Actualitate

100 de ani de la naşterea patriarhului Bisericii Ortodoxe Române, Teoctist Arăpaşu

Patriarhul Teoctist Arăpașu: O viață dedicată Bisericii Ortodoxe Române

Teoctist Arăpașu, care a condus Biserica Ortodoxă Română între 1986 și 2007, s-a născut pe 7 februarie 1915 în satul Tocileni, județul Botoșani. Fiind al zecelea din cei unsprezece copii ai familiei Dumitru și Marghioala Arăpașu, el a primit la botez numele Toader. A urmat școala primară în localitatea natală între anii 1921 și 1927.

Drumul spre monahism

În căutarea unei vieți spirituale profunde, Teoctist a intrat ca frate la Schitul Sihăstria Voronei în anul 1928. Trei ani mai târziu, pe 14 septembrie 1931, a fost admis la Seminarul Teologic de la Mănăstirea Neamț. În anul următor s-a transferat la Seminarul monahal de la Mănăstirea Cernica din București. După finalizarea studiilor teologice în 1940, el a continuat cu cursurile Facultății de Teologie din cadrul Universității București până în anul 1944.

După obținerea diplomei de licență cu distincția „Magna cum laude” în specialitatea Liturgică (1945), Teoctist a studiat și literele și filosofia între anii 1946-1948. A intrat oficial în monahism pe data de 6 august 1935, primind numele de Teoctist.

Ascensiunea ierarhică

La propunerea patriarhului Justinian, Sfântul Sinod l-a ales episcop-vicar al Patriarhiei pe data de 28 februarie 1950. La scurt timp după aceea, pe data de cinci martie același an, el a fost hirotonit arhiereu într-o ceremonie oficiată de patriarhul Justinian.

Între anii1950-1962, ca episcop-vicar patriarhal ,Teoctist a ocupat funcția de rector al Institutului Teologic Universitar din București și secretar al Sfântului Sinod. În perioada sa ca episcop al Aradului (1962-1972), el s-a ocupat inclusiv cu administrarea Vicariatului Gyula și două protopopiate din Banatul Sârbesc.

Pe data de28 ianuarie1973,a fost ridicat arhiepiscop al Craiovei si mitropolit al Olteniei iar in septembrie1977 devine arhiepiscop al Iașilor si mitropolit al Moldovei si Sucevei.

Puncte cheie ale patriarhatului

După moartea patriarhului Iustin Moisescu în iulie1986,Tectocist devine locțiitor pentru conducerea Bisericii Ortodoxe Române iar ulterior este ales patriarch oficial pe9 noiembrie1986 fiind instalat in Catedrala Patriarhalã „Sfinții Împãrați Constantin si Elena”.

În urma evenimentelor revoluționare din decembrie1989,patriarhul solicitã retragerea temporară dar revine asupra deciziei după trei luni datorită cererilor venite atât din partea clerului cât şi hotărârilor Sfântului Sinod.

Sub conducerea sa au fost create nu mai puțin decât douăsprezece noi eparhii şi au fost reactivate structuri precum Mitropolia Basarabiei (1992) şi Mitropolia Ortodoxã Românã pentru Europa Centralã şi Nordică precum Episcopia pentru românii din Ungaria şi Serbia.De asemenea,s-au construit peste două mii noi lacaşuri religioase iar aproape patru sute mănastiri au fost reînfiinţate sau construite.

Patriarhul Teoctist: Un Lider Spiritual de Marcă al Bisericii Ortodoxe Române

Patriarhia Română a obținut în folosință Palatul Patriarhiei, reluând astfel inițiativa fondării unei noi Catedrale Patriarhale, Catedrala Mântuirii Neamului. De asemenea, s-au demarat procedurile pentru canonizarea unor sfinți români.

Promovarea Învățământului Religios

După 1989, patriarhul Teoctist a fost un susținător fervent al educației religioase. A înființat seminarii teologice și școli pentru cântăreți bisericești, asistenți sociali și restauratori de monumente istorice. În plus, a reintrodus predarea religiei în școlile publice și asistența religioasă în instituții precum spitale și penitenciare.

Vizita Istorică a Papei Ioan Paul al II-lea

Teoctist a fost primul patriarh ortodox român care l-a primit pe papa Ioan Paul al II-lea la București între 7-9 mai 1999. Această vizită reprezenta o premieră istorică într-o țară majoritar ortodoxă. De asemenea, el a participat la Jubileul din Ierusalim dedicat celor 2000 de ani de la Nașterea Domnului Iisus Hristos.

Contribuții Editoriale Semnificative

Sub conducerea sa, activitatea editorială bisericească s-a dezvoltat considerabil. A publicat lucrări teologice recunoscute atât pe plan național cât și internațional. Printre realizările sale se numără retipărirea cărților de slujbă și manualelor pentru educația teologică seminarială și universitară.

În perioada 1982-2006, Teoctist a publicat peste 17 volume sub titlul „Pe treptele slujirii creștine” și un alt volum intitulat „Slujind Altarul străbun”. A coordonat reviste importante precum „Mitropolia Olteniei” și „Glasul Bisericii”, sprijinind totodată apariția unor lucrări teologice valoroase.

Aprecierea Internațională

Patriarhul Teoctist a fost distins cu numeroase ordine bisericești din partea diverselor patriarhii ale lumii ortodoxe. A primit Premiul „Timotei Cipariu” din partea Academiei Române pentru contribuțiile sale editoriale semnificative legate de reeditarea Bibliei de la București (11 iulie 1991) şi titluri onorifice din partea mai multor universități internaționale.

La data de 21 mai 1999, i-a fost conferit Ordinul Steaua României în Grad de Mare Cruce iar după moartea sa pe 30 iulie 2007, președintele Traian Băsescu i-a acordat post-mortem Ordinul Național „Steaua României” în grad de Colan.

Teoctist rămâne o figură emblematică ca fiind cel de-al cincilea patriarh al Bisericii Ortodoxe Române după constituirea acesteia prin hotărârea Sfântului Sinod pe data de 4 februarie 1925.

Pentru a fi la curent cu toate știrile, urmărește Financiarul.ro și pe Google News

Parteneri

Articole recomandate din rețeaua noastră
Biserica Ortodoxă Romana nastere patriarh