Pedeapse de până la 5 ani și 6 luni pentru jaful tezaurului dacic din Olanda

Procurorii olandezi cer pedepse cuprinse între 3 ani și 8 luni și 5 ani și 6 luni de închisoare pentru autorii jafului Tezaurului Dacic de la Coțofenești. Trei bărbați sunt acuzați că au furat Coiful de la Coţofeneşti și trei brățări dacice din aur, obiecte de patrimoniu cu o valoare inestimabilă, dintr-un muzeu olandez. Unul dintre suspecți, un tânăr de doar 21 de ani, susține că a fost presat de procurori să mintă.

Pedeapse dure și un acord controversat

Pedepsele cele mai grele, de până la 66 de luni (5 ani și 6 luni) de închisoare, au fost cerute marți de procurorii din Țările de Jos. Doi dintre cei trei bărbați, Jan B. (21 de ani) și Douglas Chesley W (37 de ani), au acceptat un acord cu autoritățile, care le-a adus o pedeapsă de trei ani și opt luni de închisoare. Acest acord a vizat restituirea coifului și a două dintre brățări.

Numai că una dintre cele trei brățări de aur este încă dispărută. Procurorii au declarat că nu există indicii că cei doi bărbați care au acceptat acordul o mai dețin. Bernhard Z. (35 de ani), al treilea suspect, a refuzat orice înțelegere cu Parchetul olandez și a negat orice implicare în jaf, motiv pentru care i s-a cerut cea mai mare pedeapsă, de cinci ani și șase luni de închisoare. El a declarat în instanță că rolul său a fost mult mai mic, spunând: „Eu am aranjat o mașină și niște numere de înmatriculare și am cumpărat câteva lucruri”.

Și totuși, a adăugat: „Am crezut că vor da o spargere, dar nu știam unde și nici că este vorba despre obiecte de artă. Nu am avut și nu am astfel de bunuri și nu am informații despre ele”.

Munte de dovezi și presiuni sub acoperire

Procurorul a prezentat un „torent” de dovezi împotriva celor trei bărbați, incluzând urme ADN, imagini CCTV, date bancare și telefonice, plus conversații interceptate. Acestea arată că suspecții au acționat „în echipă”. Anchetatorii cred că grupul a aruncat în aer ușa muzeului cu un dispozitiv pirotehnic puternic, spărgând apoi vitrinele pentru a fura aurul. Procesul judecă și metodele de investigare, considerate neobișnuite.

Printre acestea, publicarea numelor și fotografiilor inculpaților la scurt timp după arestare, o măsură rară, menită să pună presiune. A fost folosită și tactica polițiștilor sub acoperire, care s-au dat drept infractori interesați să cumpere obiectele furate. Unul dintre inculpați a susținut că a fost amenințat de acești agenți, însă procurorul a declarat că anchetatorii „au testat limitele legii, dar nu le-au încălcat niciodată”.

Jan B., cel mai tânăr suspect, a fost ultimul arestat și a fost implicat într-o operațiune sub acoperire. El le-ar fi spus inițial agenților că Douglas Chesley W. era creierul jafului.

Lucrurile stau puțin diferit.

Astăzi, el spune că, de fapt, i-a mințit pe agenți în legătură cu multe lucruri. „Am avut de-a face cu infractori. Am fost chiar amenințat”, a spus acesta. Acum, Jan B. neagă că W. ar fi fost creierul, invocând presiunea „inacceptabilă” la care a fost supus și care „l-a făcut să spună lucruri care nu sunt adevărate”. Mama și fratele său mai mic, prezenți la proces, au declarat: „Nici noi nu știm cum a ajuns Jan în asta. Comparativ cu ceilalți suspecți, el este tot un naiv, ușor de intimidat (n.r – guppy). si, e singurul fără cazier judiciar”.

V-ați gândit vreodată cum ar putea fi manipulat un tânăr fără experiență?

O brățară încă dispărută și trauma națională

Magistrații consideră că cei doi suspecți care au încheiat acordul nu sunt în măsură să restituie cea de-a treia brățară. „Acest lucru nu înseamnă, totuși, că operațiunile de căutare s-au încheiat. Ele continuă”, au precizat ei într-un comunicat. Coiful și două brățări au fost recuperate la începutul lunii aprilie (2026), prezentate publicului la o conferință de presă în Muzeul Drents. Cu excepția unei ușoare urme de lovitură pe coif, obiectele, predate autorităților din România, se aflau într-o stare excelentă.

Furtul a stârnit o indignare puternică în România, care împrumutase obiectele muzeului olandez. Guvernul României a criticat Olanda și l-a demis pe directorul Muzeului Național de Istorie din București pentru că nu a protejat corespunzător patrimoniul național. Directorul Muzeului Drents, Robert van Langh, a citit în instanță o declarație a colegilor de la Muzeul Național de Istorie din București, care au descris „șocul, furia și umilința” resimțite după furt. Acesta le-a cerut suspecților să returneze și ultima brățară: „Doar atunci această perioadă teribilă va putea fi încheiată cu adevărat”.

Muzeul Național de Istorie a României (MNIR) a subliniat gravitatea excepțională a faptelor. „În noaptea de 24 spre 25 ianuarie 2025 nu a avut loc doar o spargere cu explozivi într-un muzeu. A avut loc un atac violent asupra unor capodopere arheologice: Coiful de la Coțofenești și trei brățări dacice regale din aur”, se arată în declarație. MNIR a descris piesele ca fiind „bunuri de patrimoniu de importanță excepțională, clasate în Tezaur”, a căror valoare „depășește frontierele unui singur stat”.

„Pentru societatea românească, trauma a fost profundă”, a transmis muzeul. „Coiful de la Coțofenești nu este cunoscut doar de specialiști. Pentru generații întregi, el a devenit o imagine a originilor istorice, un reper al continuității și al demnității culturale.” Dispariția sa a fost percepută „nu ca pierderea unui obiect, ci ca o rană adusă memoriei colective”.

Prejudiciul moral și despăgubirile de 5,7 milioane de euro

„Pentru milioane de cetățeni români, vestea furtului a produs șoc, revoltă, umilință și sentimentul că o parte din trecutul lor a fost smulsă cu violență din spațiul public și expusă riscului de a fi distrusă pentru totdeauna”, a continuat declarația MNIR. Prejudiciul pentru muzeu a fost „profesional, moral și uman”. Furtul a afectat grav încrederea în cooperarea culturală europeană, generând „teamă, suspiciune și tensiune publică imensă”.

Acest eveniment dramatic „a alimentat furia, neîncrederea și discursuri ostile față de personalul MNIR și față de însăși ideea generoasă a schimburilor culturale internaționale”. Furtul a fost perceput ca „o umilință națională” și exploatat pentru a amplifica „tensiuni, frustrări și reflexe de respingere, sentimente anti-europene”.

„Instanța are în față, așadar, nu doar un dosar penal privind sustragerea unor bunuri, ci consecințele unei fapte care a tulburat profund o societate și a slăbit, fie și temporar, încrederea dintre comunități care ar trebui să se sprijine reciproc”, a punctat MNIR. Ei au subliniat că „prejudiciul nu poate fi măsurat doar în valoare de piață și nici reparat integral prin simpla recuperare materială. Asemenea obiecte nu pot fi înlocuite!”.

Guvernul olandez a plătit României despăgubiri de 5,7 milioane de euro. E drept că, în schimbul returnării bunurilor furate, Parchetul a încheiat acorduri procedurale cu doi dintre suspecți, iar o parte a acordului prevede ca muzeul să nu ceară despăgubiri pentru pagube. Instanța va decide dacă aceste acorduri sunt acceptabile. Procesul, care a început marți, ar trebui să dureze mai multe zile, într-un context în care mai multe galerii de artă și muzee olandeze au fost ținta hoților în ultimii ani, inclusiv pentru opere semnate de Andy Warhol și un tablou de Van Gogh.

Parteneri

Articole recomandate din rețeaua noastră

GetPonyVolkswagen ID. Polo consumă 15,0 kWh/100 km în testul de 4468 km și ajunge la 347 km autonomie realăBravonetDouă arestări într-o singură seară pentru gemenele Indiggo. Victima ar fi chiar mama lorLylaCe ingrediente merită căutate în produsele anti-aging și cum le integrezi în rutina taRevista IoanaUn studiu asociază medicamentele GLP-1 cu desprinderea unghiei la 39% dintre utilizatoriNews24Șoferița din accidentul feroviar cu patru morți din Galați avea permis de numai trei zileDolce SportRomânia a pierdut cu 0-6 în Polonia, cu trei goluri încasate de la Robert Lewandowski