În majoritatea companiilor, covorul de la intrare este trecut la cheltuieli de curățenie. Este singurul loc unde poate fi trecut, pentru că nimeni nu l-a privit vreodată ca pe un canal de comunicare. Iar dacă ar face cineva calculul, ar descoperi că se află pe o poziție neobișnuită: este probabil cel mai ieftin spațiu publicitar pe care îl deține firma.
Calculul se face în două minute și nu are nevoie de niciun instrument de marketing. Se ia numărul de persoane care trec zilnic prin intrarea principală, angajați și vizitatori deopotrivă. Se înmulțește cu zilele lucrătoare dintr-un an. Se înmulțește apoi cu numărul de ani în care produsul rămâne prezentabil, de obicei între trei și cinci la un produs profesional. Rezultatul se împarte la prețul de achiziție. Pentru un sediu cu trafic mediu, costul pe expunere coboară sub orice canal plătit pe care îl folosește compania, cu câteva ordine de mărime.
Diferența față de un banner sau de o reclamă online este că expunerea nu poate fi evitată. Nimeni nu derulează peste podea. Privirea coboară natural la intrare, pentru că oamenii se uită unde calcă, mai ales în zilele ploioase, când suprafața e udă. Este una dintre puținele suprafețe dintr-o clădire pe care privirea coboară fără nicio decizie conștientă.
Ce se poate pune efectiv pe ea
Există două tehnologii, iar alegerea între ele nu ține de buget, ci de cât de complicată este identitatea vizuală a firmei.
Prima este logoul lucrat direct în fibră. Modelul se construiește din fire colorate, cu până la șase culori alese dintr-o paletă standard de aproximativ treizeci. Rezultatul este rezistent la radiație ultravioletă și la înălbitor, ceea ce înseamnă că o siglă roșie rămâne roșie și după doi ani de trafic. Pentru un logo cu două sau trei culori plate, soluția este suficientă și, de obicei, mai durabilă.
A doua este printul digital, unde grafica se imprimă pe material cu calitate fotografică și cu o paletă de aproximativ șaizeci și șase de culori. Aici se poate reproduce orice: degradeuri, umbre, fotografii, identități vizuale complicate care nu pot fi descompuse în câteva culori plate. Firmele care și-au rebranduit identitatea în ultimii ani ajung de obicei la această variantă, pentru că logourile moderne rareori se mai rezumă la trei culori.
În ambele cazuri, produsul se croiește pe dimensiunea exactă a intrării, ceea ce elimină problema covorului standard care acoperă jumătate de ușă și lasă restul descoperit.
Argumentul care contează în raportările de sustenabilitate
Pentru companiile care raportează date de mediu, există un detaliu care transformă o achiziție banală într-o linie utilă. Materialul folosit la varianta cu print digital este PET reciclat post-consum, în proporție de sută la sută, iar textilele sunt certificate OEKO-TEX, standard care atestă absența substanțelor nocive.
Cifrele sunt ușor de raportat. Un covor de un metru și jumătate pe trei metri încorporează echivalentul a 288 de sticle PET. Unul de doi metri pe trei ajunge la 384. Pentru o companie cu mai multe sedii, suma devine o cifră pe care departamentul de comunicare o poate folosi fără să exagereze nimic.
Cine ar trebui să decidă
Problema practică rămâne una de organizare internă. Achiziția stă între administrativ și marketing, iar în majoritatea firmelor sfârșește prin a nu aparține niciunuia. Administrativul cumpără cel mai ieftin produs care acoperă suprafața. Marketingul nu află că există o decizie de luat.
Rezultatul se vede în recepțiile în care logoul firmei apare pe perete, pe ecran și pe cărțile de vizită, dar nu și pe singura suprafață la care se uită toată lumea. Furnizori precum BeeGreen produc covoare personalizate pentru firme pe dimensiuni croite la comandă, însă comanda presupune ca cineva din firmă să fi pus întâi întrebarea.
Merită pusă măcar o dată, la următoarea rundă de bugetare.
Pentru a fi la curent cu toate știrile, urmărește Financiarul.ro și pe Google News