E.ON cere încă 1 miliard de euro pe an pentru rețele. Cum ar putea scădea factura casnică cu 25% până în 2035

E.ON propune un salt al investițiilor în rețelele de energie și gaze de la circa 500 de milioane de euro pe an, nivelul actual la scară națională, la încă 1 miliard de euro anual, mizând pe capital privat atras prin schimbări de reglementare. Compania susține că un asemenea efort ar putea reduce factura finală a consumatorilor casnici cu 25% până în 2035 și prețurile energiei pe piața angro cu peste 40%.

Mai precis, două treimi din reducerea de 25% pentru gospodării, adică aproximativ 16,6%, ar putea fi obținute până în 2030, nu abia la finalul intervalului. Pentru consumatorii non-casnici, scăderea estimată ajunge la 40% până în 2035, un efect chiar mai puternic decât la populație din cauza ponderii mai mici a componentei fixe în factura finală.

Miza economică depășește factura lunară. Pentru industrie, servicii și operatori mari de consum, o reducere de 40% a prețului energiei ar însemna un avantaj de cost într-un moment în care marjele sunt afectate de volatilitatea materiilor prime și a utilităților. Iar pentru proiectele noi, de la fabrici la centre de date, problema nu este doar prețul energiei, ci și accesul fizic la rețea.

Fără bani noi în rețele, cererea de racordare pentru fabrici, stocări și centre de date riscă să rămână blocată

Volker Raffel (CEO E.ON România și președinte al Federației ACUE) a explicat, la o întâlnire cu presa în marja forumului regional FOREN 2026, că limitarea investițiilor începe deja să producă efecte asupra conectării unor consumatori și capacități noi. În regiunea Moldova, distribuită de companie, cererile există, dar bugetul de investiții nu mai acoperă toate proiectele.

„De exemplu, în Moldova, care este în regiunea noastră de distribuție, avem acum firme care vin și cer o racordare. Dar cum banii noștri de investiții sunt limitați, nu mai avem și pentru ei. Avem să rezolvăm regenerabilele, dar nu mai avem bani pentru a conecta stocări, baterii mari, nici fabrici noi sau centre de date și așa mai departe. Și avem cereri de la fabrici, avem cereri de stocare, avem cereri de centre de date”, a spus Volker Raffel.

Pentru mediul de afaceri, acesta este efectul imediat și măsurabil: investițiile insuficiente în distribuție nu mai înseamnă doar rețele vechi, ci proiecte care nu pot intra în execuție la timp. Asta afectează atât dezvoltarea capacităților regenerabile și a stocării, cât și extinderea unor activități intensive energetic, exact segmentele care ar putea adăuga investiții productive și locuri de muncă.

Conform Economica, argumentul distribuitorilor este că finanțarea publică și fondurile europene au ajuns aproape de limită, iar pasul următor depinde de capacitatea reglementatorului de a face sectorul suficient de atractiv pentru capitalul privat. În prezent, investițiile totale sunt de aproximativ 500 de milioane de euro anual la nivel național, astfel că suplimentul de 1 miliard de euro ar însemna, practic, o triplare a ritmului actual.

Volker Raffel a legat direct acest obiectiv de patru modificări de reglementare cerute de industrie: creșterea RRR, Rata de Rentabilitate Reglementată, aflată acum la 6,94%, introducerea de stimulente pentru toate investițiile în rețele, actualizarea bazei de active reglementare cu rata reală a inflației, nu cu cea prognozată, și recunoașterea unor costuri operaționale, mai ales cele legate de cybersecurity. Aceste puncte indică, în esență, cine trebuie să decidă: reglementatorul și autoritățile care stabilesc cadrul tarifar și regulile de recunoaștere a costurilor. Nu a fost anunțat încă un calendar de decizie.

„Astăzi, valoarea investițiilor este cam de 500 de milioane de euro la nivel național. Dacă am avea un cadru de reglementare atractiv pentru bani privați, ar fi posibile investiții adiționale de 1 miliard de euro. Asta este provocarea noastră. În buget nu sunt suficienți bani pentru toate investițiile. Fonduri europene deja am atras la maximum, trebuie să atragem și bani privați. Și ar fi posibil acest lucru printr-un cadru de reglementare mai potrivit. Studiul Valorem spune că fiecare euro investit aduce o creștere de 10 euro adițional în PIB, factorul de multiplicare fiind 1 la 10 în fiecare an”, a declarat Volker Raffel.

Dacă acest multiplicator de 1 la 10 din studiul Valorem se confirmă, impactul macroeconomic invocat de distribuitori este considerabil: fiecare euro suplimentar investit în rețea ar aduce 10 euro adițional în PIB anual. Raportat la investiția suplimentară propusă, de 1 miliard de euro pe an, rezultatul ar fi semnificativ peste nivelul actual al contribuției generate de cele circa 500 de milioane de euro investite astăzi.

E.ON susține că tariful de distribuție ar putea rămâne la nivelul actual dacă eficiența operațională compensează investițiile

Riscul central pentru consumatori și pentru companii este evident: investițiile mai mari în infrastructură se pot reflecta, de regulă, în tarife de distribuție mai ridicate. Numai că E.ON susține că efectul poate fi neutralizat dacă rețelele mai noi reduc costurile de mentenanță și dacă sunt eliminate unele obligații pe care compania le consideră inutile.

„Prin investiții sunt două efecte în distribuție. Unul este că, dacă investești bine, poți să ai operațiuni mai eficiente. Atunci, dacă rețeaua este mai nouă, ai mai puțin de cheltuit cu mentenanța. Deci, parțial, avem și acest efect pozitiv. Și al doilea este că, dacă se acceptă propunerile pe care le-am dat, sunt câteva lucruri inutile pe care le facem în momentul de față, de exemplu, frecvența de citire a contoarelor și alte lucruri pe care putem să le tăiem, rezultatul ar fi să rămânem cam cu același tarif de distribuție pe care îl avem astăzi”, a afirmat Volker Raffel.

Dar aceasta rămâne, deocamdată, o ipoteză condiționată de două necunoscute: acceptarea modificărilor de reglementare și materializarea eficienței operaționale promise. Datele publice prezentate până acum nu detaliază mecanismul de monitorizare a acestor economii, nici criteriile prin care s-ar verifica dacă noile investiții livrează reducerea de costuri care să țină tariful de distribuție la nivelul actual.

Contextul economic face însă tema mai presantă decât în anii anteriori. România operează cu deficite și cu o inflație cumulată de peste 58% din 2020, iar puterea de cumpărare a fost erodată de avansul prețurilor și de creșterea mai lentă a salariilor. În paralel, Volker Raffel a declarat anterior că prețul energiei în România este cel mai mare din Europa raportat la puterea de cumpărare, ceea ce mută dezbaterea din zona tehnică în cea de competitivitate economică.

Pentru companii, semnalul relevant este că disputa despre RRR de 6,94%, baza de active reglementare și recunoașterea costurilor nu este una contabilă, ci una care poate decide dacă proiecte noi de producție, stocare sau consum mare intră în rețea în acest deceniu. Iar pentru populație, ținta avansată de E.ON este ca aproximativ 16,6% din reducerea totală de 25% a facturii casnice să fie atinsă până în 2030, înainte de termenul final din 2035.

Parteneri

Articole recomandate din rețeaua noastră

Dolce SportCum se decide calificarea în Liga Campionilor după două manșe și când se ajunge la prelungiri sau penalty-uriGetPonyCamioanele intră sub restricții în tot Bucureștiul. Accesul fără autorizație aduce amenzi de 10.000 de leiBravonetEva Marie Saint a încetat din viață la 102 ani. A câștigat Oscarul cu primul rol de cinemaLylaDe ce îi crește miopia copilului care poartă ochelari și când trebuie să revii cu el la controlRevista IoanaCum alegi porțiile de struguri, castane și dovleac când ai grijă la glicemie, fără să le excluzi din meniuNews24Anne Carson câștigă Nobelul pentru literatură din 2026