România a pierdut șase poziții în clasamentul competitivității mondiale realizat în parteneriat cu institutul IMD, iar reculul vine pe fondul unui deficit bugetar de 7,6% din PIB în 2025, al unui deficit de cont curent de 7,9% din PIB și al unei inflații de 7,3%. Pentru mediul de afaceri, combinația înseamnă presiune simultană pe costurile de finanțare, pe planurile de investiții și pe capacitatea companiilor de a transfera scumpirile fără afectarea marjelor.
Pe scurt, cea mai severă deteriorare apare chiar în zona care interesează direct investitorii și managerii: mediul de afaceri a coborât 19 poziții, până pe locul 69 la nivel global. În același raport, România este pe locul 62 la performanță economică, după o creștere economică reală de doar 0,7% în 2025, iar infrastructura a pierdut zece poziții. Cifra de 0,7% este semnalul critic: economia a continuat să crească, dar la un ritm care nu compensează dezechilibrele macroeconomice deja acumulate.
Miza financiară este directă. Un stat cu deficit bugetar ridicat, inflație de 7,3% și dezechilibre externe de 7,9% din PIB transmite un profil de risc mai slab pentru capitalul privat. Iar asta se traduce, pentru companii, în capital mai scump, orizonturi de recuperare mai lungi și apetit investițional mai prudent, mai ales în sectoarele cu consum intensiv de energie, dependență de importuri sau nevoi mari de finanțare.
Și presiunea nu vine dintr-o singură direcție. Datele publicate arată că instabilitatea politică și deteriorarea mediului de afaceri se adaugă dezechilibrelor macroeconomice. Companiile românești indică explicit riscurile politice și teama de eșec drept factori care afectează investițiile și dezvoltarea economică, ceea ce sugerează un cost suplimentar al deciziei de a extinde capacități, de a lansa proiecte noi sau de a angaja capital pe termen lung.
Mediul de afaceri a coborât la locul 69, iar semnalul cel mai slab vine din investiții
Clasamentul nu este doar un indicator de reputație. Pentru un investitor, scăderea competitivității agregă mai multe semnale negative într-un singur tablou: creștere economică reală de 0,7%, deficit bugetar de 7,6% din PIB, deficit de cont curent de 7,9% din PIB și inflație de 7,3%. Fiecare dintre aceste cifre afectează evaluarea riscului, iar împreună reduc probabilitatea unor decizii rapide de alocare de capital. O abordare diferită a creșterii economice este necesară pentru a evita capcana venitului mediu.
Conform Forbes, raportul realizat de CIT-IRECSON în parteneriat cu institutul IMD leagă reculul de competitivitate de dezechilibrele macroeconomice, de instabilitatea politică și de deteriorarea mediului de afaceri. Pentru companiile locale, efectul practic este dublu: finanțarea devine mai sensibilă la risc, iar proiectele de expansiune trebuie trecute prin filtre mai dure de rentabilitate.
Dar impactul nu este uniform. Cele mai expuse sunt afacerile care operează cu marje mai înguste, cu cicluri lungi de recuperare a investiției sau cu dependență ridicată de inputuri volatile. Într-un climat cu inflație de 7,3%, costurile operaționale urcă mai repede, iar într-o economie care crește cu doar 0,7%, cererea nu oferă aceeași capacitate de absorbție a scumpirilor. Rezultatul probabil este comprimarea EBITDA în lipsa unei repoziționări comerciale sau a unei discipline mai stricte pe costuri.
Numai că raportul semnalează și o problemă structurală, nu doar una ciclică. Productivitatea medie a muncii este de 51 de dolari pe oră per angajat. Fără un termen de comparație oficial publicat în același set de date, cifra contează mai ales prin legătura ei cu competitivitatea: la acest nivel de productivitate, orice creștere a costului capitalului sau a fiscalității apasă mai puternic pe randamentul investițiilor decât într-o economie care generează mai mult output per angajat.
Infrastructura pierde zece poziții și mută presiunea în costurile viitoare ale companiilor
Scăderea cu zece poziții la infrastructură mută discuția dinspre conjunctură spre competitivitatea pe termen mediu. Problemele sunt indicate în tehnologie, educație și sănătate, exact zonele care influențează calitatea forței de muncă, viteza de digitalizare și costurile indirecte suportate de companii. Pentru investitori, acesta este un semnal că bariera nu este doar financiară, ci și operațională.
Iar efectul se vede în deciziile de alocare a capitalului. O infrastructură mai slabă în tehnologie întârzie automatizarea și crește costul implementării. O infrastructură mai slabă în educație reduce baza de competențe, ceea ce poate prelungi timpul de recrutare și formare. O infrastructură mai slabă în sănătate adaugă vulnerabilități de productivitate și continuitate operațională. Toate acestea intră, în final, în modelul financiar al companiei, chiar dacă nu apar imediat într-o singură linie de cost.
Contextul macro întărește acest tablou. Leul s-a depreciat marți față de euro și dolar, iar mișcarea ridică costurile de rambursare pentru companiile cu datorii în valută și pentru cele dependente de importuri. În paralel, România a înregistrat într-o zi de caniculă cel mai mare preț spot al energiei din Europa, de 224 euro/MWh, un nivel care amplifică presiunea pe costurile de producție și pe lichiditate. Pentru sectoarele energointensive, competitivitatea se erodează astfel din două canale simultane: finanțare și cost operațional.
Ce poate urmări managementul în perioada următoare
Pentru companii, mesajul practic al raportului este mai puțin despre poziția exactă din clasament și mai mult despre direcția indicatorilor. Deficitul bugetar de 7,6% din PIB și deficitul de cont curent de 7,9% din PIB semnalează o economie în care costul capitalului poate rămâne ridicat, iar inflația de 7,3% indică persistența presiunii pe cheltuieli. În acest cadru, proiectele bazate pe leverage mare, pe consum intern foarte elastic sau pe importuri semnificative devin mai vulnerabile.
Și prioritățile manageriale tind să se mute spre protecția marjei și a lichidității: expunerea valutară, contractele de energie, ritmul investițiilor și randamentul capitalului alocat devin mai importante decât simpla creștere de volum. Faptul că mediul de afaceri a coborât 19 poziții până la locul 69, iar infrastructura a pierdut zece poziții, arată că problema nu mai este izolată într-un singur indicator, ci apare simultan în climatul investițional și în baza de productivitate care susține dezvoltarea pe termen lung.
Ultimul detaliu care schimbă lectura pentru investitori este acesta: raportul plasează România pe locul 62 la performanță economică, după o creștere reală de numai 0,7% în 2025, în timp ce companiile indică riscurile politice și teama de eșec ca frâne pentru investiții. Pentru evaluările de business pe termen mediu, aceasta este combinația care poate întârzia extinderea capacităților și poate ridica pragul minim de rentabilitate cerut de capital.
Pentru a fi la curent cu toate știrile, urmărește Financiarul.ro și pe Google News
Parteneri
Articole recomandate din rețeaua noastră
News24Două case, o anexă și două mașini, distruse de un incendiu în Ragla
Dolce SportRomânia caută primele puncte cu Bosnia și Herțegovina, sub arbitrajul portughezului Luís Godinho
GetPonyUn pahar de vin cere un interval orientativ de 3,5 ore înainte de condus. Berea și tăria au alte repere
BravonetDupă 40 de ani de carieră, Monica Anghel spune că nu aleargă numai după bani
LylaApa de orez poate netezi temporar părul, dar nu îi grăbește creșterea. Cum o folosești fără să-l încarci
Revista IoanaDouă kiwi verzi apar în studiile despre tranzitul intestinal. Ce a analizat EFSA timp de 15 ani
