Mănăstirea Bistrița: O bijuterie istorică din Vâlcea
Mănăstirea Bistrița, situată în apropierea satului cu același nume din comuna Costești, județul Vâlcea, face parte din Arhiepiscopia Râmnicului. Această ctitorie a boierilor Craiovești datează din jurul anului 1490 și este dedicată hramului „Adormirea Maicii Domnului”.
Istoria și fundarea mănăstirii
Conform pisaniei menționate pe site-ul oficial al Arhiepiscopiei Râmnicului, mănăstirea a fost construită de Barbu banul Craiovescul. Acesta a dorit să creeze un loc de cult care să servească nu doar spiritualității, ci și ca refugiu în vremuri dificile.
Din ansamblul inițial al mănăstirii se mai păstrează bisericuța Bolniței (1520-1521), care impresionează prin frescele sale interioare ce reflectă tradiția paleologană târzie. Aceasta este dedicată „Schimbării la față”, conform surselor istorice.
Locație și semnificație culturală
Mănăstirea Bistrița se află la poalele munților Căpățânii, pe malul drept al râului Bistrița. Numele său provine din termenul slavon „bîstro”, care înseamnă „repede”. Mănăstirea a fost conceput inițial ca o fortificație pentru a proteja comunitatea localnicilor.
Frații Craiovești au contribuit semnificativ la dezvoltarea vieții religioase prin ridicarea altor lacașuri de cult precum cele de la Sadova sau Topolnița. De asemenea, au sprijinit financiar diverse mănastiri athonite și au participat activ la construirea unor biserici importante în afara țării.
Moaștele Sfântului Grigorie Decapolitul
În anul 1497, boierii Craiovești au adus moaștele Sfântului Grigorie Decapolitul la Mănastirea Bistrița. Dintre cei patru frați ai familiei Craiovești, Barbu s-a călugăr iar sora lor Mușa s-a retras ca monahie sub numele Magdalena.
Evoluția arhitectural-istorică
Mănăstirea a suferit distrugeri semnificative în urma unei incursiuni militare în 1510 dar a fost reconstruită ulterior. În secolul XVII-lea, aceasta devine un centru important pentru evenimentele politice ale vremii; aici s-a adunat armata lui Mihai Viteazul în 1600 iar mitropolitul Matei al Mirelor vizita lacașurile acesteia în 1610.
Donațiile regale au continuat să îmbogățesc patrimoniile mânăstirești: voievodul Constantin Șerban oferind o raclǎ de argint aurit pentru moaște (1656) iar Constantin Brâncoveanu donând obiecte liturgice valoroase (1683).
Restaurări recente și revitalizarea vieții monahale
Dupã o perioadã lungã de degradare post-comunistǎ,Mãnãstirea Bistrita a intrat într-un amplu proces de restaurare între anii 1846-1855; biserica mare fiind consacratǎ pe data de 15 august. Pictura noii biserici neogotice este opera artistului Gheorghe Tattarescu (1850).
Dupǎ desființarea sa temporară prin decret comunist in 1959,, cladirile mânastirii au găzduit Grup Școlar nr.14 până in anul1982;. Din anul 1984 acestea revin sub administratia Episcopiei Râmnicului si sunt supuse unui nou proces de restaurare coordonat de arhimandrit Veniamin Micle.
Începând cu anul2004,, Mãnãtira dispune si un Muzeu al tiparului si cãrtii bisericesti vâlcene;
Mãnătira oferind astazi condiții excelente pentru cazare conform informațiilor furnizate pe site-ul Arhiepiscopiei Râmnicului.
(Agenţia NaţionalĂde PresĂ AGERPRES).
