Numărul cetățenilor români care trăiesc și muncesc în Spania a coborât de la 897.000 în 2012 la aproximativ 600.000 în 2025, ceea ce înseamnă un recul de circa 32% într-un interval de 13 ani. Pentru economia spaniolă, miza nu este doar demografică: plecarea afectează exact sectoarele care au folosit ani la rând forță de muncă românească în volume mari, în special agricultura, construcțiile și serviciile.
Concret, numai între începutul anului 2025 și luna aprilie, aproape 30.000 de români au părăsit Spania. Ritmul este relevant și prin comparație cu anii anteriori: în tot anul 2024 s-au întors din Spania în România peste 47.000 de persoane, iar în 2023 au fost peste 51.000. Chiar dacă românii rămân a doua cea mai numeroasă comunitate de străini din Spania, trendul arată o bază de recrutare în scădere pentru angajatorii spanioli.
Pentru companii, impactul imediat este unul de cost și de continuitate operațională. În agricultură, construcții și servicii, reducerea ofertei de muncă presează recrutarea și poate împinge în sus costul salarial, mai ales acolo unde marjele sunt deja sensibile la inflație și la costurile fixe. Iar pentru firmele românești, același flux de întoarcere poate însemna o piață a muncii ceva mai ofertantă și un sprijin pentru consumul intern, dacă persoanele revenite aleg să se reintegreze local.
Motivul mutării nu pare să fie unul singular. Datele publicate indică o combinație de factori: criza locuințelor din Spania și costul ridicat al chiriei, efectele de durată ale pandemiei și ale crizei economice, creșterea salariilor și a nivelului de trai din România, dar și decizia unor familii de a reveni mai aproape de rude și copii. Din punct de vedere economic, semnalul relevant este comprimarea diferenței de avantaj dintre cele două piețe.
Sectoarele spaniole cu muncă intensivă sunt afectate direct
Presa spaniolă tratează deja fenomenul ca pe o schimbare structurală, nu ca pe o fluctuație temporară. Potrivit Adevarul, jurnaliștii de la El País au descris situația astfel: comunitatea românească din Spania este „pe cale să se epuizeze”.
„Comunitatea românească din Spania este pe cale să se epuizeze.”
Formularea este severă, dar are suport în amplitudinea reculului: de la 897.000 la circa 600.000 înseamnă pierderea a aproape 300.000 de persoane față de vârful din 2012. Pentru angajatorii care au construit lanțuri de aprovizionare și operațiuni sezoniere pe această resursă umană, scăderea nu se traduce doar în posturi vacante, ci și în volatilitate mai mare a costurilor de personal și în risc de execuție.
Dar aceeași mișcare redesenează și calculul economic pentru România. Revenirea a peste 47.000 de persoane din Spania în 2024, după peste 51.000 în 2023, poate alimenta atât oferta de forță de muncă, cât și cererea internă prin consum. Efectul pozitiv nu este însă automat. O parte dintre români aleg alte destinații europene, ceea ce înseamnă că România nu captează integral acest flux.
Mai există un aspect pentru mediul de afaceri: dacă revenirea este determinată inclusiv de apropierea salariilor și a nivelului de trai, competiția pentru muncă intră într-o nouă etapă. Angajatorii români pot beneficia de un bazin mai mare de candidați cu experiență externă, dar numai dacă pachetele salariale și condițiile de lucru rămân competitive față de alte piețe europene, nu doar față de Spania.
Creșterea costului vieții schimbă ecuația randamentului migrației
Explicația economică a trendului vine și din deteriorarea randamentului net al muncii în Spania pentru o parte dintre români. Dacă nivelul chiriei și costul locuirii cresc mai repede decât veniturile disponibile, diferența dintre salariul brut și puterea reală de cumpărare se comprimă. În acest tip de decizie, costul vieții cântărește la fel de mult ca salariul nominal.
Sociologul Dumitru Sandu, citat de presa spaniolă, leagă accelerarea fenomenului de șocul economic post-pandemie.
„Declinul economic din Spania din cauza pandemiei a accentuat o tendință de reimigrare în rândul unor români.”
Această observație contează pentru investitori și manageri fiindcă sugerează o schimbare de durată în fluxurile de muncă, nu doar o reacție la un an slab. Dacă tendința este structurală, companiile spaniole din sectoarele dependente de muncă manuală vor trebui fie să plătească mai mult pentru a reține personalul, fie să își caute alte surse de recrutare.
Și pentru România, implicația este mai largă decât simpla întoarcere a unor lucrători. O forță de muncă repatriată poate susține activitatea în sectoare tensionate de deficitul de personal și poate transfera în piața locală competențe dobândite în străinătate. Numai că informațiile disponibile până acum nu precizează profilul socio-economic al celor reveniți, distribuția lor pe vârste, calificări sau industrii, nici dacă există programe guvernamentale dedicate pentru reintegrarea lor rapidă pe piața muncii.
Iar din perspectiva Spaniei, faptul că românii sunt încă a doua cea mai numeroasă comunitate de străini arată că baza rămasă rămâne importantă, dar nu mai are dimensiunea de absorbție din deceniul trecut. Dacă ritmul din primele luni din 2025 se menține, presiunea pe agricultură, construcții și servicii va continua să crească, iar pentru România miza se mută pe capacitatea economiei locale de a transforma această revenire într-un avantaj de ofertă de muncă și consum, nu într-un simplu tranzit către alte piețe europene.
Pentru a fi la curent cu toate știrile, urmărește Financiarul.ro și pe Google News
Parteneri
Articole recomandate din rețeaua noastră
BravonetConnect-R i-a spus Grațielei Agache „Marș la alergat”. Artistul susține că nu a jignit-o
LylaCum poți estompa ridurile de pe frunte. Retinolul are nevoie de cel puțin trei luni
Revista IoanaIntervalul de 10 ore pentru mese nu a dus la o slăbire mai mare decât cel de 16 ore
News24Județul Brașov a raportat 85 de cazuri de hepatită A de la începerea școlii. Copiii de 1-9 ani sunt cei mai afectați
Dolce SportRomânia a terminat pe locul 17 în ambele secțiuni ale Olimpiadei de Șah
GetPonyTesla amână din nou demonstrația Roadster, de această dată până la 15 octombrie
