Mihail Kogălniceanu fierbe la revenirea americanilor Chirii de 400 de euro și teama de bombe

Comuna Mihail Kogălniceanu din județul Constanța a redevenit un punct fierbinte pe harta strategică a României. Decizia Consiliului Suprem de Apărare a Țării de a aproba solicitarea SUA pentru desfășurarea temporară de avioane și trupe, în contextul crizei din Orientul Mijlociu, a stârnit un val de reacții printre localnici. Pentru ei, militarii americani nu sunt o noutate, însă revenirea lor împarte acum comunitatea între teamă și un pragmatism economic dur.

Suntem păziți, dar dacă e să bombardeze, noi suntem primii

Pe străzile din Kogălniceanu, la magazine sau în cârciumi, principalul subiect de discuție este războiul. Se fac pronosticuri, se dau sfaturi strategice și, mai ales, se exprimă temeri. Unii văd o oportunitate economică, recunoscând cu o sinceritate dezarmantă: „Vin americanii ca dumneavoastră să faceți bani și noi să vorbim degeaba”. Alții, în schimb, sunt mult mai vocali în privința riscurilor. „Toată lumea e împotrivă. Suntem și păziți, dar, dacă e să bombardeze, noi suntem primii”, spune un localnic. Suspiciunea este palpabilă. „Parcă-i controlează cineva… dacă aduce și o armă chimică… Cum e îngrădit aeroportul, cine mai vede ce e înăuntru?”, se întreabă el, articulând o frică generală.

O femeie care locuiește într-unul din blocurile de la intrarea în comună descrie o realitate mult mai prozaică, dar la fel de deranjantă. „Eu stau aici, sunt blocuri frumoase, dar zgomotul? Aici cel puțin nu te mai înțelegi nici la telefon când trec avioanele lor. De câte ori transmit ei internetul cade. Nemulțumiri sunt o grămadă”.

Verdictul tranșant vine de la o altă localnică.

„O să ne bombardeze pe noi primii”.

Locuri de muncă, dar și scandaluri la cârciumă

Nu se poate nega că prezența americanilor a adus și beneficii. Oamenii își amintesc de oportunitățile create în trecut. „Au dat locuri de muncă la oameni: șoferi, la întreținere spațiu verde, la construcții, zugrăveli, reparații, la magazii”, enumeră un bărbat. Ba chiar „au venit și din Constanța oameni să lucreze aici, din Târgușor, Nicolae Bălcescu, că le asigură transportul”. Pe lângă asta, tot americanii au renovat o școală și o grădiniță din localitate.

Dar amintirile nu sunt doar pozitive. Poveștile despre ieșirile soldaților prin barurile locale încă circulă. „Veneau femeile și beau vodcă cu bere, făceau scandal și venea duba lor să le ia, le mai încărca și nota de plată… apoi le-au făcut un local….”, povestesc oamenii. Acel local, cunoscut drept „La americanul”, zace acum cu lacătul pe ușă, cu un acoperiș ars și geamuri sparte. Pe gardul de lemn stau trei inițiale, VFW (Veterans of Foreign Wars), singura mărturie vizibilă a vremurilor când, după cum spun localnicii, „era un bar doar al lor, numai ei intrau aici”.

Prețuri de Constanța și pământ luat cu 50 de cenți

V-ați întrebat vreodată care e prețul real al securității? La Mihail Kogălniceanu, răspunsul se măsoară în euro. Două femei, întâlnite în parc, spun lucrurilor pe nume. „Nu s-a îmbogățit comuna cu cei din bază. În afară de faptul că s-au scumpit casele, nu s-a schimbat nimic”, explică una dintre ele. Cifrele sunt, pe bune, șocante pentru o localitate rurală. „Prețurile au ajuns ca în Constanța. Un apartament cu două camere se închiriază cu 400 de euro, iar același apartament dacă este de vânzare se dă cu 60-70.000 de euro”.

Iar dincolo de boom-ul imobiliar se ascunde o rană mai veche și mai adâncă: exproprierea terenurilor pentru extinderea bazei NATO. Oamenii își amintesc cu amărăciune cum au fost obligați să renunțe la pământul lor pentru 50 de cenți pe metrul pătrat. „Era pământ arabil, oamenii cultivau grâu, porumb, lucernă. Au luat engros pământul, i-a băgat pe români la înaintare. Oamenii au făcut gălăgie…”, își aduce aminte un localnic, iar ceilalți aprobă din cap.

De la Caramuratul nemțesc la baza NATO

Puțini își mai amintesc astăzi că Mihail Kogălniceanu se numea odată Caramurat și era considerată una dintre cele mai frumoase colonii germane din Dobrogea. Înființată de coloniști veniți din Basarabia, așezarea era un model de ordine și prosperitate. Casele spoite în alb, străzile largi și curate, porțile monumentale și gospodăriile îngrijite creau o imagine de neuitat pentru orice călător.

Istoria a fost însă brutală. Majoritatea germanilor au fost strămutați forțat în 1940, sub lozinca „Acasă în Reich”. În urma lor au rămas casele, biserica și amintirile, pe care urmașii lor vin să le redescopere în fiecare vară. Acum, pe locul unde odinioară erau gospodării nemțești înfloritoare, se întinde una dintre cele mai importante baze militare de pe flancul estic al NATO.

În ciuda tensiunilor geopolitice care le bat la poartă, viața în Kogălniceanu își urmează cursul ei firesc. Pe o bancă, discuția despre război și strategii militare se încheie brusc. „Pe unde ne plimbăm azi?”, întreabă unul dintre bărbați. Răspunsul vine rapid, aducând pe toată lumea cu picioarele pe pământ: „Am auzit că la magazin au o fată frumoasă la casă”.

Parteneri

Articole recomandate din rețeaua noastră

GetPonyRenault 8 Gordini revine ca prototip electric de 270 CP. Legătura românească duce la Dacia 1100BravonetTatăl lui Tudor Gavrilă a plâns când fiul i-a cântat după AVC. Acum, tânărul a întors patru scauneLylaBicarbonatul nu curăță punctele negre și poate irita tenul. Ce să faci dacă l-ai aplicat pe fațăRevista IoanaÎn fibrilația atrială cu risc intermediar de AVC, anticoagulantele directe au redus cu 69% riscul de evenimente graveNews24Ofertele de curent diferă cu 90,19 lei lunar în București, iar cele de gaze cu 379,94 leiDolce SportRomânia U21 a învins Cipru U21 cu 3-0 și a ajuns la 16 puncte în preliminariile EURO U21 2027