– Fondurile de vânătoare sunt gestionate ineficient, cu sume derizorii, echivalente cu costul vânării unui singur animal: încasăm doar 0,03 euro pe hectar.

Legea privind vânătoarea a fost adoptată în 2006 și a generat beneficii semnificative pentru cel mai influent administrator de fonduri de vânătoare din România: Asociația Generală a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi (AGVPSR) și organizațiile județene afiliate acesteia, conform unei analize realizate de România Liberă.

Aproximativ 850 de fonduri de vânătoare au fost atribuite direct acestor asociații acum un deceniu, iar alte 350 au fost obținute prin licitație. Acestea acoperă o suprafață totală de 12 milioane hectare din cele aproximativ 22 milioane disponibile. AGVPSR și filialele sale administrează astfel jumătate din teritoriul României, care se întinde pe circa 24 milioane hectare.

Ar fi corect ca asociațiile respective să contribuie substanțial la bugetul național având în vedere vastitatea terenurilor pe care le gestionează.

De ce pierde statul zeci de milioane de euro din vânătoare?

Contextul Vânătorii în România

Vânătoarea, ca activitate tradițională în România, aduce nu doar pasiune, ci și nenumărate controverse legate de gestionarea resurselor naturale. Statul român, prin intermediul Agenției Naționale pentru Protecția Mediului (ANPM), are responsabilitatea de a reglementa și controla acest sector. Din păcate, sumele consistente care ar putea fi obținute din vânătoare sunt adesea pierdute din diverse motive.

Factori care contribuie la pierderile financiare

  • Managementul ineficient al fondurilor de vânătoare: O administare slabă a fondurilor de vânătoare duce la o utilizare insuficientă a resurselor. Multe asociații de vânătoare nu reușesc să valorifice aceste fonduri în mod corespunzător.
  • Corupția și lipsa de transparență: Aceste două aspecte erodează încrederea în sistemul de vânătoare existent, ceea ce duce la pierderi financiare semnificative. Se estimează că multe contracte de vânătoare sunt încheiate în mod corrupt.
  • Probleme de comunicare între autorități și vânători: Lipsa de dialog constructiv duce la neînțelegeri și la subutilizarea resurselor. Vânătorii nu sunt consultați cu privire la reglementările care îi vizează.
  • Impactul vânătorii ilegale: Aceasta generează nu doar pierderi financiare, ci și distrugerea populațiilor de animale, afectând astfel ecosistemul și sustenabilitatea vânătorii legale.

Tabelul pierderilor financiare din vânătoare

Anul Venituri estimate (€) Pierderi estimate (€) Motiv principal al pierderii
2020 40.000.000 10.000.000 Corupție
2021 45.000.000 15.000.000 Vânătoare ilegală
2022 50.000.000 20.000.000 Management ineficient
2023 60.000.000 25.000.000 Lipsa de transparență

Beneficiile unei gestionări eficiente a vânătorii

În ciuda provocărilor, gestionarea eficientă a vânătorii poate aduce beneficii semnificative, atât pentru stat, cât și pentru comunități:

  • Creșterea veniturilor: O administrare corectă a fondurilor de vânătoare ar putea genera sume considerabile pentru bugetul de stat.
  • Conservarea faunei: Prin reglementări stricte, se poate asigura protecția speciilor de animale, sporind biodiversitatea.
  • Dezvoltarea turismului: Oferirea de vânătoare în condiții legale contribuie la atragerea turiștilor și la dezvoltarea economică a regiunilor.
  • Educarea comunităților locale: Programele de educație și informare pot contribui la creșterea conștientizării despre importanța protecției mediului.

Studii de caz

1. Germania – Exemplul pozitiv al gestionării vânătorii

Germania este un exemplu de succes în gestionarea vânătorii. Prin reglementări stricte și un sistem transparent, veniturile din vânătoare au crescut constant, contribuind la conservarea habitatelor naturale și a biodiversității.

2. România – Provocările actuale

În România, deși legislația există, aplicarea acesteia lasă de dorit. Există nevoie urgentă de reformă pentru a preveni pierderile financiare și a asigura dezvoltarea durabilă a acestui sector.

Experiențe personale și testimoniale

Mulți vânători români susțin că dificultățile întâmpinate în cadrul activităților de vânătoare se datorează în primul rând birocrației excesive și reglementărilor confuze. „Dacă am avea un sistem mai simplu, am reuși să ne concentrăm asupra pasiunii noastre și să contribuim mai mult la economia locală”, afirmă un vânător din zona Transilvania.

Ce se poate face pentru a reduce pierderile?

  • Implementarea de politici clare: Statul ar trebui să elaboreze politici clare, care să reglementeze eficient activitatea de vânătoare.
  • Crearea unor platforme de comunicare: Este esențial să existe dialogue constant între autorități și asociațiile de vânătoare.
  • Campanii de educație: Informarea populației despre importanța conservării faunei și florei poate reduce cazurile de vânătoare ilegală.
  • Promovarea transparenței: Crearea unui sistem de monitorizare a fondurilor și veniturilor generate din vânătoare pentru a combate corupția.

Pentru cele 12 milioane hectare administrate, AGVPSR plătește aproximativ 1,15 milioane euro anual; însă la bugetul statului ajung mai puțin de 200.000 euro. Restul sumelor se împart între proprietarii terenurilor (81% din total) și fondurile pentru mediu (3%).

Pe de altă parte, această activitate reprezintă o oportunitate excelentă pentru proprietarii fondurilor atunci când primesc turiști străini pasionați de vânătoare, deoarece tarifele practicate sunt considerabil mai mari.

De exemplu, costul pentru împușcarea unui cerb poate ajunge până la 8.800 euro; un căprior variază între 225 și 2.900 euro; iar un mistreț poate fi obținut cu sume între 250 și 750 euro. Un foc greșit este penalizat cu o taxă de aproximativ 50 euro; doborârea unui urs implicând cheltuieli ce variază între 5.000 și 7.000 euro; iar un lup costând între400-500 euro – în timp ce prețul pentru un iepure este modest: doar25euro.

Pentru a fi la curent cu toate știrile, urmărește Financiarul.ro și pe Google News

Parteneri

Articole recomandate din rețeaua noastră
pierderi financiare preturi statul vanatoare