14,31% mai multe insolvențe în T1 2026, până la 1.829 de firme. De ce nu indică datele o criză generalizată

Numărul firmelor intrate în insolvență în România a ajuns la 1.829 în primul trimestru din 2026, cu 14,31% peste nivelul din T1 2025, semnalând o deteriorare vizibilă a disciplinei de cash-flow în zonele economiei care funcționează cu marje reduse și finanțare pe termen scurt.

Pe scurt, ritmul de creștere din T1 este sub saltul de 36% consemnat de studiul Coface pentru ianuarie 2026 față de ianuarie 2025, ceea ce sugerează că presiunea rămâne ridicată, dar nu uniformă de la o lună la alta. Pentru manageri, diferența contează: nu indică o blocare generalizată a economiei, ci o selecție mai severă între companiile cu lichiditate controlată și cele care își finanțează operațiunile din amânări către furnizori sau stat.

Miza financiară depășește statistica procedurilor. În comerț, construcții, transporturi, HoReCa, unele segmente de producție și real estate, insolvențele pot întrerupe lanțuri de aprovizionare, pot muta presiunea pe creditorii comerciali și pot duce la costuri mai mari de finanțare pentru firmele din același ecosistem. Iar pentru investitori și bănci, semnalul este că analiza de risc trebuie să coboare mai adânc în capitalul de lucru, nu doar în cifra de afaceri.

Cătălin Guriță (avocat și practician în insolvență, partener fondator GMCID) a explicat că datele trebuie citite diferențiat, nu ca indicator unic pentru întreaga economie.

„Cifrele trebuie citite în comparație cu dinamica economiei, cu numărul firmelor nou înființate, cu accesul la finanțare și trebuie făcută diferența între sectoarele economiei. Din datele publice și din practica pieței, vulnerabilitatea apare mai ales în sectoarele cu marje mici, capital de lucru mare și dependență de finanțare pe termen scurt: comerț, construcții, transporturi, HoReCa, unele zone din producție și real estate.”

Mesajul central pentru piață este că selecția s-a înăsprit exact acolo unde bufferul de lichiditate este mic. O firmă care rulează volume mari cu marjă redusă și acoperă decalajele din credit-furnizor sau din obligații fiscale amânate are acum un spațiu de manevră mai mic decât în anii anteriori.

Potrivit Economica, lectura corectă a acestor date nu este cea a unei crize generale, ci a unei piețe care penalizează mai rapid subcapitalizarea, refinanțările făcute doar pentru amânare și pierderea controlului asupra fluxului de numerar.

„Mesajul meu este următorul: nu toate companiile sunt în dificultate, dar companiile slab capitalizate, dependente de credit-furnizor, cu marje mici și fără disciplină de cash-flow sunt mult mai expuse decât în anii anteriori. Nu suntem în fața unei crize generale, ci în fața unei piețe care nu mai iartă lipsa de lichiditate și lipsa de adaptare.”

Semnalele de avertizare apar înainte de insolvență, dar multe firme reacționează târziu

Indicatorii de stres financiar sunt deja cunoscuți în practică: întârzieri recurente la plata furnizorilor, rostogolirea datoriilor fiscale, folosirea TVA-ului sau a contribuțiilor ca sursă de finanțare curentă, refinanțări făcute doar pentru a câștiga timp, litigii comerciale în creștere, pierderea termenelor de raportare și presiune tot mai mare din partea băncilor. Pentru un creditor, aceste semne înseamnă risc de încasare. Pentru management, ele ar trebui să declanșeze imediat un plan de conservare a lichidității.

Primul pas recomandat este o fotografie reală a lichidității pe următoarele 13 săptămâni. Adică o proiecție foarte concretă a încasărilor, plăților scadente, datoriilor fiscale și contractelor care ar putea fi pierdute. Nu este un exercițiu contabil, ci un instrument de decizie: arată dacă firma mai poate funcționa din cash operațional sau dacă intră într-o spirală de amânări.

Dar multe companii ajung la specialist abia după ce opțiunile s-au îngustat semnificativ. Cătălin Guriță (avocat și practician în insolvență, partener fondator GMCID) descrie momentul în care fereastra de restructurare este deja mult mai mică.

„Din păcate, multe companii ajung la avocat sau la specialist atunci când deja există popriri, executări, notificări de reziliere sau cereri de insolvență depuse de creditori. Atunci se poate lucra, dar spațiul de manevră este mult mai mic. Ideal, discuțiile despre restructurare ar trebui începute când firma este în dificultate, dar încă își poate executa obligațiile scadente, nu când insolvența este deja instalată.”

Pentru consilii de administrație și antreprenori, implicația este directă: testul critic nu mai este profitabilitatea pe hârtie, ci capacitatea de a susține scadențele săptămână de săptămână. O companie poate avea activitate și contracte, dar să intre în blocaj dacă își finanțează curent operațiunile din TVA, contribuții sau termene forțate la furnizori.

Concordatul preventiv crește, dar rămâne mic față de numărul companiilor aflate în dificultate

Un semn că firmele caută totuși mecanisme de protecție este avansul concordatului preventiv. În 2025 au fost deschise 221 de proceduri, față de 96 în 2024. Asta înseamnă mai mult decât dublu de la un an la altul, însă baza rămâne redusă raportat la numărul total al companiilor aflate în dificultate.

Numai că instrumentul este utilizat încă prea târziu sau prea rar pentru a schimba tabloul agregat. Explicațiile invocate sunt lipsa culturii de prevenție, teama de stigmat și tendința de a negocia individual până când presiunea creditorilor devine greu de gestionat.

În logica de business, diferența dintre concordat și insolvență este una de timing și de control. Concordatul oferă spațiu de restructurare înainte ca deteriorarea lichidității să devină ireversibilă, în timp ce insolvența intră, de regulă, când tensiunea financiară este deja vizibilă pentru toți creditorii. Iar Cătălin Guriță (avocat și practician în insolvență, partener fondator GMCID) subliniază că insolvența nu echivalează automat cu falimentul.

„Insolvența nu înseamnă, însă, faliment automat. Legea 85/2014 are ca scop acoperirea pasivului, dar și acordarea, atunci când este posibil, a unei șanse de redresare a activității. O procedură folosită la timp poate proteja activele, poate opri executări individuale, poate permite negocierea organizată cu creditorii și poate da companiei timp să se restructureze.”

Pentru 2026, lectura utilă pentru piață este una de management al riscului: companiile din sectoarele cu marje mici și capital de lucru mare trebuie să trateze proiecția de lichiditate pe 13 săptămâni, disciplina plăților fiscale și expunerea la credit-furnizor ca indicatori de supraviețuire, nu doar ca metrici operaționali. Cele 221 de proceduri de concordat preventiv din 2025, față de 96 în 2024, arată că instrumentul există, dar este încă folosit sub dimensiunea problemei.

Parteneri

Articole recomandate din rețeaua noastră

GetPonyRenault 8 Gordini revine ca prototip electric de 270 CP. Legătura românească duce la Dacia 1100BravonetTatăl lui Tudor Gavrilă a plâns când fiul i-a cântat după AVC. Acum, tânărul a întors patru scauneLylaBicarbonatul nu curăță punctele negre și poate irita tenul. Ce să faci dacă l-ai aplicat pe fațăRevista IoanaÎn fibrilația atrială cu risc intermediar de AVC, anticoagulantele directe au redus cu 69% riscul de evenimente graveNews24Ofertele de curent diferă cu 90,19 lei lunar în București, iar cele de gaze cu 379,94 leiDolce SportRomânia U21 a învins Cipru U21 cu 3-0 și a ajuns la 16 puncte în preliminariile EURO U21 2027