România trece de la alocarea capacității în rețeaua electrică după regula „primul sosit, primul servit” la un mecanism de licitație în care dreptul de racordare revine proiectului care oferă cel mai mult pentru a intra în rețea. Pentru prima rundă, garanția este de 20.000 de euro pe MW, ceea ce mută imediat selecția din zona administrativă în cea de capital disponibil și disciplină investițională.

20.000 de euro pe MW înseamnă un cost de acces care scalează rapid: 2 milioane de euro pentru un proiect de 100 MW și 200.000 de euro pentru unul de 10 MW. Față de vechiul sistem aplicat din 2009, în care ordinea depunerii cererii era criteriul-cheie, noul prag favorizează dezvoltatorii cu bilanț mai solid și reduce spațiul pentru proiecte speculative care blocau capacitate fără execuție rapidă.

Pentru piață, schimbarea are două efecte economice imediate. Primul este filtrarea portofoliilor: investitorii care pot bloca garanții mari vor avea avantaj în fața jucătorilor mici sau a startup-urilor din energie verde. Al doilea este o posibilă creștere a valorii economice a accesului la rețea, într-un moment în care conectarea devine una dintre cele mai sensibile variabile ale randamentului proiectelor regenerabile.

Modelul înlocuit acum a funcționat din 2009 și a generat investiții de circa 6 miliarde de euro în producția de energie regenerabilă. Impactul a fost structural: mixul energetic local s-a schimbat masiv, iar energia solară și eoliană au ajuns să depășească, în premieră, puterea instalată a Hidroelectrica. Pentru un investitor, această trecere contează fiindcă arată că blocajul nu mai este doar interesul pentru tehnologie, ci ordinea în care capacitatea de rețea este împărțită.

Transelectrica, operatorul de transport și de sistem al energiei electrice din România, a anunțat schimbarea procedurală într-un mesaj oficial. Potrivit ZF, compania a transmis:

„Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice Transelectrica S.A. informează publicul şi toţi participanţii la piaţa de energie că a fost actualizată procedura privind alocarea capacităţii reţelei electrice pentru racordarea locurilor de producere a energiei electrice.”

Capacitatea instalată a regenerabilelor schimbă miza economică a accesului la rețea

La 1 iulie, datele Transelectrica arată 3.185 MW în energie eoliană și 3.840 MW în energie solară, într-un sistem multiresursă cu o capacitate totală de 19.732 MW. Cumulate, cele două tehnologii ajung la 7.025 MW, ceea ce înseamnă peste o treime din totalul sistemului. Iar asta explică de ce alocarea capacității de rețea devine o decizie cu efect direct asupra fluxului viitor de investiții.

Schimbarea nu este neutră pentru structura concurenței. Un mecanism de licitație tinde să direcționeze accesul spre proiectele care monetizează mai bine racordarea și care pot susține mai ușor costul inițial al garanției. Pentru fonduri, dezvoltatori mari și investitori străini, acest lucru poate aduce mai multă claritate în selecție. Pentru jucătorii mai mici, același mecanism ridică bariera de intrare și poate împinge consolidarea pieței.

Dar problema pentru economie nu se oprește la dezvoltatori. Industria energointensivă a reclamat deja lipsa de predictibilitate a costurilor, iar un sistem de selecție mai eficient ar trebui să reducă, în timp, decalajul dintre promisiunea megawaților noi și disponibilitatea lor efectivă în rețea.

Mihai Bordeanu (Dacia) a rezumat presiunea din industrie într-o declarație citată în documentele publice ale dezbaterii:

„Suntem într-un hău de competitivitate în România: nu avem predictibilitate pe costurile de energie. Vrem o foaie de parcurs până la finalul decadei.”

Pentru decidenții din companii, această observație contează mai mult decât schimbarea procedurală în sine. Dacă noul mecanism elimină proiectele care rezervă capacitate, dar nu construiesc, atunci efectul poate fi o accelerare a punerii în funcțiune a unor active reale. Dacă însă competiția din licitație urcă prea mult costul de acces, o parte din presiune se poate transfera în economia proiectelor și, ulterior, în prețurile energiei sau în ratele de rentabilitate cerute de investitori.

Noul sistem testează dacă România poate transforma megawații instalați în avantaj competitiv

România intră în această schimbare cu un argument puternic: are un mix energetic rar întâlnit, iar creșterea regenerabilelor a accelerat și tema stocării energiei. În termeni de business, accesul la rețea nu mai este doar o etapă tehnică, ci un activ strategic care decide cine poate livra energie mai repede și la ce cost marginal.

Cristian Pîrvulescu (ENEVO Group), într-o intervenție la ZF Live, a pus problema în termenii cei mai apropiați de investițiile industriale:

„Avem un mix energetic pe care foarte, foarte puține țări îl au. Avem un ecosistem care poate să genereze megawați ieftini. Haideți să ne punem următoarea întrebare: ce facem cu ei?”

Din această perspectivă, licitația Transelectrica este mai mult decât o modificare de procedură. Ea poate redesena ordinea proiectelor care intră în rețea, poate muta capital spre dezvoltatori cu execuție mai robustă și poate oferi un semnal de disciplină pentru investitorii care urmăresc proiecte greenfield în România. Datele publicate până acum nu includ calendarul exact al rundelor, numărul de proiecte estimate pentru prima etapă sau mecanismele prin care ar fi limitată o creștere excesivă a biletului de intrare. Până când aceste detalii vor apărea, pragul de 20.000 de euro pe MW rămâne principalul indicator pe care piața îl poate modela în evaluările de randament și risc.

Pentru a fi la curent cu toate știrile, urmărește Financiarul.ro și pe Google News

Parteneri

Articole recomandate din rețeaua noastră
Dacia energie verde piața de energie proiecte regenerabile Transelectrica