Lumea pare să intre într-o nouă etapă a relațiilor internaționale, una în care ordinea stabilită după al Doilea Război Mondial este tot mai des ignorată. Marile puteri acționează deschis în funcție de propriile interese strategice. Iar în centrul acestei schimbări se află două figuri politice dominante: președintele american Donald Trump și liderul de la Kremlin, Vladimir Putin.
O retorică similară la Washington și Moscova
Potrivit analistului italian Daniele Stracquadanio, de la University of Trento, revenirea lui Trump la Casa Albă a accelerat o transformare majoră în politica globală. Pentru Moscova, această evoluție confirmă un lucru așteptat de mult: sfârșitul epocii multilateralismului și revenirea politicii de tip „mare putere”. În noul context, încălcări flagrante ale suveranității, precum invazia Ucrainei, riscă să devină o practică tot mai acceptată.
La patru ani după ce Occidentul a condamnat ferm ofensiva rusă, discursul oficial american începe să semene izbitor cu retorica Moscovei. Secretarul de stat Marco Rubio a justificat recent ideea unor lovituri preventive pentru a evita eventuale represalii ale Iranului împotriva Israelului. În paralel, secretarul american de război, Pete Hegseth, a declarat că Statele Unite nu au început conflictul, dar încearcă să îl încheie. Până la urmă, cum vine asta? Apelurile la revolte împotriva unor regimuri considerate „ilegitime” – fie că vorbim de „teroriștii iranieni” sau de „neo-naziștii ucraineni”, cum susține propaganda rusă – au devenit instrumente folosite de ambele tabere.
Moscova critică, dar acceptă jocul
Ministerul rus de Externe a reacționat la atacul asupra Iranului, calificându-l drept „un act planificat și neprovocat de agresiune împotriva unui stat suveran membru al ONU”.
Si totuși, președintele Vladimir Putin a evitat o condamnare directă. Liderul rus s-a limitat la apeluri pentru de-escaladare și s-a oferit drept mediator. E un gest interpretat de mulți observatori drept o acceptare tacită a noii realități geopolitice: marile puteri nu mai cer permisiunea nimănui atunci când își apără interesele strategice.
Sfârșitul multilateralismului
E drept că standardele duble au existat mereu în relațiile internaționale, însă transformarea actuală pare mult mai profundă. Statele Unite au mai recurs la acțiuni unilaterale. În 2003, administrația George W. Bush a invadat Irakul invocând existența unor arme de distrugere în masă (care nu au fost găsite niciodată). Chiar și atunci, Washingtonul a încercat să obțină o formă de legitimitate internațională prin ONU. Când acest lucru nu a fost posibil, SUA au creat așa-numita „Coaliție a celor dispuși”.
Același model a fost vizibil în 2011, când Consiliul de Securitate a autorizat intervenția în Libia, sau în 2014, în Siria. Astăzi, însă, aceste justificări sunt din ce în ce mai rare, Washingtonul desfășurând operațiuni militare fără a mai căuta aprobarea instituțiilor internaționale.
O nouă realitate confirmată la Davos
Chiar și aliații occidentali par să recunoască schimbarea. La Formul Economic Mondial 2026 de la Davos, premierul canadian Mark Carney a afirmat că „ficțiunea plăcută” a unei ordini mondiale bazate pe reguli s-a încheiat și a fost înlocuită de o realitate mai dură. V-ați fi imaginat acum câțiva ani un astfel de discurs?
La rândul ei, președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a declarat că Uniunea Europeană nu mai poate apăra singură vechea ordine internațională și trebuie să se adapteze unei epoci dominate de realism geopolitic. Mai direct, șefa diplomației europene, Kaja Kallas, a avertizat că normele și instituțiile internaționale construite în ultimii 80 de ani sunt din ce în ce mai slăbite.
O lume a sferelor de influență
Tot mai mulți analiști cred că lumea se îndreaptă spre un sistem în care marile puteri își revendică propriile sfere de influență, fie că este vorba despre „vecinătatea apropiată” a Rusiei sau despre alte regiuni strategice. În acest model, țări precum Ucraina, Venezuela sau Iran riscă să devină actori secundari, a căror securitate depinde exclusiv de interesele marilor puteri. Unii chiar văd aici o logică similară cu doctrina Brejnev din timpul Războiului Rece.
Diferența majoră față de perioada Războiului Rece este însă lipsa unor reguli clare ale jocului geopolitic.
În trecut, lumea era împărțită între două blocuri ideologice relativ stabile. Astăzi, aceste granițe sunt mult mai fluide. În acest peisaj, Statele Unite și Rusia par tot mai puțin rivali ideologici și tot mai mult arhitecții unei lumi în care regula dreptului internațional este înlocuită de regula forței.
Pentru a fi la curent cu toate știrile, urmărește Financiarul.ro și pe Google News
Parteneri
Articole recomandate din rețeaua noastră
Revista IoanaCum închei o zi solicitantă fără să rămâi conectată la serviciu. Un psiholog explică ce poți încerca
News24Un seism produs în Vrancea s-a simțit până în Republica Moldova și Ucraina
Dolce SportFamilia Duckadam nu va primi indemnizația pentru Steaua 1986. Alexandra critică așteptarea de 40 de ani
GetPonyPorsche exclude versiunea electrică a viitorului supercar, invocând lipsa cererii
BravonetNadia Comăneci spune că îi va fi greu să plece de la filmările „Românii au talent”
LylaVoucherele de 800 de lei pentru vacanță în 2026. Ce verifici înainte să rezervi o tabără pentru adulți
