La pas prin Bucureşti: Hanul lui Manuc

Hanul lui Manuc: O bijuterie istorică a Bucureștiului

Unul dintre cele mai renumite hanuri din București, Hanul lui Manuc, a câștigat o popularitate deosebită în prima jumătate a secolului al XIX-lea. Astăzi, acesta reprezintă un important obiectiv turistic și monument istoric.

Originea fondatorului

Hanul poartă numele armeanului Manuc Mirzaian, cunoscut și sub denumirea de Manuc Bei. Născut în 1769 la Rusciuk (actualmente Ruse), el provenea dintr-o familie originară din satul Karpi, situat în regiunea Araratului.

Conform lucrării „Istoricul Hanurilor Bucureștene” de George Potra, Manuc era descris ca având trăsături excepționale: era nu doar atrăgător și inteligent, ci și un vorbitor fluent al 12 limbi. De asemenea, avea o capacitate remarcabilă de a anticipa evenimentele viitoare.

Ascensiunea sa economică

Manuc Bei s-a îmbogățit considerabil prin activitățile sale comerciale și prin serviciile aduse Imperiului Otoman și Rusiei pe timpul războiului ruso-turc care a început în 1806. Aceste contribuții i-au adus nu doar recunoaștere oficială, ci și recompense financiare substanțiale.

Din păcate, viața sa s-a stins prematur la vârsta de 48 de ani.

Construcția hanului

În contextul conflictelor militare din acea perioadă, Manuc s-a stabilit la București unde a decis să construiască un han distinctiv. Lucrările au început în anul 1806 iar design-ul acestuia se diferențiază semnificativ față de marile hanuri-cetățui ale secolului anterior. Clădirea prezenta o arhitectură inovatoare cu elemente decorative elaborate.

Hanul dispunea inițial de un subsol cu pivnițe boltite și un parter ce includea numeroase prǎvǎlii şi camere pentru servitori şi bucătari. La etaj erau amenajate peste o sutǎ de odǎi destinate oaspeților.

Facilitățile oferite

În centrul curții pavate cu piatră se afla o cafenea dotată cu toate facilitățile necesare vizitatorilor săi precum și o grǎdinǎ cu fântână artezianã. Pe malurile Dâmboviței era amenajat un chei din piatrã care oferea acces facil la apă.

Dupã canalizarea Dâmboviței pentru deschiderea Halei de Carne au fost adaugate noi prǃvǃlii lângã faţada hanului.

Puncte istorice importante

Hanul lui Manuc a jucat un rol crucial ca loc de întâlnire pentru plenipotențiarii ruși și turci care au negociat pacea ce a pus capăt războiului dintre cele două imperii (1806-1812).

Dupӑ finalizarea conflictelor armate si având posibilitatea părăsirii capitalei româneşti după războiul ruso-turc, Manuc s-a mutat împreunӑ cu familia sa la moşia Hânceşti din Basarabia unde ulterior începe demersurile pentru vânzarea hanului său. A decedat pe 20 iunie 1817 într-un context incert legat atât de circumstanțe personale cât şi politice.

Hanul Manuc: O Istorie Plină de Transformări și Provocări

Administrarea Averii și Deciziile Epitropilor

Averea lui Manuc a fost plasată sub administrarea unei epitropii din cauza vârstei fragede a moștenitorilor. Majoritatea bunurilor se aflau în Țara Românească, iar gestionarea lor s-a dovedit complicată. Astfel, epitropii au decis să arendeze toate proprietățile. La 20 decembrie 1827, un contract de arendă pe patru ani a fost semnat cu Dimitrie D. Dedu și Nicolae Alexiu pentru suma de 1500 galbeni olandezi.

Cutremurul din 1838 și Evaluările Arhitecților

După cutremurul devastator din 11 ianuarie 1838, arhitectul Bucureștiului, Faiser, a raportat starea precară a Hanului lui Manuc către Sfatul Orășenesc pe 15 ianuarie. Acesta menționa că zidurile hanului s-au deteriorat semnificativ la partea expusă râului Dâmbovița. În urma acestui raport, alți trei arhitecți – Hartel, Konrad și Friedrich Gaier – au evaluat clădirea și au concluzionat că structura era solidă și nu necesita reparații majore.

Controversele Reparațiilor

Murat, fiul lui Manuc și moștenitor al hanului, nu a fost de acord cu propunerile arhitecților privind reparațiile necesare. Între anii următori s-au desfășurat numeroase cereri oficiale legate de starea hanului până în anul 1841 când Murat a decis să-l vândă datorită presiunilor financiare crescute.

Sediu Temporar pentru Sfatul Orășenesc

În ianuarie 1842, Sfatul Orășenesc s-a mutat temporar în șase odăi ale Hanului Manuc până la sfârșitul lunii aprilie același an.

Vânzarea Hanului și Continuarea Activității

Hanul a fost achiziționat de pitarul Dimitrie Iconomidis (Economu), care împreună cu parteneri săi au reușit să rezolve problemele legate de reparații. După moartea sa în 1854, copiii acestuia au continuat exploatarea hanului până în anul 1860 când l-au dat în arendă lui Milan Lomovici.

În perioada următoare (1861-1862), hanul a fost scos la vânzare fiind cumpărat ulterior de Lambru Vasilescu care l-a renovat transformându-l în „Hotel Dacia”. Redeschiderea oficială sub noul nume avea loc în anul 1874.

Evenimente Culturale Notabile

Cele două mari săli ale hotelului au devenit rapid locuri populare pentru evenimente sociale importante ale Capitalei. Începând cu iarna anului 1878 aici se organizau spectacole teatrale iar balurile mascate erau frecvente datorită succeselor orchestrale conduse de violonistul Ludovic Wiest.

Schimbări Majore după Licitație

Hanul a fost scos la licitație în anul 1881 iar prin ordonanța nr.812/1881 toate construcțiile asociate acestuia au intrat sub proprietatea lui Al.G.Bãicoianu până la moartea sa din anul1916 când bunurile sale au trecut copiilor săi.

Pe parcursul istoriei sale tumultoase, Hanul Manuc a servit ca loc important pentru discuțiile politice premergătoare intrării României în Primul Rãzboi Mondial şi ulterior naționalizat după instalarea comuniştilor la putere.

Supraviețuire prin Trecerea Timpului

Deși supus mai multor schimbări structurale între anii ’48-’92 inclusiv demolări impuse regimurilor politice succesive precum cel condus de Nicolae Ceaușescu , Hanul Manuc continuãsǎ existǎ ca un simbol al istoriei românești având o vechime ce depǎşeşte două secole.

Hanul lui Manuc: Procesul de Restaurare Continuă

Retrocedarea și Reabilitarea Istorică

Hanul lui Manuc, un simbol al patrimoniului cultural românesc, a fost retrocedat în anul 2007, marcând începutul unui amplu proces de restaurare. Această clădire istorică, situată în inima Bucureștiului, a intrat în atenția autorităților care își propun să îi redau strălucirea de altădată.

Proiecte de Restaurare

De la retrocedare până în prezent, Hanul lui Manuc a beneficiat de diverse lucrări menite să conserve și să reabiliteze structura sa arhitecturală. Aceste intervenții vizează nu doar aspectele estetice ale clădirii, ci și consolidarea acesteia pentru a asigura durabilitatea pe termen lung.

Importanța Culturală

Hanul nu este doar o atracție turistică; el reprezintă o parte esențială din istoria Bucureștiului. Prin eforturile continue de restaurare și conservare, autoritățile spera să păstreze acest monument ca un loc viu al culturii românești pentru generațiile viitoare.

(Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)

Pentru a fi la curent cu toate știrile, urmărește Financiarul.ro și pe Google News