Pe 12 martie 2026 se împlinesc 18 ani de la dispariția unuia dintre cei mai iubiți actori români, Ovidiu Iuliu Moldovan. Artistul, cunoscut pentru vocea sa inconfundabilă și prezența scenică impunătoare, a lăsat în urmă o moștenire culturală profundă, dar și o poveste de viață marcată de drame personale și o discreție absolută.

Născut la 1 ianuarie 1942, în satul Vișinelu, actorul s-a stins din viață pe 12 martie 2008, în urma unui stop cardio-respirator. Potrivit informațiilor publicate de Capital, ultima sa apariție pe scenă a avut loc cu doar două luni înainte de deces, pe 15 ianuarie 2008. Atunci, de ziua lui Mihai Eminescu, a susținut un recital de poezie la Teatrul Național, alături de prietenii săi apropiați, Valeria Seciu și Ion Caramitru.

O viață marcată de tragedii personale

Destinul lui Ovidiu Iuliu Moldovan a fost profund influențat de pierderi dureroase. Tatăl său a fost luat prizonier în timpul războiului și ucis de luptători ai lui Miklós Horthy, o tragedie care l-a urmărit toată viața. Actorul a încercat fără succes să afle mai multe despre soarta părintelui său. Din respect pentru acesta, și-a adăugat numele „Iuliu”, care era numele primului soț al mamei sale. O altă lovitură grea a primit-o în 1995, la moartea mamei sale, de care era extrem de atașat. Acest eveniment l-a determinat să se retragă din viața publică și să refuze roluri în filme, dedicându-se exclusiv teatrului și recitalurilor de poezie.

Suferința ascunsă și relația cu fratele său

Discreția sa era atât de mare încât nici măcar apropiații nu știau prin ce trece. Actorul suferea de ciroză, însă fratele său vitreg, Mircea Moldovan, credea că are doar diabet. Ultima lor conversație a avut loc într-o duminică; luni actorul a fost internat, iar miercuri a decedat. Cei doi frați aveau o relație foarte apropiată, vorbind adesea despre satul natal, Vișinelu, și despre casa părintească, pe care actorul plănuia să o reamenajeze. Mircea Moldovan își amintește de bucuria întâlnirilor de la București. „De fiecare dată când mergeam la el, în București, era o adevărată sărbătoare. Avea un cerc de prieteni printre care erau Dinică, Dan Pița, Caramitru. Îi suna și le spunea: «O vinit frățioru’ meu din Cluj cu pălincă și slănină. Haideți repede!» Și ei veneau și petreceam împreună.”

Dragostea pentru scenă și filmul lăsat în urmă

Ovidiu Iuliu Moldovan a fost, înainte de toate, un om de teatru. Mândru de originile sale ardelenești, și-a păstrat accentul specific până la finalul vieții. Pasiunea sa pentru scenă era mult mai puternică decât atracția pentru platourile de filmare. Fratele său a confirmat această preferință. „Lui Ovidiu Iuliu Moldovan îi plăcea enorm să urce pe scenă în spectacolele de teatru și în recitalurile de poezie. Era îndrăgostit de Eminescu. Filmul nu l-a iubit la fel de mult.” Actorul a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București în 1964, la clasa profesorilor Marțian Pop și Octavian Cotescu. A debutat un an mai târziu, în 1965, pe scena Teatrului Național din Timișoara.

Recunoaștere și moștenire culturală

De-a lungul carierei, a jucat în peste 40 de filme, cu roluri memorabile precum Ion (Johnny) Brad, Horea sau Andrei din filmul „Întâlnirea” (1982), regizat de Sergiu Nicolaescu. Talentul său a fost recunoscut oficial în 2004, când a primit Premiul UNITER pentru întreaga activitate. După moartea sa, pe 15 martie 2008, președintele de atunci, Traian Băsescu, i-a acordat post-mortem Ordinul „Steaua României” în grad de Cavaler. Trupul neînsuflețit a fost depus în foaierul Sălii Mari a Teatrului Național din București, iar admiratori și colegi l-au condus pe ultimul drum. A fost înmormântat în Cimitirul Bellu, pe Aleea Actorilor, rămânând un reper al scenei și filmului românesc.

Pentru a fi la curent cu toate știrile, urmărește Financiarul.ro și pe Google News

Parteneri

Articole recomandate din rețeaua noastră
actori romani comemorare film romanesc Ovidiu Iuliu Moldovan teatru românesc