Istoria Mănăstirii Buluc: Un Lăcaș de Cult cu Rădăcini Adânci
Pe dealul Șarba, renumit și pentru vinul său celebru, se află Mănăstirea Buluc, un important lăcaș de cult din Vrancea. Aceasta este considerată de ierarhii Bisericii Ortodoxe Române drept „Taborul Vrancei” și este accesibil printr-un drum ce străbate o pădure densă.
Originea Mănăstirii
Mănăstirea a fost fondată în a doua jumătate a secolului al XVII-lea de către boierul Ioan Caragea din Odobești. Construit inițial din lemn, lăcașul are hramurile ‘Pogorârea Sfântului Duh’ și ‘Sfânta Treime’. Potrivit unei legende locale, ctitorirea mănastirii ar fi fost inspirată de o experiență terifiantă trăită de Caragea în timpul unei vânători. Înfruntând o furtună violentă, el s-a rugat pentru salvare promițând că va ridica o biserică dacă va scapa cu viață.
Sfințirea și Evoluția Schitului
Biserica a fost sfințită pe 8 martie 1679 și a primit donații substanțiale sub form of terenuri și păduri din partea proprietarilor locali. Ulterior, Ioan Caragea s-a călugărît aici devenind ieromonahul Isaia și stareț al mănastirii. Documentele istorice consemnează contribuțiile aduse schitului atât în perioada sa timpurie cât și în următoarele două secole.
Donațiile au continuat să curgă spre schit; între acestea se numără un pogon de teren oferit de monahul Athanasie în 1744 sau schimburile efectuate de ieromonahul Mitrofan la mijlocul anilor 1750.
Schitul Buluc în Secolul XIX
În anul 1809, schitul era locuit de zece călugări. De-a lungul timpului, diverse familii au contribuit la dezvoltarea acestuia prin donații consistente. De exemplu, Constantin Chihaia a donat un lot de teren pe care să fie hrana călugărilor iar răzeșii din Odobești au oferit păduri pentru susținerea comunităților monahale.
La mijlocul secolului XIX, ieromonahul Veniamin realiza schimburi imobiliare menite să îmbunătățească resursele schitului.
Mănastirea Buluc Astazi
Înregistrările eparhiale menționează Mănastirea Buluc ca fiind una dintre cele mai importante lacașe monahale ale zonei până la sfârșitul anilor ’30 ai secolului XX. În această perioadã s-au realizat investiții semnificative precum refacerea lacurilor din apropiere sau construirea unor facilitati destinate primirii vizitatorilor credincioși.
Astfel, Mănāstirea Buluc rămâne nu doar un simbol spiritual ci şi un punct important pe harta turisticã şi culturalã a regiunii Vrancea.
Istoria Schitului Buluc: Un Refugiu Spiritual cu Rădăcini Adânci
Oaze de credință în fața provocărilor istorice
Schitul Buluc, un loc sacru ferit de invazii și pericole, a fost un bastion al spiritualității încă din cele mai vechi timpuri. Între anii 1922 și 1928, călugării au construit o nouă biserică dedicată ‘Schimbării la Față’, alături de cea veche. Această construcție, realizată din cărămizi și mult mai spațioasă decât predecesoarea sa, a suferit daune semnificative în urma cutremurului devastator din 10 noiembrie 1940. Ulterior, regimul legionar a decis demolarea acesteia complet. În aceleași vremuri tumultoase, „Salba din aur” a bisericii a fost furată.
După distrugerea noii biserici, singura latură funcțională pentru slujbe rămânea construcția din bârne de brad ridicată de ieromonahul Isaia Caragea.
Declinele și renașterile vieții monahale
De-a lungul istoriei sale tumultoase, schitul s-a confruntat cu dificultăți majore. Deși viața monahală era susținută constant de călugări până în anul 1951 când numărul acestora s-a redus drastic, schitul s-a transformat într-un ad shelter pentru maici. Astfel, au fost aduse aici treizeci de monahii provenind din mănăstirea Cotești.
În anul 1959 însă, prin Decretul 410/1959 și excluderea sa din Lista Monumentelor Istorice, schitul Buluc a intrat într-o perioadă dificilă sub regimul comunist. Cu toate acestea, activitatea misionară desfățurată de preoții locali a menținut vie flacăra credinței printre enoriași care continuau să vină aici în pelerinaj anual.
Pelerinaje masive și recunoaștere națională
Chiar dacă oficializarea închiderii schitului între anii 1959-1989 nu i-a îndepărta pe credincioși de acest loc sacru – dimpotrivă – pelerinajele au crescut semnificativ după această dată. De sărbătoarea ‘Schimbării la Față’, mulți oameni se îndreptau spre biserica micuță pentru slujbele oficiate.
Dupã revoluția din decembrie 1989 ,schitul Buluc a fost redeschis ca mănastire si continua sa serveasca drept refugiu spiritual pentru comunitatea localã Jariștea . În ultimii patru ani s-au realizat lucrări importante precum construirea unei clopotnițe și amenajarea unor chilii pentru maici.
La propunerea Direcției Județene pentru Culturǎ Vrancea , pe data de 11 noiembrie 2014 , mănastirea Buluc si-a recâstigat statutul ca obiectiv inclus in patrimoniul national .
Arhitectură impresionantǎ si detalii artistice
Accesibilitatea ansamblului monahal se face printr-o poartǎ sculptată cu motive tradiţionale specifice zonei Vrancea . Intrarea este strǎjuitǎ simetric de doi brazi neobișnuiți care emanǎ mirosuri distincte: unul miroase a tămâie iar celalalt are aroma lămâiei .
Biserica prezintǎ o arhitectură simplistã dar elegantã având forma unei cruci şi fiind construitã integral din bârne de brad . Structura interioară este împărţită în trei compartimente: naos , pronaos şi altar . Catapeteasma sculptată reprezintǎ cel mai remarcabil element decorativ al interiorului .
Toate feroneriile sunt realizate tot din lemn iar pardoseala este acoperită cu scândură . Pereţii interiori sunt zugraviţi într-o nuanţă bleu simplistã dar sunt împodobiţi cu peste o sutǐ reprezentări iconografice notabile inclusiv icoana Maicii Domnului „Hadighitria”, pictata in ulei pe lemn in anul1831 .
Astfel Schitul Buluc rămâne un simbol al rezistenței spirituale şi culturale ce continuā să inspire generaţii întregi prin istoria sa bogatā şi tradițiile păstrate cu grijǐ.
Patrimoniul cultural național se îmbogățește cu noi icoane
Recent, trei icoane deosebite au fost incluse în patrimoniul cultural național mobil. Acestea sunt: „Hristos Învățător”, o lucrare fără dată, destinată inițial ca icoană împărătească, realizată de un artist român necunoscut; „Maica Domnului Împărăteasă”, datată 1824 și având aceeași destinație, tot de autor necunoscut; și ”Icoana Maicii Domnului cu Pruncul”, datată 1840 și semnată de Dinake Zugrav. Informațiile au fost furnizate pentru Agerpres de Traian Negulescu, directorul Direcției pentru Cultură Vrancea.
Mănăstirea Buluc: un loc sacru în inima Vrancei
Fațadele exterioare ale Mănăstirii Buluc sunt tencuite peste bârnele din lemn și vopsite în alb doar în zona altarului, naosului și pronaosului. Pridvorul este căptușit cu scândură. Arhiepiscopul Buzăului și Vrancei, Ciprian, a subliniat importanța acestui lăcaș spiritual la ceremonia de resfințire desfășurată anul trecut. El a îndemnat credincioșii să considere vizita la mănăstire ca pe un pelerinaj simbolic în Țara Sfântă.
Un refugiu spiritual apreciat
Maica stareță Justiniana Talaban a declarat că Mănăstirea Buluc atrage mulți vizitatori datorită semnificației sale religioase și a mediului natural liniștit. Locația este bine întreținută de măicuțe care trăiesc în armonie cu natura.
Perioada ideală pentru vizitare este vara când florile din curtea interioară creează un peisaj vibrant iar pădurea oferind umbrire pelerinilor care cauta liniște sufletească.
Gastronomie tradițional românească
Pelerinii beneficiază de mese simple dar delicioase la mănastire; preparatele nu includ carne de porc sau vitel nici măcar în afara posturilor. Meniurile sunt variate şi includ roşii umplute cu salată de vinete şi ciorburi gătite după reţete tradiţionale folosind ierburi aromatice locale.
Pentru cei care doresc să ajungã la Mãnãstirea Buluc din Focşani, traseul include o distanţă totalã aproximativã de 24 km prin Odobeşti şi comuna Jariştea.
Biserica „Sfinții Împărati”: O altã bijuterie arhitecturalã
În comuna Jariștea se aflǎ si biserica „Sfinții Împărati” din satul Scânteia, recunoscutǎ ca monument istoric ce dateazǎ din anul 1730 si prezintǎ influenţe arhitecturale arabe remarcabile prin bolţi şi coloane specifice stilurilor religioase ale vremii respective.
Spiritualitate și Tradiție în Podgoriile Vrancei
Biserici și Mănăstiri: Lăcașuri de Cult în Inima Viticulturii
Podgorenii din Vrancea, oameni devotați tradițiilor lor ancestrale, au construit numeroase biserici și mănăstiri care se află pe traseele viticole ale regiunii. Aceste lăcașuri sfinte reflectă legătura profundă dintre viticultură și spiritualitate, având motive religioase ce ilustrează vița de vie și strugurii. Astfel, viticultura devine o parte integrantă a tradiției spirituale locale, simbolizând puritatea și viața pentru comunitatea creștină.
Mănăstiri cu O Semnificație Unică
Pe drumul podgoriilor vrâncene se află monumente istorice precum Schitul Dălhauți din comuna Cîrligele, Mănăstirea Vărăzărești din Urechești sau Mănăstirea Recea din Dumbraveni. Aceste locații nu doar că oferă un refugiu spiritual vizitatorilor, dar subliniază importanța vinului în cultura localnicilor.
În zona Odobești se pot vizita Mănăstirea Tarnița, situată aproape de vârful dealului Mărăgura Odobești – cel mai înalt deal al Subcarpaților de Curbură – precum și Biserica „Adormirea Maicii Domnului”, construit pe stil vechi.
Patrimoniu Istoric: Biserica „Sfinții Apostoli Petru și Pavel”
Biserica „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din cartierul Cazaclii este un alt exemplu remarcabil al patrimoniului cultural vrâncean. Clasificată ca monument istoric în 2007, aceasta a fost ridicată de negustorii locali de vinuri chiar în mijlocul viilor.
La Panciu, la Mănâstirea Brazi turiștii pot adora moaștele Sfântului Teodosie de la Brazi sau explora paraclisul subteran datat sfârșitul secolului XVII. Acesta era conectat printr-un tunel cu Schitul „Sfântul Ioan Botezătorul”, aflat la câțiva zeci de metri distanță.
Oferte Spirituale Pe Drumul DJ 202 E
Pe DJ 202 E spre Tâmboiești călătorii pot admira frumusețea naturalelor peisaje ale sud-vestului județului Vrancea. Aici se aflăm două biserici notabile: Biserica „Cuvioasa Parascheva”, sfințită în 1858, şi Biserica „Nașterea Maicii Domnului”, ridicată un an mai devreme.
Valoarea Cultural-Historică a Bibliotecii Județene
Vrancea este cunoscutǎ nu doar pentru lǎcaşurile sale sfinte ci şi pentru colecțiile sale valoroase de carte bisericească. Printre acestea se numără lucrări precum „Ceaslov” (1846), ”Istoria Noului Testament” (1824) şi „Sfintele Liturghii” (1827), toate păstrate cu grijǎ la Biblioteca Județeanǎ „Duiliu Zamfirescu” din Focșani.
Traian Negulescu, directorul Direcției pentru Culturǎ a județului Vrancea menţionează că iniţiativa clasării acestor valori scrise ca patrimoniu cultural național mobil a fost demaratǎ abia anul trecut.
Pentru a fi la curent cu toate știrile, urmărește Financiarul.ro și pe Google News
Parteneri
Articole recomandate din rețeaua noastră
Revista IoanaCum reduci condensul de pe interiorul geamurilor și când ai nevoie de ajutor pentru mucegaiul din casă
News24Luca Niculescu este al patrulea premier desemnat de Nicușor Dan în cinci luni
Dolce SportGheorghe Hagi a ales 23 de fotbaliști pentru returul cu Suedia, cu nouă absențe
GetPonyCând poate poliția să rețină talonul și cum se recuperează. Ce înseamnă dovada de circulație pentru 15 zile
BravonetDouă arestări într-o singură seară pentru gemenele Indiggo. Victima ar fi chiar mama lor
LylaDepresia postpartum îi afectează și pe tați. Studiile indică 18,8% în România
