Fiecare rachetă lansată de Statele Unite împotriva Iranului nu doar că lovește o țintă militară, ci și consumă din rezervele strategice de wolfram ale Americii. Iar impactul nu se oprește aici. Resursele petroliere, considerate un scut, se dovedesc a fi o protecție mult mai fragilă în fața șocului energetic provocat de războiul din Orientul Mijlociu.
Metalul care perforează blindaje, acum o criză
Armata americană a utilizat mii de rachete în ofensiva sa aeriană, iar majoritatea conțin wolfram. Proprietățile acestui metal extrem de dur și dens permit munițiilor să străpungă blindaje sau buncăre subterane. Numai că, spre deosebire de alte piese, metalul din munițiile consumate se pierde pentru totdeauna. Conflictul actual, care vine după patru ani de război în Ucraina, nu goleşte doar stocurile de rachete, ci şi cele de metale esențiale.
Piața mondială se confrunta deja cu probleme serioase înainte de restricţiile la export impuse de China în februarie 2025, ca reacție la taxele vamale americane. Acum, piața este de-a dreptul în criză. Cotaţia parawolframatului de amoniu (APT, un intermediar pentru producerea wolframului metalic) a sărit de la 400 de dolari tona în urmă cu un an la peste 2200 de dolari tona.
Scutul petrolier, mai fragil decât se credea
La începutul războiului, președintele Donald Trump se baza pe rezervele imense de petrol ale Statelor Unite, văzute ca un scut în fața șocurilor energetice. Lucrurile stau, însă, puțin diferit. Scutul s-a dovedit a fi „unul mai fragil decât se credea”.
Deși cotațiile petrolului au crescut global, blocarea Strâmtorii Ormuz după atacurile începute pe 28 februarie a adus Statelor Unite un avantaj mai mic decât altor țări. Țițeiul Brent, referința globală, s-a scumpit cu circa 55%, ajungând la aproximativ 110 dolari pe baril. În schimb, West Texas Intermediate (WTI) a urcat doar cu 50%, la 99 de dolari barilul. Diferența dintre cele două este cea mai mare din ultimul deceniu, cu excepția unui vârf temporar din timpul pandemiei.
Efect de bumerang la pompa americană
Evoluțiile reflectă o schimbare structurală. SUA este cel mai mare producător de petrol și gaz din lume și exportă mai mult decât importă. Dar cum se explică atunci presiunea de pe piața internă? E drept că rafinăriile americane importă încă petrol pentru optimizare, inclusiv din Orientul Mijlociu (aproximativ 4% din consum anul trecut), dar avantajul resurselor proprii se reduce rapid.
Cumpărătorii asiatici și europeni se orientează tot mai mult spre resurse alternative la cele din Golf, inclusiv spre SUA. Exporturile americane se îndreaptă spre recorduri de 4,6 milioane de barili de țiței pe zi și 3,2 milioane de barili de carburanți rafinați. Această cerere externă masivă pune o presiune uriașă pe piața internă.
Cifrele sunt clare.
În Statele Unite, preţul benzinei la pompă a crescut luna aceasta cu peste 30% şi va depăşi probabil pragul de 4 dolari pe galon în următoarele zile. Până la urmă, motorina a atins deja săptămâna trecută peste 5 dolari galonul (adică 1.32 euro pe litru), un prag care a mai fost depășit o singură dată în istorie.
După cum notează editorialistul Ron Bousso, lecția este una categorică. Pe piețele interconectate, abundența nu te face imun. „Lecţia este categorică: pe pieţele petroliere interconectate, abundenţa resurselor proprii nu asigură imunitatea”.
Pentru a fi la curent cu toate știrile, urmărește Financiarul.ro și pe Google News
Parteneri
Articole recomandate din rețeaua noastră
LylaLululemon The Mat costă 118 dolari. Cum s-a comportat după o lună de yoga
Revista IoanaUruguay conduce topul țărilor pentru pensionarea în străinătate în 2026
News24Viiturile din Creta au dus la evacuări. Opt muncitori nu pot ieși din Cheile Samariei
Dolce SportMax Verstappen obține primul pole din 2026 pentru cursa Bahrainului, mutată în Malaysia
GetPonyMașinile Non-Euro ar urma să piardă accesul în centrul Bucureștiului de la 1 noiembrie 2027
BravonetAhmed și Andra au plecat la Roma după descalificarea din „Casa iubirii”. Cum și-au ascuns numerele
