Februarie: Luna Schimbărilor și a Tradițiilor
Calendarul Gregorian și Structura Lunii Februarie
Luna februarie, a doua lună din calendarul Gregorian, se distinge printr-o durată de 28 de zile în anii obișnuiți și 29 de zile în anii bisecți. Această lună are o zi medie de aproximativ 11 ore de lumină solară, urmată de o noapte ce durează aproximativ 13 ore.
Calendarul pe care îl utilizăm astăzi este derivat din cel iulian, care avea un an standard format din 365 de zile împărțite în 12 luni. Anul bisect era introdus la fiecare patru ani pentru a compensa discrepanțele temporale. De exemplu, anul 2014 este un an comun cu doar 365 de zile.
Evoluția Calendarului Roman
În trecut, romanii au adoptat un calendar grecesc bazat pe zece luni, ignorând perioada hibernală. Pompilius, al doilea rege al Romei, a modificat acest sistem prin introducerea lunilor ianuarie și februarie pentru a acoperi sezonul rece. În anul 452 î.Hr., luna februarie a fost plasată între ianuarie și martie.
Denumirea „februarie” provine din latinescul „februarius”, asociată cu festivalurile dedicate purificării ce aveau loc în această perioadă. Aceste ritualuri implicau curățarea locuințelor și pregătirea terenurilor pentru agricultură.
Numele Populare ale Lunii Februarie
În tradiția populară românească, luna februarie este cunoscută sub numele de „Faur”. Această denumire se leagă strâns de meșteșugarii fauri care confecționau unelte agricole esențiale pentru muncile câmpului. Datorită duratei sale mai scurte comparativ cu celelalte luni ale anului, Faur este adesea considerat fratele mai mic al acestora.
Tradițiile populare sugerează că vremea din februarie reflectează stările emoționale ale lui Faur: când acesta zâmbește apare vreme frumoasă; când plânge sau se supără pot apărea viscole sau geruri intense.
Sărbători Importante în Februarie
Luna februarie marchează două sărbători populare semnificative: Ziua Ursului și Dragobetele. Aceste evenimente sunt parte integrantă a culturii românești și sunt celebrate cu diverse obiceiuri locale.
Povestea lui Februar
Conform unei legende populare, Anul avea doisprezece fii numiți după lunile anului. La începutul fiecărui nou ciclu anual ei s-au hotărât să împart vinul cules într-un butoi mare. Februar fiind cel mai mic dintre frați s-a plasat canaua aproape la fundul butoiului pentru a-și păstra vinul cât mai mult timp posibil.
Pe parcurs ce ceilalți frați încercau să guste vin din canele lor fără succes – deoarece Februar consumase deja tot – aceștia au început să-l urmărească pe acesta plin de furie dar el alterna între râs și plâns ca răspuns la comportamentul lor provocator. Astfel s-a nimerit ca luna februarie să fie asociată cu schimbările bruste ale vremii caracteristice acesteia – cald uneori iar alteori friguroasă sau viscolită – reflectând natura sa capricioasă similar comportamentului lui Februar atunci când era urmărit.
Ceremonialul Arezanului: Tradiții de Ziua Ursului în Sudul României
O sărbătoare străveche cu rădăcini tracice
Pe 1 februarie, cu o zi înainte de celebrarea Zilei Ursului, comunitățile din sudul României participă la un ritual tradițional cunoscut sub numele de Arezan sau Gurbanul Viilor. Această festivitate are origini tracice și este marcată printr-un ceremonial bahic dedicat viței de vie.
În dimineața zilei, bărbații din sat se îndreaptă spre plantațiile de viță-de-vie, adesea călătorind cu sănii trase de cai. La plecare, se aude strigătul „Hai să mergem la Gurbanu!”, semn că festivitățile sunt pe cale să înceapă.
Ritualuri și obiceiuri specifice
Odată ajunși în câmp, fiecare proprietar taie câteva corzi din vița sa pentru a-și crea o cunună pe cap și o cingătoare la brâu. Apoi, grupurile se reunesc în jurul unui foc aprins pe un deal unde desfășoară diverse activități: mâncare, băutură și jocuri tradiționale. Este obișnuit ca participanții să sar peste foc sau să stropească jarul cu vin. Seara, bărbații revin în sat purtând făclii aprinse și continuând petrecerea.
Se crede că obiceiul ar putea include sacrificarea unei oi sau a unui berbec – un aspect sugerat chiar de denumirea turcească „Gurban”, care face referire la jertfa animalelor.
Ziua Ursului: Semnificație culturală profundă
Deschiderea Anului Nou viticol
Ziua Ursului este celebrată anual pe 2 februarie și marchează începutul Anului Nou viticol și pomicol. Această dată corespunde mijlocului Filipilor sau Martinilor de Iarnă în diferite regiuni ale țării.
Conform tradiției populare, ursul nu trebuie menționat direct; i se lasă o pulpă de vițel ca ofrandă pentru a-i respecta prezența divină. Se spune că ursul iese din bârlog pentru a-și observa umbra pe zapezi; dacă vremea este rece iar el nu își vede umbra, va rămâne afară mai mult timp; altfel va reveni în bârlog anticipând încă 40 de zile reci.
Această zi este asociată cu observațiile meteorologice care pot prezice belșugurile anuale ale recoltei viticole și pomilor fructiferi. De asemenea, numele „Stretenie” provine din slavonism referitor la Întâmpinarea Domnului – o legătura între credințe vechi și cele creștine contemporane.
Dragobetele: Sărăbătoarea iubirii românești
O alternativǎ românească la Sfântul Valentin
Pe 24 februarie are loc Dragobetele – o celebrare tradițional românească ce simbolizează dragostea tineretului. Numele provine din expresia „beat de dragoste” iar figura centralǎ este asociată adesea cu Baba Dochia.
În această zi specialǎ au loc diverse ritualuri menite sǎ atragǎ iubirea şi fericirea între tineri; aceştia colindǎ prin sate culegând flori şi schimbând vorbe dulci între ei. De asemenea, există obiceiul iniţierii premaritale menit sǎ protejeze tinerii împotriva farmecelelor negative.
Dragobetele reprezintǎ astfel nu doar un moment al iubirii ci şi al întregirii comunităților prin tradiţii transmise din generaţie în generaţie.
Dragobetele: Sărbătoarea Iubirii și a Fertilității în Folclorul Românesc
O tradiție plină de simbolism
Dragobetele, o figură mitologică asociată cu iubirea, este sărbătorit pe 24 februarie în România. Această zi marchează începutul sezonului de împerechere pentru animale și simbolizează logodna tinerilor. În această ocazie, gospodinele oferă păsărilor domestice hrană considerată afrodisiacă.
Zânele Dragostele și șoaptele iubirii
În folclorul românesc, Dragobetele este adesea însoțit de zâne cunoscute sub numele de „Dragostele”. Aceste ființe magice sunt considerate mesageri ai destinului, având puterea de a influența viețile oamenilor. Ele șoptesc cuvinte de dragoste tinerilor îndrăgostiți, iar aceste șoapte trebuie să rămână secrete pentru a avea efect. Cuvintele precum „dragoste”, „dor” sau numele persoanei iubite sunt esențiale în aceste ritualuri.
Jurământul sincerității între îndrăgostiți
O altă tradiție importantă asociată cu Dragobetele este jurământul pe care îndrăgostiții sau prietenii îl fac pentru a nu se minți reciproc pe parcursul anului. Acest angajament simbolizează legătura profundă dintre cei care participau la ritualurile din această zi.
Timpul și semnificația sa în viața rurală
Zilele și orele din viața țăranului român
În cultura populară românească, timpul diurn este structurat prin diverse momente cheie:
- Zorilă: Steaua Sirius din constelația Câinele Mare, vizibil după ivirea zorilor.
- Prânzul mic: Reprezintă un reper al timpului agricol.
- Faptul zilei: Se refera la perioada dintre răsarit și prânzul mic.
- Amiaza: Momentul culminant al zilei când soarele atinge apogeu.
Aceste denumiri reflectează ritmurile naturale ale muncii agricole.
Noaptea ca timp al misterelor
Noaptea este perceput ca un interval populat atât de forțe malefice cât și benefice. Activitățile productive sunt limitate la acest interval; totuși, noaptea rămâne favorabil odihnei și practicilor magice.
Soarele și Luna: Ghiduri ale timpului natural
Ritmul zilnic al soarelui definește activitatea umanã:
- La începutul lunii februarie, soarele răsare la ora 7:34 AM şi apune la ora 5:25 PM; spre sfârșitul lunii aceste ore se schimbã semnificativ.
Pe data de 19 februarie are loc trecerea în semnul zodiacal Peștii, marcând o nouã etapã astralã importantã pentru agriculturǎ şi spiritualitate.
Această sintezǎ a tradițiilor legate de Dragobete evidențiază importanța culturalǎ şi spiritualǎ a iubirii şi fertilității în societatea românească.
Faza Lunii: Calendarul Lunar și Impactul Asupra Agriculturii
Durata Ciclu Lunar
Ciclul lunar are o durată de aproximativ 29 de zile, 12 ore, 44 minute și 3 secunde, echivalent cu aproape o lună și jumătate. Acest ciclu se împarte în patru faze distincte: lună nouă, primul pătrar, lună plină și ultimul pătrar.
Date Importante ale Fazelor Lunare
- 6 februarie: Luna la Primul Pătrar la ora 21:24
- 15 februarie: Luna Plină (începe descreșterea) la ora 01:54
- 22 februarie: Luna la Ultimul Părar la ora 19:12
Semnificația Lunii Pline
Luna Plină, cunoscută și sub denumirea de Luna Veche, marchează momentul în care satelitul natural al Pământului este complet iluminat. Această fază reprezintă apogeul ciclului lunar care începe cu Luna Nouă. După aproximativ 14,76 zile de creștere a luminii lunare, aceasta atinge maximul înainte de a începe să descrească până la următoarea Lună Nouă.
Implicații pentru Agricultură
Această perioadă este considerată favorabilă pentru semănatul plantelor care cresc sub pământ (precum ceapa sau usturoiul), dar și pentru cele care fructifică la suprafață (cum ar fi cânepa sau grâul de toamnă). De asemenea, este un moment propice pentru activități precum vopsirea lânii cu coloranți vegetali sau tulpinile lemnoase din pădure.
Începând cu Sinodul de la Niceea din anul 325 d.H., data Paștelui este calculată în funcție de echinocțiul de primavarã din martie și faza Lunii Pline.
