani
În vara anului 1923, Touring Club de France i-a propus un nou traseu pentru a finaliza călătoria rămasă. Astfel, Dan a plecat din București și a parcurs rute prin Belgrad, Skopje, Tirana și Zagreb înainte de a ajunge la Paris pe 14 iulie 1923 – o dată semnificativă atât pentru Franța cât și pentru el personal, marcând împlinirea vârstei de 34 de ani.
Recunoașterea internațională
Pe parcursul întregii sale aventuri, Dumitru Dan a fost monitorizat constant atât de diplomații francezi cât și de organizații sportive internaționale. La finalizarea călătoriei sale epice, el a fost primit cu onoruri și distins cu titlul de campion mondial al turismului motorizat. De asemenea, i s-a oferit suma simbolică de 100.000 franci care însă se depreciase considerabil în acea perioadă (echivalentul actual fiind aproximativ 40.000 euro).
Viața post-călătorie
Cu banii obținuți din această recunoaștere prestigioasă, Dumitru Dan intenționa să investească într-un hotel în Bacău; totuși afacerea nu s-a desfășurat conform planurilor din cauza instabilității cauzate de război. Ulterior s-a dedicat studiilor la Institutul de Administrație și activităților în domeniul asigurărilor sociale.
După venirea regimului comunist la putere, el împărțea experiențele sale elevilor prin diverse școli ale țării.
Un destin marcat prin amintiri
Steliana Sârbescu povestește despre eforturile tatălui ei pentru o locuință adecvată: „A solicitat ajutorul Elenei Ceaușescu pentru o casă; comisia care l-a evaluat le-a aprobat cererea având în vedere condițiile dificile ale familiei.” Astfel au primit o garsonieră cu chirie unde Dumitru Dan avea să traiscă până la vârsta venerabilă de 90 ani.
El este îngropat în Cimitirul Eroilor din Buzau; mormântul său este acum aproape uitat și strajuit doar dе о cruce metalică ruginitǎ fără inscripții.
Aventurile unui călător legendare
Dumitru Dan rămâne cunoscut ca un adevărata legendǎ а cǎlǎtoriei românești: „A traversat șapte mări și trei oceane”, inclusiv Atlanticul (de patru ori), Oceanul Indian (de două ori) și Pacificul (o datǎ). În cei șase ani ai expediției sale remarcabile au fost distruse nu mai puțin dе „497 perechi opinci” si „28 costume populare”.
