Miza uriașă a conflictului din Iran 90% din petrolul țării mergea spre China

Deși conflictul militar cu Iranul a escaladat de la finalul lunii februarie, președintele american Donald Trump a evitat complet subiectul petrolului în declarațiile sale publice. Tăcerea sa este cu atât mai surprinzătoare cu cât, în noaptea de 7 spre 8 martie, bombardamentele Statelor Unite și ale Israelului au lovit pentru prima dată infrastructura petrolieră a țării.

Rezerve uriașe, miză globală

Iranul stă pe unele dintre cele mai mari rezerve de hidrocarburi din lume. Estimările indică faptul că țara controlează peste 10% din rezervele globale de petrol și aproximativ 15% din cele de gaze naturale. Controlul acestor resurse ar putea, pe bune, să schimbe echilibrul energetic mondial, iar orice modificare a accesului la ele ar afecta direct marii consumatori.

China, principalul beneficiar

Iar aici lucrurile devin și mai interesante. Potrivit datelor Departamentului Energiei al SUA, aproximativ 90% din exporturile iraniene de petrol au fost direcționate către China în 2024. Limitarea sau redirecționarea acestor resurse ar lovi, așadar, direct în unul dintre cei mai mari consumatori de energie de pe planetă și, principalul rival economic al Americii.

O tăcere calculată la Casa Albă

Și totuși, de ce tace Trump? Administrația americană a preferat să prezinte operațiunile militare (începute pe 28 februarie) exclusiv ca pe o acțiune de securitate regională. Surse oficiale americane și arabe, sub protecția anonimatului, susțin că sfătuitorii l-au încurajat pe președinte să se axeze public pe obiectivele militare și să evite discuțiile despre resurse. O abordare care, e drept, contrastează puternic cu retorica sa anterioară, când sugera că intervențiile militare ar trebui să aducă și beneficii economice Statelor Unite.

Prețul petrolului explodează

Numai că piețele nu așteaptă discursuri oficiale.

Escaladarea conflictului a avut deja efecte concrete. La începutul lunii martie, prețul petrolului Brent a sărit din nou de pragul de 100 de dolari pe baril, o premieră din 2022 încoace. Un punct critic rămâne Strâmtoarea Ormuz (locul prin care tranzitează aproape 20% din petrolul consumat la nivel global), unde orice perturbare a traficului maritim poate arunca în aer piețele internaționale.

O istorie complicată

Relația dintre Washington și petrolul iranian nu e deloc nouă. În perioada monarhiei conduse de șahul Mohammad Reza Pahlavi, companiile occidentale, inclusiv cele americane, aveau acces privilegiat la resursele energetice ale țării. Situația s-a schimbat însă radical după Revoluția Islamică, atunci când noul regim a naționalizat întreaga industrie și a tăiat legăturile economice strânse cu Statele Unite.

Dincolo de obiectivele declarate, unii analiști cred că miza energetică pe termen lung este evidentă, chiar dacă momentan este trecută sub tăcere. Dar, în contextul creșterii prețurilor la pompă, tema petrolului rămâne una extrem de sensibilă politic pentru o administrație care a promis anterior americanilor costuri mai mici la energie.

Parteneri

Articole recomandate din rețeaua noastră

GetPonyMașinile Non-Euro ar avea acces restricționat în centrul Bucureștiului din 1 noiembrie 2027BravonetDouă arestări într-o singură seară pentru gemenele Indiggo. Victima ar fi chiar mama lorLylaCe ingrediente merită căutate în produsele anti-aging și cum le integrezi în rutina taRevista IoanaUn studiu asociază medicamentele GLP-1 cu desprinderea unghiei la 39% dintre utilizatoriNews24Bugetul Rusiei pentru 2027 mută 900 de miliarde de ruble din domeniile civile către apărareDolce SportBurleanu și-a pus mâinile în cap la Varșovia. 1.000 de suporteri i-au cerut demisia