Sărbători religioase – 7 august

Ortodoxe

Sf. Cuv. Teodora de la Sihla; Sf. Cuv. Mc. Dometie Persul; Sf. Ier. Narcis, arhiepiscopul Ierusalimului; Sf. Irina împărăteasa

Greco-catolice

Cuv. m. Dometie Persul

Romano-catolice

Ss. Sixt al II-lea, pp. și îns., m.; Caietan, pr.

Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla este pomenită în calendarul creștin ortodox la 7 august

Cuvioasa Teodora s-a născut în satul Vânători, județul Neamț, în jurul anului 1650. Tatăl ei, Ștefan Joldea, era armaș al Cetății Neamțului. După moartea surorii ei, Teodora s-a căsătorit cu un tânăr din Ismail. Dar, cu trecerea timpului, văzând că nu pot avea copii, au hotărât să meargă amândoi la mănăstire. Astfel, Sfânta Cuvioasă Teodora a îmbrăcat haina călugărească la Schitul Vărzărești — Râmnicul Sărat, iar soțul ei, la Schitul Poiana Mărului.

Acolo, la schit, odată cu păzirea poruncilor dumnezeiești, s-a angajat pe calea cea strâmtă a sfaturilor evanghelice: sărăcia de bunăvoie, curăția trupească și sufletească, ascultarea necondiționată. După câțiva ani însă, năvălind turcii în părțile Buzăului, au dat foc schitului. Toate surorile din obște s-au risipit în pădurile seculare din acele locuri, așteptând să treacă primejdia.

Stareța schitului, împreună cu Sfânta Teodora și câteva ucenice s-au retras la hotarul dintre munții Buzăului și cei ai Vrancei. Aici au ridicat un altar și o locuință modestă, nevoindu-se aproape zece ani în privegheri, în rugăciuni și post neîncetat. După moartea stareței, Sfânta Teodora, în urma unei descoperiri dumnezeiești, a părăsit munții Vrancei și s-a retras în munții Neamțului, în pădurile din jurul schiturilor Sihăstria și Sihla. Sub îndrumarea duhovnicului Pavel, ea s-a stabilit într-o chilie nu departe de schit și de o peșteră care îi poartă numele până astăzi.

Acolo a locuit Cuvioasa mulți ani, ostenindu-se singură în post și rugăciuni, în lacrimi și mătănii, uitată de lume, îndurând multe ispite. Numai Cuviosul Pavel, duhovnicul ei, o cerceta din când în când, o spovedea și o împărtășea cu Sfintele Taine ale lui Hristos.

După o vreme, murind duhovnicul ei, Teodora a rămas cu totul singură, căci nimeni nu știa locul și aspra ei nevoință. Ajungând la o vârstă înaintată, s-a rugat cu lacrimi lui Dumnezeu să-i trimită un preot ca s-o împărtășească cu Preacuratele Taine, înainte de a muri.

După ce a fost împărtășită, Teodora s-a mutat la cele veșnice, iar vestea despre viața și nevoințele ei s-a răspândit repede în toate mănăstirile și satele din Moldova, începând astfel procesiunile la mormântul ei din peșteră. Moaștele Sfintei Teodora au fost date, în 1856, Mănăstirii Pecerska din Kiev, unde se află și astăzi.

La 20 iunie 1992, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a canonizat-o pe Sfânta Teodora de la Sihla, trecând-o în rândul sfinților, fiind prăznuită în fiecare an la 7 august. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata