66 de companii mari au intrat în insolvență în T1 2026

România a înregistrat în primul trimestru din 2026 un salt puternic al insolvențelor în rândul companiilor cu active de peste 1 milion de euro: 66 de firme de impact au intrat în procedură, față de 25 în T1 2025, pe fondul costurilor ridicate cu finanțarea și al contracției consumului pe segmente relevante ale economiei. Pentru creditori, furnizori și angajatori, semnalul nu este doar unul statistic: dificultatea a ajuns la companii cu sute de angajați, zeci de milioane de euro cifră de afaceri și rețele extinse de parteneri comerciali.

În cifre, creșterea este de 41 de companii față de primul trimestru din 2025, adică de peste 2,6 ori într-un an. Din totalul celor 1.829 de insolvențe consemnate în T1 2026, 738, adică 40%, au fost deschise doar în luna martie, ceea ce indică o accelerare a presiunii spre finalul trimestrului, nu o distribuție uniformă a problemelor. Pentru decidenții din companiile expuse pe lanțuri de furnizare, martie devine astfel luna care arată că blocajul de cash-flow s-a propagat mai rapid decât în debutul anului.

Analiza Sierra Quadrant arată că sectoarele care continuă să domine procedurile deschise la tribunalele comerciale sunt construcțiile, comerțul cu amănuntul și transporturile. Numai că mutarea relevantă pentru piață este alta: presiunea a ajuns la companii mari, nu doar la firme slab capitalizate sau cu model de business deja compromis. Asta schimbă ecuația pentru bănci și furnizori, fiindcă expunerile sunt mai mari, iar efectul de contagiune se transmite mai repede.

„Numărul de companii care au intrat în incapacitate de plată în primele trei luni ale acestui an reflectă o presiune acumulată din cauza costurilor ridicate cu finanțarea și a contracției consumului pe anumite segmente cheie. Domenii tradițional vulnerabile, precum construcțiile, comerțul cu amănuntul și transporturile, continuă să domine topul procedurilor deschise la tribunalele comerciale. Cel mai grav este faptul că presiunea economică a ajuns la companii mari, firme cu sute de angajați, zeci de milioane de euro în business și ecosisteme extinse de furnizori și creditori”, arată analiza Sierra Quadrant.

Miza economică este directă. În economia românească, creditul comercial este de peste trei ori mai mare decât creditul bancar, ceea ce face ca întârzierile de plată să nu rămână izolate în compania aflată în dificultate. Când o firmă mare nu își mai onorează la timp obligațiile, presiunea se transferă către furnizori, subcontractori și finanțatori, apoi revine în bănci sub forma unor expuneri cu risc mai ridicat.

Ovidiu Neacșu, practician în insolvență și partener coordonator Sierra Quadrant, descrie exact această mutare de risc.

„Blocajul financiar devine cea mai mare problemă pe lanțurile economice. Plățile se fac din ce în ce mai greu, iar întârzierile de plată se transferă din mediul de business până în cel de finanțare. Efectele sunt inerente. Proiectele de tip credit furnizor sunt tot mai limitate, iar infuziile de lichiditate din piețe devin tot mai reduse.”

Pentru bănci, problema nu mai este doar clasificarea expunerii, ci alegerea între recuperarea rapidă și maximizarea valorii recuperabile. Potrivit Economica, în prezent sunt în derulare 354 de proceduri de concordat preventiv la nivel național, conform datelor ONRC, însă eficiența acestui instrument este limitată de accesarea târzie. Cu alte cuvinte, există un mecanism de restructurare înainte de prăbușirea completă, dar multe companii ajung la el după ce au pierdut deja active economice esențiale: contracte, personal-cheie, licențe, clienți.

Companiile cu active industriale ajung în insolvență, ceea ce ridică costul economic al unei lichidări rapide

Opt dintre cele 19 companii mari intrate în insolvență în T1 2026 activează în industria alimentară, prelucrarea lemnului și construcțiile metalice. Aceste sectoare au active tangibile, piețe funcționale și personal calificat, ceea ce înseamnă că nu vorbim exclusiv despre afaceri fără perspectivă, ci și despre companii care ar putea avea valoare de reorganizare. Pentru economie, diferența dintre o companie moartă și una sufocată financiar este majoră: prima consumă capital fără șanse de revenire, a doua poate continua să producă dacă primește timp și structură de refinanțare.

Dar costul unei abordări rigide apare chiar în bilanțul creditorului. Dacă vânzarea activelor este forțată prea devreme, valoarea de recuperare poate coborî sub valoarea contabilă sau sub cea estimată prin garanții, pentru că piața reală penalizează activele vândute în regim de urgență. Utilajele nefolosite se depreciază, stocurile devin mai greu vandabile, iar contractele comerciale se pierd înainte de valorificare.

„Eficiența concordatului este limitată de accesarea lui tardivă. Multe companii ajung la concordat prea târziu, când activele s-au erodat deja, când cheia valorii, oamenii, contractele, licențele, au început să se evapore. Iar unul dintre factorii care amână această decizie este tocmai presiunea bancară timpurie, care reduce spațiul de manevră al debitorului și îl împinge spre soluții reactive, nu proactive”, a explicat Ovidiu Neacșu.

Și agricultura transmite un semnal de risc distinct. Rata insolvențelor din acest sector aproape s-a dublat într-un singur an, sub efectul cumulat al problemelor climatice severe din 2024, al costurilor ridicate de finanțare și al perturbărilor persistente din lanțurile globale de aprovizionare. Față de construcții sau retail, unde vulnerabilitatea este recurentă, agricultura adaugă un risc de natură diferită: volatilitate externă și climatică, peste un cost al capitalului deja ridicat.

Situația economică generală explică presiunile asupra lichidității și marjelor companiilor

Tabloul macro explică de ce presiunea se vede simultan în consum, marje și refinanțare. Economia operează cu deficite ridicate și cu o inflație cumulată de peste 58% din 2020, ceea ce erodează cererea reală și ridică riscul de țară, implicit costul finanțării. Iar încetinirea economiei germane, principalul partener comercial al României, afectează companiile locale integrate în lanțurile industriale europene. În paralel, competiția pentru capital cu Bulgaria și Ungaria devine mai dificilă, cele două economii depășind România în clasamentul IMD 2026.

Pentru management și creditori, implicația practică este clară: monitorizarea lichidității trebuie mutată mai sus pe agenda de risc decât indicatorii exclusiv contabili de profitabilitate. Într-un mediu în care creditul comercial este de peste trei ori mai mare decât cel bancar, deteriorarea cash conversion cycle poate deveni mai relevantă decât EBITDA pe termen scurt. Iar pentru companiile viabile, accesarea timpurie a concordatului și negocierea unei restructurări preventive pot conserva mai multă valoare decât executarea accelerată a garanțiilor.

Datele publicate până acum nu oferă o estimare a numărului total de locuri de muncă afectate, a sumei datoriilor acumulate de firmele intrate în insolvență în T1 2026 sau o comparație directă cu Bulgaria și Ungaria în același trimestru. Faptul disponibil pentru piață este altul: 738 din cele 1.829 de insolvențe din T1 2026 au fost deschise în martie, iar 354 de proceduri de concordat preventiv sunt deja în derulare la nivel național.

Parteneri

Articole recomandate din rețeaua noastră

Revista IoanaTe poți vaccina acum împotriva gripei. Cine primește vaccinul gratuit sau compensat 50%News24Programul PRIMII are peste 1,21 miliarde de lei pentru aproximativ 50.000 de copii din școli vulnerabileDolce SportDjokovic îl învinge pe Zverev și depășește recordul lui Nadal cu 32 de victorii fără eșec la BeijingGetPonyCe tractoare se pot conduce cu permis B și când se aplică regula de 40 km/h fără limită de masă autorizatăBravonetPărinții Irinei Rimes se mută la București. Artista locuiește deja lângă fratele ei, VitaliLylaDepresia postpartum afectează și tații. Studiile citate pentru România indică 18,8%