Hristos a înviat!
Proclamarea Anului Omagial al Sfintei Spovedanii și Împărtășanii
Într-o decizie recentă, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a declarat anul 2014 ca fiind Anul omagial al Sfintei Spovedanii și al Sfintei Împărtășanii, precum și Anul comemorativ al Sfinților Martiri Brâncoveni. Această alegere subliniază legătura profund spirituală dintre sacrificiul lui Hristos pentru umanitate, celebrat în cadrul Sfintei Euharistii, și devotamentul martirilor care au suferit pentru credința lor.
Definiția martirajului în tradiția creștină
Martirii creștini sunt considerați mărturisitori ai credinței în Iisus Hristos, adesea plătind cu viața pentru convingerile lor. Cei care își afirmă credința în fața persecuției fără a suferi moarte violentă sunt recunoscuți de Biserică ca mărturisitori, dar nu ca martiri. Suferințele acestora sunt denumite martiriu sau mucenicie.
Iisus Hristos a anticipat prigoanele pe care le vor îndura ucenicii săi din partea iudeilor și păgânilor (Matei 5:11-12; Ioan 15:18-22). Primul martir creștin documentat este Arhidiaconul Ștefan, ucis prin lapidare (Fapte 6:8 – 7:60), urmat de Apostolul Iacov, decapitat la ordinul regelui Irod Agripa.
Persecuțiile istorice ale creștinilor
Persecuțiile împotriva creștinilor au crescut semnificativ sub domnia împraților Traian și Septimiu Sever. Totuși, cele mai severe atacuri au fost orchestrate de împrații Deciu și Valerian între anii 249-258 d.Hr., când toți cetățenii erau obligați să aducă jertfe zeilor păgâni. Mulți creștini au cedat din frică, devenind cunoscuți sub numele de „lapsi” sau „căzuți”.
Cele mai devastatoare persecuții s-au desfășurat între anii 303-304 sub conducerea împraților Diocletian și Galeriu. Acestea includeau confiscarea bunurilor bisericești și interzicerea cultului creștin. În anul 311, Galeriu a încercat să oprească aceste persecuții pe patul de moarte; totuși, adevărata libertate religioasă a fost obținută prin Edictul de la Milano emis de Constantin cel Mare în anul 313.
Moștenirea martirilor
Martirajul continuând până astăzi evidențiază curajul celor care își apără credința chiar cu prețul vieții. În acest context istoric complex se remarcăm că iubirea față de Hristos depinde mai mult decât teama față de suferință sau moarte. Așa cum scria Apostolul Pavel către romani: „Cine ne va despărți pe noi de iubirea lui Hristos?” (Romani 8:35).
Această proclamare reiterează importanța memoriei colective asupra sacrificiului celor ce au murit pentru credință şi ne invităm să reflectăm asupra valorilor fundamentale ale iubirii şi devotamentului faţă de Dumnezeu.
Martirii Creștini: Exemplul Credinței și Jertfei
Moștenirea Duhovnicească a Martirilor
În primele secole ale creștinismului, martirii au demonstrat o credință profundă, similară cu cea a Apostolilor. Figuri precum Episcopii Ignatie al Antiohiei, Policarp al Smirnei și Ciprian al Cartaginei sunt exemple elocvente ale acestei trăiri spirituale.
Tăria Credinței în Fața Suferinței
Martirii ne învață că puterea de a suporta suferința până la moarte provine din Hristos, care îi întărește prin Duhul Sfânt. Această forță le permite să primească moartea cu seninătate și chiar bucurie, stârnind admirația celor din jur. De exemplu, Sfantul Ciprian al Cartaginei a exclamat „Deo gratias!” la aflarea condamnării sale la moarte, considerând suferința pentru Hristos o mare onoare.
Acceptarea Voluntară a Morții
Martirii aleg să își ofere viața ca un act de jertfă, urmând exemplul lui Hristos care afirmase că nimeni nu îi ia sufletul fără voia Sa. În scrierile sale adresate altor viitori martiri, Ciprian le reamintește că Hristos este mai puternic decât orice provocare pământească.
Jertfa ca Ofrandă Supremă
Acești sfinți trăiesc marturisirea lui Hristos ca pe o ofrandă de sine. Apostolul Pavel subliniază acest aspect spunând: „Pentru mine viața este Hristos”. La finalul vieții sale, el recunoaște apropierea morții ca pe un moment de jertfire personalizată pentru credință.
Ignatie al Antiohiei percepe patimile sale drept o jertfă euharistică; dorind nu doar să se împărtașească din Euharistie ci să devină el însuși o ofrandă pentru Dumnezeu.
Martiriu: Un Botez al Sângelui
Jertfa sângeroasă a martirilor este văzută ca un botez care iartp păcatele celor ce mor pentru Hristos. Chiar și cei botezați pot beneficia de această iertare prin sacrificiul lor suprem. Legătura dintre Botez, Euharistie și Martiriu este evidențiată prin referirea lui Iisus la Patimile Sale ca fiind „pahar” și „botez”.
Sfantul Ioan Gura de Aur comparativ între cele două forme de curățire spirituala subliniazând importanța sacrificiului martiric în purificarea sufletului.
Credința în Înviere
Martirii manifestau o credință profund ancorată în Înviere datorită legaturii lor intime cu Iisus Christos. Cuvântările Mântuitorului despre viață veșnică oferită celor ce cred devine un principiu fundamental pentru acești sfinți care își asumau soarta cu demnitate.
Cartea Apocalipsei ilustrează această legaturã strânsã între sufletele martirilor si Christos cel inviat; ei sunt descriși stând înaintea tronului divin după ce au fost spãlați in sângele Mielului.
Cum Cinsteste Biserica Pe Martiri?
Biserica Ortodoxã onoreazã memoria acestor sfinți prin diverse ritualuri si sarbatori dedicate lor.
Cinstirea Martirilor în Biserica Ortodoxă: O Tradiție de Respect și Evlavie
Importanța Martirilor în Credința Creștină
Biserica Ortodoxă oferă o cinstire specială martirilor, recunoscându-le jertfa și demnitatea încă din primele veacuri ale creștinismului. Osemintele acestora, considerate sfinte moaste, sunt păstrate cu evlavie, iar mormintele lor devin locuri de pelerinaj. Ziua morții martirilor este celebrată ca o naștere în viața veșnică, fiind marcată prin ceremonii religioase dedicate.
Zile de Pomenire și Rugăciuni
Fiecare martir are stabilite zile specifice de pomenire în calendarul ortodox. Acestea sunt celebrate prin rugăciuni și cântări care subliniază demnitatea lor. Scriitori renumiți ai Bisericii din primele secole, precum Tertulian sau Sfantul Vasile cel Mare, au lăudat sacrificiul martirilor folosind un limbaj plin de frumusețe.
Constituțiile Apostolice: Un Apel la Respect
În lucrarea „Constitutiile Apostolice”, datând din secolele III-IV, se subliniază importanța respectului față de cei care suferă pentru credință: „Cel ce este condamnat pentru numele Domnului nostru Dumnezeu acela este martir”. Această viziune a fost adoptată pe scară largă în tradiția ortodoxa.
Moastele Martirilor: Simbol al Iubirii Jertfelnice
Atunci când o biserică nou construită este sfințită, moastele martirilor sunt depuse cu respect atât în altar cât și pe antimis. Aceasta simbolizează legătura profund între iubirea jertfelnică a martirilor și cea a lui Hristos răstignit.
Podoaba Bisericii: Sfintii Martiri
Martirii constituie o comoară spirituala pentru Biserică. În troparul Duminicii Tuturor Sfinților se afirm că „Biserica Ta este împodobită cu sângele mucenicilor”. Cinstirea acestora aduce binecuvântări semnificative credincioșilor; Sfantul Vasile cel Mare afirmând că atingerea moaștelor confera har celor care le venerază.
Exemplu pentru Credincioși
Martiriile nu doar că îmbogățesc calendarul bisericesc dar servesc drept modele spirituale pentru toți cei care doresc să urmeze exemplul lui Hristos spre mântuire. Dupã încetarea persecuțiilor sangeroase, viața jertfelnică a martirior a inspirat dezvoltarea monahismului ca formare duhovnicească liber aleasă.
Istoria Muceniciei Românești
Poporul român a suferit mult pentru păstrarea credinței creștine pe teritoriile sale istorice datorită numeroaselor persecuții externe. Printre cei mai notabili mucenici români se numără Sfantul Voievod Constantin Brancoveanu și fiii săi – toți executați la Constantinopol pe 15 august 1714 după ce au mărturisit credința lor cu demnitate.
Comemorarea Jertfei lui Constantin Brancoveanu
În anul 2014 s-au împlinit 300 de ani de la sacrificiul lui Constantin Brancoveanu; moaștele sale vor fi scoase din mormânt la biserica „Sfantul Gheorghe – Nou” din București şi vor fi expuse într-o raclǎ nouǎ aurită pe 20 mai 2014 înaintea sărbătorii Sfintelor Împărătese Constantin şi Elena. Acest eveniment va marca un moment important al venerării memoriei sale ca domnitor al Ţării Româneşti.
Pelerinajul Sfintei Moaște a Voievodului Constantin Brâncoveanu în București
În după-amiaza zilei de 21 mai 2014, sfintele moaște ale Voievodului Constantin Brâncoveanu vor fi purtate într-un pelerinaj la biserica „Domnița Bălașa” din București. Această biserică, ridicată de una dintre cele șapte fiice ale Domnitorului Martir, va găzdui un moment special de rugăciune.
Etapele pelerinajului
După ceremonia de la biserica „Domnița Bălașa”, racla cu moaștele va continua drumul spre Universitatea București. Aici, în fosta Mănăstire „Sfântul Sava”, a fost fondată prima instituție superioară de învățământ din țară, Academia Domnească, în anul 1694 sub conducerea lui Constantin Brâncoveanu. Pelerinajul se va finaliza cu întoarcerea raclei la biserica „Sfântul Gheorghe – Nou”, locul de unde a început călătoria.
Acest eveniment reînvie tradiția pelerinajelor istorice, similar celui organizat în 1934 pentru comemorarea a 220 de ani de la martiriul Sfinților Brâncoveni.
Activități viitoare și sfințirea picturii
În lunile iunie și iulie ale acestui an, o delegație a Patriarhiei Române va purta racla cu moaștele Sfântului Voievod prin cele mai importante lăcașuri ctitorite de acesta atât în Ţara Românească cât și în Transilvania. Pe data de 16 august 2014 este programată sfințirea noii picturi a bisericii „Sfântul Gheorghe – Nou” din București. Ceremonia va fi oficiată de un sobor format din ierarhi români și străini.
În aceeași zi se va celebra Sfânta Liturghie dedicată pomenirii Sfinților Martiri Brâncoveni care au trăit profund taina Crucii și Învierii lui Hristos.
Mesaj pascal al Patriarhului Daniel
Cu ocazia sărbătorilor pascale, Patriarhul Daniel îndeamnă credincioșii să aducă bucurie celor aflați în dificultate: orfani, bolnavi sau singuri. El subliniază importanța iubirii jertfelnice a lui Hristos ca sursă de luminare și pace pentru toți oamenii.
Patriarhul transmite urări tuturor credincioșilor pentru sănătate și mântuire: „Hristos a Înviat!”
