După o muncă de peste 25 de ani, istoricul Aurelia Grosu a reușit să pună între paginile unei cărți-document toată atmosfera care făcea odinioară din Slatina mai mult decât un simplu târg pe malul Oltului. Volumul „Străzile Slatinei – Istorie sentimentală”, lansat pe 12 martie 2026, reconstituie viața unui oraș care refuză să se transforme, un oraș-amfiteatru cu „case care râd”, „case care plâng” și „case care cântă”.
O muncă de un sfert de secol
Cartea este, pe bune, rezultatul muncii unei vieți. Autoarea descrie Slatina ca un loc special. „Retras între dealuri care îl cuprind într-o îmbrățișare puternică și calmă, orașul vechi sau centrul istoric se desfășoară asemeni unui amfiteatru care se deschide către apa binefăcătoare a Oltului”, explică Aurelia Grosu. Fiecare stradă din centrul istoric este inventariată, aproape fiecare casă își spune povestea, de la planuri de afaceri și căsătorii, la intrigi și vremuri sumbre.
Iar munca de documentare a fost una migăloasă, adesea bazată pe contactul direct cu urmașii vechilor familii. „Noi, care ne plimbăm pe străzile vechi ale orașului Slatina, întâlnim din loc în loc balcoane din fier forjat cu monograma proprietarului și ne întrebăm: oare ce o fi făcut BV? Sau IP? În carte am reușit în mare parte să identific aceste inițiale și să dau viață, într-un fel, caselor și oamenilor de altădată, oameni care au iubit acest oraș, oameni care au trecut prin momente dramatice, dar au mers mai departe, oameni care ne-au lăsat o moștenire uriașă și pe care avem datoria să o lăsăm celor care vin după noi”, a detaliat istoricul în timpul lansării de la Centrul Cultural „Eugen Ionescu”.
Povești cu Enescu și refugiați polonezi
Volumul nu este doar despre ziduri și arhitectură, ci și despre oamenii și evenimentele care i-au dat viață. Medicul Mircea Șerbu, unul dintre co-autorii demersului, a subliniat importanța culturală a lucrării. „Slatina avea nevoie de această carte pentru că avea nevoie de o mitologie. Slatina, cu vechimea ei singură, nu se poate împotrivi tăvălugului prezentului care demitizează și relativizează valorile. Dar nu mai dezvolt pentru că acestea două sunt unele din neîmpăcările mele cu prezentul. Devenirea istorică a orașului a fost una continuă și coerentă și nu avem voie să o fracturăm și, mai mult, s-o ocultăm. Și dumneavoastră aveți șansa ca în această carte să găsiți pagini de iubire și speranță pentru Slatina”, a transmis Șerbu celor prezenți.
Tot el a evocat prezența lui George Enescu în oraș, povestind o anecdotă savuroasă. „Revin la o întâmplare petrecută la un concert ce a avut loc în sala Martinescu, un concert cu muzică de Brahms, Beethoven, Bach. Sala era arhiplină, lume multă. A început concertul și după un timp un cetățean turmentat din lumea lui Caragiale se ridică și zice – dar sârba popilor n-o știi? În timpul acesta Enescu a întrerupt concertul și a început să cânte sârba popilor. În urale și ovații concertul a fost reluat și cetățeanul turmentat a fost dat puțin afară”.
Dar orașul a fost și un loc al ospitalității. În timpul războiului, Slatina a primit refugiați polonezi. „În seara Crăciunului anului 1939 au pus în scenă cu teatrul de păpuși . Era pentru prima dată când slătinenii vedeau un teatru de păpuși”, a dezvăluit medicul.
O echipă întreagă în spate
Realizarea cărții a fost un efort de echipă. Alături de Aurelia Grosu și Mircea Șerbu au contribuit notarul Ion Spirescu, arhitectul Sever Mitrache, artistul plastic Cristina Botez (responsabilă de concepția grafică), medicul stomatolog Tiberiu Spirescu și profesoara Doina Leulescu. V-ați gândit vreodată câtă muncă implică un astfel de proiect?
Cristina Botez, care anul acesta împlinește 50 de ani de când s-a stabilit în oraș, a vorbit despre provocarea gestionării unui volum uriaș de material vizual. „Vreau să spun că această carte, care e foarte vie, prin persoanele care nu mai sunt, dar care conturează un trecut fabulos al acestui oraș (…) este momentul în care l-am descoperit în substanța lui cea mai intimă. Ceea ce mi-a revelat această carte a fost acea Slatină pe care mi-aș fi dorit să o cunosc”, a punctat aceasta.
Profesoara Doina Leulescu a descris plastic modul în care cartea te invită la o plimbare. „În această carte, doamna Grosu ce face? Ne ia de mână, ne duce pe străzi, facem popasuri mai lungi sau mai scurte și ne spune: uite, aici casa aceasta a fost construită de arhitectul cutare, pentru cutare… Ce îmi rămâne mie de făcut? Nu știu dacă dumneavoastră faceți, dar eu promit că fac: îmi iau cartea, mă duc pe centrul vechi, și așa nu mai e circulat acolo, și citesc”.
Doar două astfel de orașe în România
Tipărirea cărții, cu condiții grafice deosebite, a fost posibilă cu sprijinul financiar al Consiliului Local Slatina. Primarul Mario De Mezzo a menționat cu mândrie că străbunicul și bunicul său, antreprenori, se numără printre făuritorii unora dintre casele-monument din oraș.
Momentul cel mai tranșant al serii i-a aparținut însă arhitectului Sever Mitrache, specialist în monumente istorice.
El a lansat un avertisment și un apel direct. „Aveți, vă rog, grijă de Slatina! Din toate orașele care încap în conturul granițelor naționale din acest moment, există două orașe, doar două, care mai păstrează natural, cât de cât, din patrimoniul autentic: Slatina și Brăila. Brăila mai puțin”, a conchis arhitectul.
Pentru a fi la curent cu toate știrile, urmărește Financiarul.ro și pe Google News
Parteneri
Articole recomandate din rețeaua noastră
LylaCum îngrijești unghiile fragile ca să se rupă mai rar și când este indicat să mergi la dermatolog
Revista IoanaPensionarea în străinătate cere mai mult decât venit lunar. Ce verifici dincolo de cei 920 de euro în Portugalia
News24Alfa Watan s-a scufundat după atacul cu drone din largul Bulgariei. Echipajul este căutat
Dolce SportCristiano Ronaldo vrea să continue la națională după plecarea din cantonament și acceptă să fie sancționat
GetPonyCum se verifică anvelopele înainte de montaj. Ce înseamnă 91V și când este permis un indice de viteză mai mic
BravonetPaula Cojocari explică de ce divorțează de Stelian Ogică după doar patru luni de căsnicie
