Mănăstirea Lainici: Un loc de liniște și spiritualitate în județul Gorj
O bijuterie religioasă în Defileul Jiului
Mănăstirea Lainici, situată în orașul Bumbești Jiu, reprezintă un important obiectiv religios și turistic din județul Gorj. Așezată la 25 de kilometri de Petroșani și 32 de kilometri de Târgu Jiu, mănăstirea se află într-un cadru natural impresionant, la mijlocul Defileului Jiului.
Istoria construcției drumurilor și căilor ferate
Drumul care traversează Defileul Jiului a fost realizat începând cu anii 1880, cu ajutorul meșteșugarilor italieni. Lucrările au continuat pe parcursul perioadei interbelice, iar asfaltarea a avut loc abia după anii ’50. Totodată, linia ferată Bumbești — Livezeni a fost construită în aceeași perioadă, având nu mai puțin de 38 de tuneluri săpate cu măiestrie.
Tradiții monahale vechi
Conform tradiției locale, începuturile monahismului în această zonă subcarpatică datează din secolul al XIV-lea. Sfântul Nicodim este considerat figura centrală care a adus credința ortodoxă aici după ce s-a întors din Muntele Athos. Acesta a ctitorit mai multe mănastiri importante din regiune.
Se spune că Nicodim ar fi ajuns chiar la Prislop sau că ucenicii săi ar fi contribuit la răspândirea credinței ortodoxe.
Distrugeri și renașteri ale mănastirii
Între anii 1760-1780, sub stapanirea Imperiului Austro-Ungar, biserica originală din secolul al XIV-lea a fost distrusă. Între 1810-1817 s-a construit o noua biserică din ziduri care există până astazi. Primul Război Mondial a adus distrugeri semnificative; clopotnița și arhiva au fost afectate grav iar doi călugări au murit ca urmare a deportării lor în Germania.
După război și perioada interbelică au avut loc lucrări menite să refacă mănastirea; totuși acestea au perturbat viața monahalității locale prin ocuparea abuzivã a terenurilor.
În anul 1959 s-a emis decretul prin care majoritatea călugărilor au fost expuși afară din lacașurile lor religioase; astfel numărul acestora la Lainici s-a redus drastic.
Revitalizarea spiritualității post-revoluție
Dupã Revoluția din 1989 s-a observat o revitalizare spiritualã semnificativã in rândurile comunităților ortodoxe românești. La Mănâstirea Lainici s-au demarat lucrări pentru construirea unei noi biserici între anii ’90-’95 datorită nevoii unui spațiu mai mare pentru slujbe; aceasta fiind necesară având în vedere dimensiunile reduse ale vechii biserici.
Starețul Ioachim menționează faptul că noul edificiu are un demisol destinat picturării istoriei bisericii încă nefinalizate.
Proiecte viitoare: Muzeu și turn clopotniță
În curtea mănastirii se aflǎ o clǎdire neterminată destinată turnului clopotniţei ce va include un muzeu dedicat istoriei locaşului sfânt şi tradițiilor sale culturale bogate.
Mănâstirea Lainici continuǎ să fie un simbol al credinţei şi rezilienţei comunităților locale prin bogata sa istorie şi activitatea sa duhovnicească continuǎtoare.
Istoria Mănăstirii Lainici: De la Schit de Lemn la Locaș de Cult
Originile Mănăstirii
Mănăstirea Lainici, un important lăcaș de cult din România, își are rădăcinile în perioada Sfântului Calinic. În jurul anului 1850, a fost construit un schit din lemn pe un teren donat de familia Cartienilor în jurul anului 1840. Preoții Constantin Cartianu și Lupu Stolojan s-au călugărit și au adoptat numele Luca și Cleopa, contribuind astfel la realizarea acestui schit. Documentele istorice menționează locul sub denumirea „Locuri Rele”, referindu-se la dificultatea accesului.
Până în anul 1870, accesibilitatea zonei era limitată; majoritatea oamenilor foloseau drumul prin Pasul Vâlcan pentru a ajunge din Oltenia în Ardeal. Abia între 1870 și 1880 s-a construit o potecă mai ușor practicabilă pentru carete.
Transformarea Bisericii
După construirea bisericii de lemn, Sfântul Calinic de la Cernica a alocat fonduri pentru edificarea unei biserici din zid. Aceasta a fost finalizată și sfințită personal de către el în anul 1862, cu ocazia vizitei sale când se afla aici Sfântul Irodion.
Moștenirea lui Sfântul Irodion
Sfântul Irodion este considerat cel mai important stareț al Mănăstirii Lainici, având o conducere ce s-a întins pe parcursul a 41 de ani cu mici întreruperi. Ucenic al lui Sfântul Calinic încă din anul 1846, el a fost numit stareț al mănastirii în anul 1854. Se spune că avea daruri profetice și făcea minuni chiar în timpul vieții sale.
Conform site-ului oficial al mănăstirii, Cuviosul Irodion a trecut la cele veșnice pe data de 3 mai 1900. La șapte ani după moartea sa, starețul Teodosie Popescu a cerut permisiunea episcopului Râmnicului să dezgroape trupul său conform tradiției monahale care prevede această practică după șapte ani.
Surpriza tuturor celor prezenți a fost că trupul lui Irodion era intact și neputrezit; episcopul ar fi exclamat atunci: „Aista mi-ai fost, Irodioane”. Trupurile nu au putut fi păstrate într-un osuar datorită lipsei unui asemenea loc specializat la mănastire.
Predicțiile lui Irodion
În timpul vieții sale, Cuviosul Irodion prezisese că mănastirea va rămâne pustie după moartea sa timp îndelungat – profeție ce s-a adeverit odată cu izbucnirea Primului Război Mondial.
Iar ieromonahul Iuliian Draghicioiu – ucenicul său – va deveni prizonier al armatei germane în timpul războiului și va muri ca martir într-un lagăr german. O fotografie cu acesta a fost donată mânastirii în anul 2008.
Continuarea Tradiției Monahale
În anul 1929 părintele Visarion Toia devine stareț al Mănăstirii Lainici împreună cu un grup format din șase monahi veniți de la Frăținei. Printre acești monahi se numără personalități importante precum Calinic Cărăvan (care va conduce între anii1952-1975) sau Părintele Nicodim Sachelarie.
La mormântal lui Cuviosului Irodion continuau să se petreacă minuni semnificative până astazi fiind recunoscut ca un loc sacru unde credincioșii vin să ceara ajutor divin.
Descoperirea Moaștelor Cuviosului Irodion: O Aflăre Istorică
Contextul descoperirii
În anii 1930, părintele Visarion a luat decizia de a dezgropa pentru a doua oară moaștele Cuviosului Irodion, după ce prima descoperire avusese loc în 1907. Această acțiune a fost motivată de furturile repetate din mormântul sfintei relicve. Părintele Visarion a îngropat moaștele într-un sicriu mai mic, la o adâncime de 2,5 metri, și a creat un strat de confuzie prin adăugarea altor oseminte.
Tentativele ulterioare de dezgropare
După moartea părintelui Visarion, starețul Calinic Cărăvan nu pare să fi fost conștient de această taină. Însă părintele Caliopie, care l-a succedat între 1975 și 1985, a încercat să dezgroape moaștele în anul 1985. Săpătura sa la adâncimea standard nu a dus la găsirea relicvelor dorite; el s-a confruntat doar cu oseminte menite să inducă în eroare.
După anul 1990, au existat acuzații că cei rămași nu doresc să continue căutările pentru aflarea moaștelor. Deși mitropoliții Olteniei au manifestat interes pentru canonizarea lui Irodion pe baza vieții sale sfinte, procesul nu avansase semnificativ.
Procesul actual al canonizării
Mitropolitul Irineu al Olteniei și-a exprimat evlavia față de Sfântul Calinic și Cuviosul Irodion prin demararea oficializării procesului de canonizare. Pe data de 10 aprilie 2009, cu ocazia ajunului Sfântului Calinic și după zile întregi dedicate rugaciunilor intense, mitropolitul Irineu împreună cu obștea mănastirii au început excavările.
Descoperirea finală
La o adâncime inițial stabilită de doi metri s-au găsit doar oseminte stranii care păreau fără legatură cu cele căutate. Cu toate acestea, continuând săpătura în ciuda dificultăților întâmpinate – inclusiv condițiile dificile ale solului – echipa condusă de mitropolit a dat peste un schelet complet marcat cu inscripția „Mitrofan schimonahul” din anul 1864.
Speranța reînnoită s-a ivit atunci când echipa a decis să continue explorarea spre capătul opus al mormântului original. La aproximativ două metri adâncime au apărut indicii promițătoare: un toc vechi și apoi cuie ruginite care sugerau prezența unor artefacte importante.
În cele din urmă au fost descoperite moaștele Cuviosului Irodion într-o stare remarcabil conservată; acestea emanau un miros plinitor și aveau o culoare distinctiv maronie-portocalie. De asemenea, cărămida ce fusese plasată sub cap ca parte integrantă din ritualurile funerare ale sfântului confirmase identitatea acestuia.
Astfel se poate considera că pe data de 10 aprilie 2009 are loc cea mai recentã aflare publicã şi oficialã a moaştelor Sfântului Irodion – eveniment ce va rămâne memorabil atât pentru comunitatea religioasă cât şi pentru istoria spiritualităţii româneşti contemporane.
Concluzie
Cuviosul Irodion este recunoscut ca „Luceafărul de la Lainici”, datorită impactului profund pe care l-a avut asupra credincioşilor şi tradiţiei ortodoxe românești. Moaştele sale sunt acum expuse spre cinstire în biserica mănastirii Lainici pentru toți cei dornici să se apropie duhovnicește.
O icoană deosebită adusă la Mănăstirea Lainici
O întâlnire cu sacralitatea
Pe 23 iulie 2006, Mănăstirea Lainici a fost onorată cu o binecuvântare specială din partea Maicii Domnului. Aceasta a fost marcată prin aducerea unei copii a Icoanei făcătoare de minuni „Gorgoepicuus” sau „Grabnic Ascultătoarea”, provenită de la Muntele Athos, din mănăstirea Dohiariu.
O lucrare unică pentru credincioși
Icoana, realizată în mod special pentru Mănăstirea Lainici, reprezintă cea de-a cincea copie creată în ultimele 100 de ani la nivel mondial. Această lucrare este considerată o adevărata comoară spirituală și simbolizează legătura profundă dintre comunitatea monahală și tradițiile ortodoxe.
„Este o ‘floare’ din Muntele Athos, Grădina Maicii Domnului, adusă şi transplantată în Mănăstirea Lainici pentru totdeauna ca semn al marii binecuvântări ce s-a revărsa peste mănastirea noastră”, se menționează pe site-ul oficial al mănastirii.
Amintiri emoționante despre descoperiri arheologice
Într-un alt context legat de istoria locului, Ioachim își amintește despre un moment emoționant petrecut în timpul unor săpături arheologice. Acesta povestește cum a avut ocazia să atingă osemintele descoperite: „Toate oasele au trecut prin mâna mea; erau nefireşti de uşoare, parcã ţineam o hârtie în mână. A fost un moment cutremurător.” De asemenea, el menționează că băieții care săpau au început să simtã mireasma unui parfum distinctiv emanat de aceste rămâșițe.
Aceste evenimente subliniazǎ importanța spiritualității și istoriei profunde ale locurilor sfinte din România.
Pentru a fi la curent cu toate știrile, urmărește Financiarul.ro și pe Google News
Parteneri
Articole recomandate din rețeaua noastră
BravonetSora lui Ken Urker o acuză pe Gypsy Rose Blanchard că minte. Autumn spune că nu mai erau împreună
LylaDepresia postpartum îi afectează și pe tați. Studiile indică 18,8% în România
Revista IoanaCe poți mânca pentru sănătatea intestinală și cum ajungi la reperul de 25-30 de grame de fibre pe zi
News24Nadia Cerva consideră anticipatele doar o temă electorală pentru USR și AUR
Dolce SportJorge Jesus îi lasă lui Cristiano Ronaldo decizia revenirii la naționala Portugaliei
GetPonyBlocarea intersecției pe verde poate aduce o amendă de 4.325 lei. Unde trebuie oprită mașina la semafor
