Daniel Dăianu mută cauza dezechilibrelor din economie. Corecția fiscală se va vedea în taxe și costul capitalului

Daniel Dăianu (președintele Consiliului Fiscal) respinge teza că mecanismul de creștere al economiei românești ar explica principalul derapaj macroeconomic și mută centrul de greutate spre politici publice și instituții. Pentru mediul de afaceri, diferența nu este semantică: dacă sursa dezechilibrelor este fiscal-bugetară și instituțională, atunci ajustarea care urmează se va vedea în taxe, colectare, cheltuieli publice și costul finanțării, nu într-o simplă schimbare de discurs despre consum, producție sau internaționalizare.

România intră astfel într-o dezbatere cu miză directă pentru finanțele publice și pentru bilanțurile companiilor. Țara are deficite bugetare și de cont curent semnificativ mai mari decât orice altă țară din UE, iar în 2024 deficitul bugetar a trecut de 9% din PIB, într-un an în care creșterea PIB a fost sub 1%. În același timp, veniturile fiscale, inclusiv contribuțiile, sunt la 27-28% din PIB, cu 12-13 puncte procentuale sub media UE de 40% din PIB.

Dăianu a formulat explicit această separare între cauză și efect la reuniunea AAFB din iunie a.c., unde s-a discutat despre epuizarea modelului de creștere din România, temă reluată și în ultimul raport anual al BNR, care include o secțiune despre competitivitate și decalaje tehnologice accentuate de AI.

„Nu trebuie să inducem o confuzie. Nu modelul de creștere este vinovat pentru dezechilibre în cazul României, ci erori de politici macroeconomice și calitatea (slăbiciunea) instituțiilor.”

Pentru investitori și executivi, mesajul are două implicații imediate. Prima: problema dominantă nu este că economia a consumat prea mult în raport cu investițiile, ci că politica economică a lăsat să se acumuleze deficite mari fără o bază suficientă de venituri fiscale. A doua: corecția necesară va avea costuri economice și sociale majore, deci trebuie evaluat din timp impactul asupra cererii, cash-flow-ului și costului datoriei.

Daniel Dăianu leagă dificultățile actuale și de o dezvoltare dezordonată, cu inegalități mari între regiuni și cu o pierdere masivă de capital uman prin emigrație. Acestea nu sunt doar vulnerabilități sociale. Pentru companii, ele înseamnă productivitate neuniformă, baze locale de recrutare mai slabe și capacitate redusă de a scala investiții în afara câtorva poli economici.

Deficitul de peste 9% din PIB mută presiunea spre venituri fiscale și disciplină bugetară

Al doilea citat al președintelui Consiliului Fiscal fixează punctul critic al dezbaterii: dezechilibrul bugetar nu ar fi explicat în principal de modelul de creștere, ci de mixul de politici. Potrivit ZF, Dăianu a legat direct derapajul din ultimul deceniu de politici expansioniste și de incapacitatea statului de a ridica veniturile prin combaterea evaziunii și a optimizărilor fiscale.

„Nu un model de creștere economică defectuos explică în principal deficitele bugetare mari din ultimul deceniu (în 2024 de peste 9% din PIB, când creșterea PIB a fost sub 1%!), ci politici expansioniste și neglijarea necesității acute de a avea venituri fiscale superioare prin combaterea evaziunii fiscale și a optimizărilor fiscale, venituri fiscale, inclusiv contribuții, de 27-28% din PIB, față de media de 40% în UE.”

Aici apare miza practică pentru decidentul privat. Când un stat colectează 27-28% din PIB, iar media UE este 40%, spațiul de ajustare nu poate fi ignorat. Iar dacă această corecție va fi operată accelerat, impactul poate veni simultan din controale mai agresive, închiderea unor breșe fiscale, presiune pe cheltuieli și cerere internă mai slabă. Pentru sectoarele dependente de consum și de contracte publice, acesta este un risc mai apropiat decât o dezbatere teoretică despre modelul de dezvoltare.

Mai există un risc, unul de piață. Dăianu avertizează că România s-ar confrunta cu o criză a datoriilor suverane dacă rata de creștere a PIB-ului nominal, g, ar fi inferioară costului împrumuturilor, i. Pentru emitenți corporativi și pentru portofolii cu expunere pe titluri românești, ecuația este esențială: dacă dobânzile urcă mai repede decât capacitatea economiei de a genera venit nominal, refinanțarea devine mai scumpă atât pentru stat, cât și pentru restul economiei.

AI și energia scumpă adaugă o presiune externă exact când România are nevoie de consolidare

Argumentația lui Dăianu nu se oprește la fiscalitate. Ea introduce și o constrângere externă, relevantă pentru planificarea de capital pe termen mediu. Dezvoltarea AI cere resurse enorme și ar putea produce o penurie relativă de capital la scară globală, un efect de crowding out global, însoțit de creșterea ratei naturale de dobândă și de accentuarea inegalităților între firme și state. Într-un astfel de cadru, economiile cu deficite mari intră mai vulnerabile în competiția pentru finanțare.

UE pornește deja cu un handicap față de SUA și China prin costul energiei, de câteva ori mai mare, după creșterile puternice survenite după invadarea Ucrainei. Recurgerea la LNG este descrisă drept o opțiune neconvenabilă și mult mai costisitoare, iar piața unică a energiei funcționează defectuos. Pentru industria locală, asta înseamnă marje mai fragile într-un moment în care investițiile în tehnologie, digitalizare și AI cer capital mai mult, nu mai puțin.

Dăianu plasează această discuție într-un tablou mai larg al decalajelor de dezvoltare. Țări asiatice precum China și Coreea de Sud au depășit capcana venitului mediu prin rate de investire și economisire internă remarcabile, în timp ce economii emergente latino-americane au rămas vulnerabile din cauza dependenței de cale și a piedicilor structurale. Davide Furceri (de la FMI) a discutat la București exact aceste blocaje, cu accent pe investiții, calitatea instituțiilor și distribuția veniturilor.

Și comparațiile din interiorul UE sunt relevante. Polonia și Cehia nu mai pot fi tratate drept economii emergente, iar Polonia face parte din nucleul de 6 țări care impulsionează integrarea în UE. Estonia este indicată drept lider între statele mici ale Uniunii prin digitalizare și atenția acordată educației. Pentru România, comparația sugerează că diferența nu stă doar în ritmul de creștere, ci în calitatea instituțiilor, în acumularea internă și în capacitatea de a absorbi tehnologie.

Phillipe Aghion este invocat de Dăianu pentru explicațiile privind decalajul dintre UE și SUA sau China în utilizarea AI, iar răspunsul sugerat este o integrare europeană mai profundă. Pentru România, unde consolidarea fiscală trebuie făcută simultan cu investiții în competitivitate, această suprapunere complică alocarea capitalului: costul energiei rămâne ridicat, capitalul global poate deveni mai scump în România, iar ajustarea bugetară nu mai poate fi amânată fără riscuri suplimentare pentru datoria suverană.

Parteneri

Articole recomandate din rețeaua noastră

LylaHoroscop 23 septembrie 2026. Fecioară și Balanță, schimbări limpezi în relațiiRevista IoanaCum alegi ochelarii pentru lucrul la calculator fără să ignori semnele care cer un consultNews24Consorțiul lui Todd Boehly intră în cursa pentru Petrotel și benzinăriile Lukoil din RomâniaDolce SportPolitehnica Timișoara este pe locul secund în Liga 2, dar Radu Banciu îi contestă identitateaGetPonyTaxa de pod Fetești-Cernavodă dispare la 1 octombrie, dar rovinieta rămâne obligatorieBravonetSofia Vicoveanca se pregătește pentru „Rădăcini”. Concertul este programat pe 13 octombrie 2026