Morile Tradiționale din Sălaj: O Patrimoniu în Pericol
Moara din Hida, Ultimul Războinic al Tradiției
Morile tradiționale din județul Sălaj, adevărate bijuterii arhitecturale și inginerești construite la începutul secolului XX, se confruntă cu riscul dispariției. În prezent, doar o singură moară cu valțuri funcționează în localitatea Hida. Aceasta este operată de doi frați pasionați de meseria de morar, care nu au certitudinea că cineva va continua tradiția după ei.
În satul vecin Dragu există o altă moară similară care nu mai este funcțională și așteaptă soluții pentru revitalizare.
Inițiative pentru Salvarea Patrimoniului
Fiica unui fost morar din Dragu propune organizarea unui festival dedicat morilor locale. Acest eveniment ar putea include atât moara din Hida, cât și celelalte două menționate anterior. Specialiștii în patrimoniu industrial sugerează că primul pas esențial ar fi includerea acestor mori pe lista monumentelor istorice pentru a accesa fonduri europene destinate restaurării lor.
O Catedrala a Morarului
Intrând în moara din Hida, vizitatorii sunt întâmpinați de un interior impunător dominat de grinzi masive și ziduri albe. Construit între 1932-1934 sub auspiciile imperiului austro-ungar, acest edificiu era considerat unul dintre cele mai moderne din zonă la momentul inaugurării sale. Valțurile utilizate pentru măcinarea grâului au fost aduse de la renumita fabrică Ganz Danubius din Budapesta.
La început, moara era acționată printr-un motor cu aburi care necesita resurse considerabile de lemn provenit din pădurile locale.
Evoluția Tehnologică a Morii
Motorul inițial nu alimenta doar moara; acesta susține o mică industrie locală ce includea un gater și o presare a uleiului. De-a lungul timpului, instalația cu aburi a fost modernizată succesiv: prima dată cu gaz generat prin arderea lemnului și ulterior cu motoare diesel până când s-a ajuns la actuala configurație electrică implementată în 1963.
Alexandru Sâmpetrean, unul dintre frații care operează încă această moară istorică desde 1971 împreunã cu fratele său Cozma – angajat ca morar timp de peste patru decenii – continuã sã prezinte procesul tradițional al fabricării făinii pe care l-au supravegheat vreme îndelungată.
„Grâul este triat înainte să fie măcinat”, explicã Alexandru despre etapele procesului tehnologic ce asigurã continuitatea acestei meserii ancestrale într-o lume tot mai modernizată.
Moara din Hida: O tradiție pe cale de dispariție
Istoria și funcționarea morii
În județul Sălaj, moara din Hida reprezintă o raritate, fiind singura dintre cele 24 existente în 1972 care mai funcționează astăzi. Procesul de măcinare a grâului este unul complex, ce implică mai multe etape. Grâul este inițial curățat și sortat printr-un sistem de plasă care reține boabele bune, iar resturile sunt eliminate. Praful generat în timpul procesului este capturat într-o cameră special concepută pentru acest scop.
După curățare, grâul trece prin valțuri pentru a fi măcinat. Fiecare valț are asociate două elevatoare care transportă produsul obținut către diferite secțiuni ale morii. Faina rezultată este apoi cernută printr-un sistem cu situri dublu stratificate, fiecare având rame cu găuri de dimensiuni variate acoperite cu mătase italiană.
Provocările actuale ale industriei
Alexandru Sâmpetrean, proprietarul morii din Hida, subliniază dificultățile întâmpinate în menținerea acestei tradiții: „Suntem particulari și am fost privatizați în 2000. De atunci ne confruntăm cu provocări financiare.” În ciuda eforturilor depuse pentru a păstra moara funcțională, viitorul acesteia rămâne incert.
„Pe vremuri aveam mulți clienți; acum majoritatea prefera să cumpere pâine din magazine”, adaugă el. Comparativ cu produsele comerciale disponibile pe piață, făina obținută la moară oferită o calitate superioară.
Moara Dragu: O altă poveste de patrimoniu
La scurt timp distanță se află localitatea Dragu unde o altă moară similarã se aflã momentan nefuncționalã dar bine întreţinutã. Eva Tulgodi își dorește revitalizarea acesteia; ea provine dintr-o familie de morari și își amintește cum bunicul ei a contribuit la construcția primei mori din zonã în anul 1928.
„Moara era plină de oameni care veneau să-și macine grâul”, spune Eva despre vremurile apuse când comunitatea depindea mult mai mult de astfel de unitati economice locale.
Concluzie
Moara din Hida continuã sã fie un simbol al tradiției agricole locale într-o lume modernizată rapid unde astfel de meșteșuguri sunt tot mai puțin apreciate. Cu toate că provocările financiare amenință existența sa continuată, pasiunea celor implicați ar putea oferi o speranță pentru viitor dacă se găsesc soluții sustenabile pentru menținerea acestui patrimoniu valoros.
Moara din Dragu: O tradiție în pericol de dispariție
Patrimoniul industrial local sub amenințare
Moara din Dragu, un simbol al tradiției morăritului din zonă, se confruntă cu dificultăți majore care pun în pericol funcționarea sa. Eva Tulgodi, moștenitoarea acestei afaceri de familie, își amintește cum tatăl ei a început să lucreze la moară în Hida și apoi a continuat activitatea până în 1998. „În perioada sărbătorilor, era atât de mult de lucru încât nu mai știai dacă e zi sau noapte”, povestește Tulgodi despre vremurile când moara era plină de clienți.
Naționalizată în 1948, moara este acum proprietatea primăriei locale și a fost închiriată familiei Tulgodi. Din păcate, scăderea numărului de clienți și lipsa personalului specializat au dus la stagnarea activității. Eva Tulgodi speră ca acest loc să fie revitalizat și inclus într-un circuit turistic.
Apel pentru salvarea patrimoniului
Eva Tulgodi subliniază importanța conservării acestui patrimoniu industrial: „Abandonarea acestor clădiri pe motiv că sunt nerentabile este echivalent cu decuplarea unui pacient de la aparate înainte ca toate opțiunile medicale să fie epuizate.” Ea face apel la autorități pentru găsirea unor soluții financiare care să permită restaurarea morii și protejarea acesteia prin proiecte europene.
Tulgodi propune organizarea unui festival dedicat morilor din zonă, unde vizitatorii ar putea asista la demonstrații practice ale procesului de măcinare a grâului și ar putea degusta produse realizate din făina obținută aici.
Importanța conservării cladirilor istorice
Valeria Lehene, arhitect conducător la Direcția Județeană pentru Cultură și Patrimoniul Național Sălaj (DJCPN), susține necesitatea inventarierii acestor clătiri industriale. „Aceste construcții sunt esențiale pentru identitatea localităților”, afirmând că protejarea lor contribuie semnificativ la păstrarea specificului cultural al zonei.
Lehene considercă fondurile europene ar putea fi o soluție viabilă pentru salvarea acestor monumente istorice; totuși, este necesară clasamentul lor oficial pe lista monumentelor istorice.
Provocări legislative
Patrimoniul industrial beneficiază în România de o legislație specificată încă din 2008; însă implementarea acesteia rămâne deficitarã datorită lipsei resurselor umane disponibile în direcțiile județene competente. Irina Iamandescu, președintele Asociației pentru Arheologie Industrialã din România (AIR), atrage atenția asupra nevoii urgente de aplicare efectivã a legii existente privind patrimoniul tehnic şi industrial.
În concluzie, soarta morii din Dragu depinde nu doar de voința comunităților locale ci şi de sprijinul instituțional care poate transforma această bijuterie arhitecturalã într-un punct central al turismului cultural regional.
Conservarea patrimoniului industrial: apel pentru protejarea morilor din Sălaj
Situația alarmantă a obiectivelor de patrimoniu
Irina Iamandescu, specialist în arheologie industrială, atrage atenția asupra stării precare a unor clădiri istorice din Sălaj, subliniind că multe dintre acestea nu mai îndeplinesc funcțiile pentru care au fost create și se află într-un proces avansat de degradare. Aceasta consideră că este esențial să se păstreze ce a mai rămas din aceste structuri și să se investigheze existența altor cazuri similare.
Necesitatea clasării și sprijinul Ministerului Culturii
În urmă cu șapte-opt ani, Ministerul Culturii a lansat un apel pentru propuneri de clasare a acestor obiective, însă rezultatele au fost limitate din cauza lipsei de personal specializat. „Lucrează câte un om pe județ sau chiar deloc”, afirmă Iamandescu, evidențiind dificultățile întâmpinate în procesul de conservare.
Importanța conservării patrimoniului industrial
Specialista subliniază că păstrarea acestor clădiri este la fel de crucială ca protejarea oricărei alte structuri istorice. „Conservarea unei mori are aceeași valoare ca cea a unei biserici sau a casei unui scriitor renumit”, explică aceasta. Legea nu face distincție între aceste tipuri de clădiri; toate fac parte integrantă din istoria cultural-sociala a comunităților.
Apel la acțiune și perspective viitoare
Irina Iamandescu recomandă inițierea demersurilor pentru clasarea acestor edificii și accesarea fondurilor europene destinate restaurării lor. În prezent, cele două mori din Sālaj sunt acoperite cu un strat fin de făină și rămân în expectativã, sperând la o revitalizare care să le readucã strãlucirea trecutului.
Așa cum se spune adesea: speranța moare ultima – iar în cazul acestora, dorința ca praful uitării să nu le înghitã complet continuã sã existe.
Pentru a fi la curent cu toate știrile, urmărește Financiarul.ro și pe Google News
Parteneri
Articole recomandate din rețeaua noastră
News24Zelensky acceptă oprirea atacurilor asupra energiei propusă de Trump și cere detalii de la SUA
Dolce SportMax Verstappen leagă două victorii în Formula 1 după succesul de la Singapore
GetPonyImpozitul hibridelor crește în 2026 față de varianta inițială. Cum se aplică reducerea de maximum 30%
Bravonet„The Odyssey” al lui Christopher Nolan devine filmul internațional cu cele mai mari încasări în Coreea de Sud
LylaVaccinul gripal nu protejează imediat. Medicii cer programarea din timp pentru copii și adulți
Revista IoanaCum aerisești caloriferele unei case cu etaj. Începe la parter și verifică presiunea centralei la final
