Stâlpi funerari cu "porumbel" în cimitirul din Loman (Alba), artă din care s-ar fi inspirat şi Brâncuşi

Un obicei străvechi, cu rădăcini indoeuropene, continuă să fie practicat în satul Loman din Munții Sebeșului. Aici, mormintele bărbaților sunt marcate de stâlpi de lemn ornamentați, spre deosebire de cele ale femeilor care au cruci. Stâlpii tinerilor necăsătoriți se distinge printr-un porumbel plasat în vârful acestora, o inspirație posibilă pentru lucrările lui Constantin Brâncuși.

Tradiții funerare unice în Loman

Obiceiul stâlpilor funerari a fost odată răspândit în numeroase sate din sudul Transilvaniei și sporadic în Carpați. Acesta reflectă vechile credințe legate de nemurirea sufletului și este cunoscut sub denumirea de „Păsarea Suflet”, conform folcloristului Gheorghe Pavelescu. În prezent, această tradiție a supraviețuit doar în Loman, un sat montan dedicat păstoritului și creșterii animalelor.

Arta populară la cimitirul din Loman

Preotul paroh Nicolae Popa subliniază că monumentele funerare din lemn transformă cimitirul din Loman într-un veritabil domeniu al artei populare. „Categoriile principale ale acestor monumente includ crucile pentru femei și stâlpii pentru bărbați,” explică el.

Originea precreștină a stâlpilor funerari

Popa afirmă că stâlpii funerari au origini precreștine și sunt asemănători cu totemii. „Cercetările arheologice sugerează că aceste monumente sunt relicve valoroase ale cultului coloanei,” adaugă el.

Motivele sculptate pe stâlpi

Stâlpii sunt realizați din lemn dur precum stejar sau salcâm și au forme variate ce reflectă vârsta decedatului. Fețele lor sunt decorate cu motive geometrice precum rombul sau crucea, iar numele defunctului este inscripționat pe acestea.

Pasiunea meșteșugarilor locali

La mormintele bătrânilor, stâlpul se finalizează cu o cruce integrată; la tineri însă se adaugă o scândură orizontal care susține porumbelul sculptat. Preotul Popa menționează că porumbelul reprezintă „pasarea-suflet” și este specific doar feciorilor neînsurați.

Perechea simbolică a porumbelului

Porumbelii sunt confecționați predominant din brad sau tei pentru ușurința lucrării și poartă dimensiuni naturale sau variabile. De obicei, aceștia au aripile desfățurate ca pregătire pentru zbor și coada deschis similar unei rândunici; culorile predominante fiind albastru închis sau cenușiu.

Această tradiție fascinant îmbină credințe ancestrale cu meșteșuguri locale unice ce continuăm să le apreciem astazi in comunitatea localității Loman.

Porumbelul ca simbol al sufletului în tradiția românească

O legătură profundă cu credințele ancestrale

Gheorghe Pavelescu, etnolog și folclorist, subliniază în monografia sa despre „Valea Sebeșului” că porumbelul este un simbol esențial al sufletului în mentalitatea arhaică a poporului român. Această viziune se aliniază cu credințele indoeuropene, care asociază sufletul cu forma unei păsări.

Inspirație pentru mari artiști

Pavelescu evidențiază influența păsărilor funerare asupra unor personalități de seamă precum Constantin Brâncuși și Lucian Blaga. Aceste forme artistice au inspirat creații celebre, cum ar fi Măiastra lui Brâncuși și poezia „Pasărea sfântă” a lui Blaga. El afirmă că din acest fond artistic popular s-a născut Coloana Recunoștinței a lui Brâncuși, demonstrând astfel potențialul artistic al tradițiilor românești.

O tradiție veche de secole

Nativ din Purcăreți, un sat din Munții Sebeșului unde obiceiul este încă prezent, Pavelescu a dedicat peste șapte decenii studiului artei funerare. Cea mai cunoscută lucrare a sa este intitulată „Pasarea Suflet”. Etnologul susține că obiceiul are rădini adânci în istorie: „Deși nu putem stabili o dată precisă pentru originea sa, asocierea păsării doar cu stâlpul funerar sugerează o practică anterioară creștinismului.”

Funcția protectoare a porumbelului

Pavelescu observă asemănările dintre stâlpii funerari românești și totemii altor culturi care protejează mortul de spiritele malefice. Conform mărturiilor locale din 1942, porumbelul era considerat protector al trupurilor neînsuflețite împotriva duhurilor rele.

„Funcția protectoare aparținând inițial stâlpilor s-a extins ulterior la porumbel”, explicase el. De asemenea, el menționează credința conform căreia sufletele celor decedați colindau sub formă de păsări după moarte.

Rămâne o practică cultural valoroasă

Interesant este faptul că prima cercetare sistematic realizată asupra acestei arte funerare îi aparține profesorului german Otto Lauffer din 1926. Obiceiul era prevalent între Sibiu și Orățtie la acea vreme.

De asemenea, conceptul de pasără-suflet poate fi întâlnit nu doar în România ci și la diverse populații europene precum longobarzii sau ceremișii pe Volga; chiar și culturi îndepartate ca cele din China sau Japonia au similitudini remarcabile legate de această tematicã culturalã universalã.

Simbolismul porumbelului în cultura română: între tradiție și artă

Straturi de semnificații istorice

În lucrarea sa din 1944, „Dicţionar de simboluri și arhetipuri culturale”, Ivan Evseev analizează evoluția simbolică a porumbelului, evidențiind influențele atât din perioada păgână, cât și cele aduse de creștinism. Această dualitate reflectă complexitatea credințelor care au modelat percepția asupra acestui simbol.

Legătura cu tradițiile dacice

Dan Oltean, în cartea sa „Religia dacilor” publicată în 2002, sugerează că obiceiul legat de „pasărea sufletului” are rădăcini dacice. El subliniază importanța descoperirilor arheologice de la Sarmizegetusa Regia, afirmând că prezența stâlpilor funerari și a păsării sufletului nu este întâmplătoare în sudul Transilvaniei.

Credințe romane despre suflet

Romanii împărtășeau convingerea că după moarte sufletul se transformă într-o pasăre care se ridică spre cer. Această credință era prezentă chiar și printre oamenii obișnuiți din Dacia Romană.

O veche credință animistă

Etnologul Romulus Vulcănescu susține că reprezentarea sufletului ca o pasără provine dintr-o veche credință animistă ce descrie migrarea spiritelor între lumi. Gheorghe Pavelescu adaugă că obiceiul de a plasa un stâlp cu o pasare sculptată pe mormântul tinerilor neînsurați este o practică straveche ce leagã poporul român de civilizațiile euroasiatice.

Brâncuși și mitologia păsării

Gheorghe Pavelescu remarcã faptul cã artistul Constantin Brâncuși a explorat teme legate de pasările mitologice in operele sale. Acesta a creat diverse sculpturi inspirate de conceptul „pasării-suflet”, inclusiv variante ale Coloanei Infinitului care includeau imagini ale unei păsări imense menite să simbolizeze zborul spre infinit.

Legături culturale transumante

Profesorul Nicolae Afrapt observã cã Coloana Infinitului poate fi văzutǎ ca o reinterpretare monumentalǎ a unui stâlp similar găsit la Loman. Deși nu există dovezi directe ale influenței lui Brâncuși asupra acestuia, Afrapt subliniazǎ conexiunile culturale dintre comunitățile pastorale din Loman şi cele din Mărginime şi Oltenia, unde obiceiurile s-au îmbogățit reciproc prin transhumanţă.

(Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)

Pentru a fi la curent cu toate știrile, urmărește Financiarul.ro și pe Google News