România are doar 4 centre unde se fac trombectomii, care pot salva viaţa celor cu accident vascular cerebral

49

Dr. Bogdan Dorobăţ, medic primar radiologie şi imagistică medicală la Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti şi doctor în ştiinţe medicale, a declarat că în România sunt foarte puţine centre unde se fac trombectomii, intervenţii care pot salva viaţa pacienţilor care au suferit accident vascular cerebral.

În acest sens, România  are nevoie de 20 de astfel de centre, faţă de 4 câte există în acest moment în ţară. Trombectomia trebuie făcută în primele 6 ore de la declanşarea simptomelor de AVC, însă, din cauza lipsei centrelor şi a specialiştilor, nu toţi pacienţii ajung să beneficieze de această intervenţie. La cel mai mare astfel de centru existent la Spitalul Universitar din Capitală, anul acesta s-au făcut 118 trombectomii, iar medicii de aici speră să ajungă la 150 de intervenţii.

În afirmaţiile sale, „Au fost perioade în care au fost mai puţini pacienţi, destul de bine corelat cu valurile de pandemie. Este clar că în 2020, o perioadă, au fost mai puţini pacienţi după care încet încet a revenit la un volum relativ normal de muncă.

Noi am crescut în activitate în fiecare an, în 2020 noi am avut 116 trombectomii, în 2021, 125, şi anul acesta suntem la 118 , noi sperăm anul ăsta la 150.

Este încă foarte puţin faţă de câţi pacienţi ar trebui să beneficieze de această intervenţie la nivelul întregii ţări. Gândiţi-vă că noi în momentul de faţă avem doar, să spunem, în mare, 4 cu indulgenţă 5 centre care fac acest gen de intervenţie,dar dintre eledoar vreo 3, maximum 4 lucrează intensiv, adică Spitalul Universitar, Centrul de la Târgu Mureş, centrul de la Timişoara şi mai sunt nişte colegi la Suceava care încearcă să facă câte ceva, dar acolo volumul este mai mic.

Asta înseamnă toate centrele de neuroradiologie intervenţională pentru trombectomie din România. După criteriile europene, ar trebui să avem cam un centru la un milion de locuitori. Ar trebui să avem undeva spre 20 de centre de trombectomie în România şi care să şi funcţioneze la o capacitate maximă sau suficient de mare, asta înseamnă să aibă minimum 100, 150 de intervenţii pe an.

Pentru trombectomie nu prea se poate discuta de toată ţara pentru că există o fereastră terapeutică conform protocolului, de maximum 6 ore, se poate să pară mult, dar este de fapt foarte puţin.

Avem într-un an 10, 20 de cazuri din afara Bucureştiului şi asta înseamnă judeţele limitrofe, foarte rar am avut din Constanţa, Râmnicu Vâlcea, o idee mai departe”, a explicat Dr. Bogdan Dorobăţ de la Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti.

În contextul medical din România, pentru această intervenţie, medicul spune, „Ar trebui să ai în jur de 20 de centre care fac acest gen de intervenţie. Ca să ai aceste centre, trebuie să ai specialiştii necesari, care ar însemna minimum 2, 3, 4 specialişti pe un centru, trebuie să ai un volum de muncă şi un sistem relativ de rotaţie a pacientului, care să asigure o formă de gardă. Nu poţi să asiguri acest sistem într-unul sau doi oameni.

Dacă discutăm de 20 de centre şi de minimum 3 oameni, trecem lejer de 50 -70 de oameni minimum necesari. În momentul de faţă, nu ştiu dacă sunt 15 oameni în toată România care cât de cât au o tangenţă cu acest gen de intervenţie.

Trebuie să ai aparatura necesară, aceste angiografe, care sunt pregătite de acest gen de intervenţii.

Trebuie să ai şi personalul mediu, care şi el este foarte important, trebuie să-l antrenezi să poată să-ţi vină într-o gardă, într-o urgenţă şi aşa mai departe.

Şi poate ultimul, dar s-ar putea să fie primul lucru, pe lângă partea de specialişti, să ai o finanţare adecvată, ca să ai cu ce să lucrezi. Există un program naţional, acţiunea prioritară AVC care asigură o finanţare mulţumitoare sau rezonabilă, întotdeauna se poate mai bine, dacă-ţi creşte numărul de pacienţi, normal că ar trebui să-ţi crească şi fondurile alocate. Ceea ce mai scârţâie, dar cât de cât ministerul ne-a ajutat, dar trebuie continuat în acelaşi fel, dacă nu ai bani pentru materiale, pentru că intervenţiile sunt scumpe, nu pot fi suportate de spital, spitalul o să-mi zică la un moment dat, dacă el vede că intervenţiile mele costă 5.000-10.000 de euro, o să zică ”De unde să scot atâţia bani pentru un pacient, că eu cu banii ăştia poate rezolv nu ştiu câţi pacienţi?”. De aceea există aceste programe naţionale prioritare cu o finanţare separată”, a precizat Dr. Dorobăţ.

Din punct de vedere educaţional, formarea specialiştilor, în acest domeniu, necesită un proces care are loc pe o perioadă îndelungată de timp. Sunt puţini specialişti în domeniu şi pentru că munca lor presupune asumarea multor riscuri, spune Dr. Dorobăţ.

Astfel, „Conform unei curicule pe care încercăm să o punem la punct în momentul de faţă, ar trebui minimum un an de zile. În care respectivul medic, care ar trebui să fie de regulă medic specialist, să treacă de perioada de rezidenţiat, ar trebui un an să fie zi de zi într-un laborator de angiografie şi să lucreze zi de zi. Apoi, dacă vrei să practici, trebuie să practici zi de zi.

În general, această ramură oarecum este ruptă, este mult spus ruptă. Noi la bază suntem radiologi. Ca radiolog, în general, te-ai pregătit să lucrezi pe ecografie, CT, RMN, ţi-ai ales această specialitate în ideea că vei da rezultate, vei sta liniştit pe un scaun, nu-ţi asumi mari riscuri, nu lucrezi cu radiaţii şi trebuie să faci nişte eforturi, deja treci de la faza de a da niste rezultate medicale, care şi ele sunt foarte importante, la a face un act medical la care trebuie să-ţi asumi nişte riscuri. Este clar că nu toţi pacienţii o să-ţi meargă bine că nu ai cum, statistic nu se poate aşa ceva.

Trebuie să lucrezi în sânge, trebuie să te expui la radiaţii şi trebuie să te protejezi, nu toată lumea îşi doreşte, poate, să-şi asume aceste riscuri, acest stil de muncă”, a explicat Dr. Dorobăţ.

În general, pentru tipurile de AVC şi momentul în care se impune trombectomia, Dr. Dorobăţ explică cele două faze de tratament care se aplică în cazul accidentului vascular cerebral ischemic. Trombectomia, adică scoaterea prin mijloace mecanice a cheagului de sânge format,  poate salva viaţa pacientului cu AVC.

În precizările sale, „AVC-ul, în mare, este de două tipuri: hemoragic, atunci când se sparge un vas de sânge, şi asta înseamnă hemoragie cerebrală, sau ischemic, atunci când se închide un vas de sânge prin intermediul unui tromb şi în acest caz tu vrei să deschizi vasul de sânge pentru că zona deservită de acest vas riscă să moară dacă nu primeşte sânge. Aceste accidente vasculare ischemice sunt cele mai numeroase, ele sunt undeva la 80, 85% din totalul avc-urilor.

Pentru a trata aşa ceva, deci există un cheag de sânge care închide un vas cerebral, mai mare sau mai mic, protocolul de tratament cuprinde pe scurt două etape: prima este tromboliza, adică administrarea unui medicament care încearcă să dizolve acest cheag de sânge. Protocolul spune că se poate aplica doar în primele 4 ore şi jumătate de la debutul simptomelor, lucru care nu întotdeauna poate fi foarte clar stabilit. Deci nu când l-a găsit familia, acela nu este debutul simptomelor, ci dacă ştii exact când au apărut primele simptome. De atunci curge, cum ar veni, timpul, ceea ce nu întotdeauna este uşor de stabilit. Peste 4 ore şi jumătate nu mai ai voie să administrezi acest medicament, pentru că riscurile sunt mai mari decât beneficiile.

Dacă discutăm de un vas cerebral de dimensiuni mari, tot se face tromboliza, dar nouă, în general, ne este clar că tromboliza sau medicamentul nu o să aibă forţă să dizolve un cheag mare.

Şi în aceste situaţii intervine această trombectomie. Undeva spre 30% din pacienţii cu AVC, sau cum spunem noi ocluzie de vas mare, şi care nu ar merge la medicament, că nu are medicamentul forţă. Şi atunci trebuie acest tromb scos prin mijloace mecanice.

Trombectomie înseamnă să scoţi cu anumite dispozitive, intrând pe interiorul vaselor de sânge, trombul. Şi sunt două metode – ori îl agăţi cu un dispozitiv ori cu un cateter îl aspiri.

Vas mare îneamnă teritoriu mare, cu cât este teritoriul mai mare, cu atât deficitul care se poate instala este mai sever”, a precizat Dr. Dorobăţ.

În România sunt tot mai mulţi pacienţi diagnosticaţi cu AVC. Sunt însă şi cazuri în care mulţi pacienţi nu ajung la spital pentru că familia nu este instruită pentru a recunoaşte un astfel de caz. Dr. Dorobăţ explică simptomele unui AVC.

În explicaţiile sale, „Ar trebui să facem o distincţie. Sigur, numărul de pacienţi a crescut, probabil o parte şi prin factorii de risc, fumatul, diabetul, colesterolul, şi aşa mai departe, dar este posibil să fi cresut numărul de pacienţi şi prin faptul că sunt mai mulţi diagnosticaţi. Pentru că poate nu întodeauna ei ajung la spital, am mai găsit şi noi situaţii şi probabil că sunt la nivelul teritoriului destul de multe situaţii când pacientul, familia remarcă că el parcă nu se simte bine, îl trimit la culcare şi când te trezeşti a doua zi vezi că el este deja paralizat pe o parte şi poate fi depăşită în orice fel situaţia şi nu mai e prins într-o statistică.

Contează şi prin educaţia medicilor de familie, sistemului de salvare, probabil că au început să fie şi mai mulţi descoperiţi sau raportaţi.

Este foarte important, am găsit situaţii când familiei i s-a părut doar că pacientul e mai obosit, hai să se culce şi sigur când se trezeşte este mult prea târziu de a se mai face ceva din punct de vedere terapeutic, iar deficitul motor este mult mai important.

Simptomele principale sunt relativ simple: gură strâmbă, pierdere de forţă musculară pe o parte a corpului, mână, picior şi de multe ori şi probleme de vorbire şi de înţelegere, acestea sunt în mare simptomele unui accident vascular cerebral ischemic”, a detaliat Dr. Bogdan Dorobăţ.

Însă, recuperarea după un AVC, o problemă gestionată deficitar în România. Redarea către societate a celor care fac boala este extrem de importantă. În acest sens, este nevoie de mai multe centre de recuperare. Recuperarea neurologică este o mare problemă, spune Dr. Dorobăţ.

În opinia sa, „Recuperarea este o mare problemă. S-au făcut calcule, recuperarea poate să însemne undeva aproape de 90% din cheltuielile unui sistem medical de sănătate, care înseamnă parte de recuperare locomotorie, parte de pensie de handicap, pensie de însoţitor şi aşa mai departe, ce înseamnă un sistem de protecţie din punctul ăsta de vedere.

Până la urmă, aceste cifre îţi arată că dacă tu investeşti mai mult în primii 10%, partea de spital, sunt şanse mut mai mari să recuperezi în aceşti 90% care te costă ulterior. Un pacient salvat şi care recuperează complet sau aproape complet din punct de vedere neurologic se poate întoarce în societate, poate se întoarce la muncă dacă este în câmpul muncii sau dacă este cineva la pensie, nu are nevoie de însoţitor, mai poate să-şi ducă nepotul la şcoală şi multe altele, lucruri pe care noi nu le vedem în ansamblu, dar ele sunt reale.

Partea cu recuperarea neurologică este foarte tristă în România. Noi până la urmă suntem spital de urgenţă, într-un astfel de spital tu ar trebuit cât de cât să echilibrezi pacientul, să-i faci intervenţia în urgenţă în primele zile, după care, după ce au trecut câteva zile, acum vorbesc în numele neurologilor, când pacientul e stabil şi te-ai lămurit ce are, cum merge, să-l poţi transfera într-un sistem de asistenţă medicală cronică sau într-un spital de recuperare unde să înceapă recuperarea şi să vezi ce reuşeşti să obţii. Nu prea există partea asta de recuperare sau foarte puţine spitale, tu uneori rămâi blocat cu aceşti pacienţi prin spital şi pe o parte nu mai ai locuri ca să îţi vină următorii şi aşa mai departe. Numărul de pacienţi care vor avea nevoie de recuperare va creşte din ce în ce mai mult, creşte riscul de a face AVC şi din cauza factorilor de risc, şi din cauza faptului că vom trăi mai mult şi trebuie să se recupereze pe undeva”,a  spus Dr. Dorobăţ.

În prezent, la Spitalul Universitar se fac cele mai multe trombectomii. Există un sistem de asistenţi foarte bine pus la punct, astfel încât atunci când apare un caz de AVC, tot mecanismul se pune în mişcare, iar pacientul ajunge foarte repede în sala de operaţie.

Aşadar, „Eu am o doză de mândrie pentru că conduc un laborator destul de mare la nivelul ţării, de angiografie, noi făcând echipă foarte bună împreună cu colegii de la cardiologie, prin acest fapt am o echipă de asistenţi suficient de mare care să îmi asigure un sistem de gardă non stop, ceea ce este foarte important pentru noi. Dacă se dă alarma de AVC şi este nevoie de noi, deja pacientul poate fi trimis spre sală, asistentul care este de gardă este anunţat, pregăteşte pacientul, între timp noi ne mobilizăm, noi, cel puţin până în momentul de faţă , suntem într-o formă relativă de voluntariat, şi venim împreună cu colegii tineri rezidenţi şi aşa mai departe şi încercăm să facem ce e de făcut, de aia am reuşit şi să ajungem la aceste cifre. Dar este foarte important să ai un sistem de asistenţi, câştigi nişte minute importante pentru pacient”, a explicat Dr. Bogdan Dorobăţ.

 

Sursa: News.ro
Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata