De la Uniformele Comuniste la Blugii Internaționali: Povestea Croitoriei din Hida
O istorie de tranziție între două regimuri
Uniformele „șoimilor patriei”, emblematice pentru perioada comunistă, au fost produse timp de trei ani într-o mică secție de croitorie din Hida, județul Sălaj. Această unitate a reușit să supraviețuiască și după 1989, adaptându-se la cerințele pieței prin fabricarea blugilor pentru retailerul italian Benetton.
Amintiri din vremurile de glorie
Aurel Țibenschi, fost șef al secției de croitorie, își amintește cu nostalgie perioada în care unitatea sa avea 120 de angajați. „Secția a început activitatea în 1972 cu cămăși pentru nou-născuți și s-a extins rapid. În jurul anului 1974 am început producția uniformelor ‘șoimii patriei’, livrând lunar aproximativ 5.000 de seturi”, povestește acesta.
În acele vremuri, echipamentele moderne erau esențiale pentru succesul afacerii. Croitoria beneficiază de mașini performante importate din Statele Unite și Japonia, alături de cele românești.
Îndoctrinarea prin uniformizare
Uniformele destinate preșcolarilor și elevilor aveau un rol semnificativ în procesul educațional comunist. Marin Pop, cercetător la Muzeul Județean de Istorie și Artă Zălau, subliniază influența regimului lui Ceaușescu asupra acestor simboluri: „Organizațiile precum ‘șoimii patriei’ au fost inspirate din modelul cercetașilor promovați în timpul lui Carol al II-lea”.
Muzeul a dedicat un spațiu expozițional special perioadei comuniste unde sunt expuse uniforme ale șoimilor și pionierilor.
Evoluția post-comunistă a croitoriei
După dispariția uniformelor comuniste, croitoria din Hida s-a adaptat cerințelor pieții prin producerea cămășilor pentru elevi și export către Mongolia până în anul 1985. După revoluție, colaborarea cu Benetton a marcat o nouă etapă: „Am lucrat blugi între anii 1992-2009”, explicând Aurel cum criza economică globalizată i-a afectat afacerea.
„După intrarea României în Uniunea Europeană în 2007 am pierdut contracte importante iar secția s-a închis după plecarea partenerului italian”, adaugă el.
Moartea unei tradiții locale
Astfel că astazi cladirile fostei croitorii găzduiesc un restaurant ce oferã preparate tradiţionale locale. Economia modernã a decis cã nevoile comunitãţii se îndreaptã mai mult spre servicii alimentare decât spre producţia vestimentară destinată exportului.