Contrabanda atomică ameninţă securitatea globală

ONU a detectat 390 de cazuri de furt de material nuclear. La 14 decembrie 1994, graţie unei informaţii anonime, poliţia cehă a recuperat dintr-o maşină parcată pe străzile din Praga o cutie în care se aflau 2,7 kilograme de uraniu îmbogăţit la 87,7 la sută, un grad de puritate comparabil focoaselor atomice ale Pentagonului.

Şase luni mai târziu, forţele de securitate cehe au interceptat alte 500 de grame din acelaşi material în capitală şi o mostră de 17 de grame într-o localitate din sudul ţării. Mai mulţi cetăţeni ruşi şi un fizician nuclear ceh au fost arestaţi, aparent fără să fi reuşit să-şi vândă produsele, într-unul din episoadele cele mai terifiante privind contrabanda cu material nuclear dezvăluite vreodată.

Circa 25 de kilograme de acest tip echivaleaza cu încărcătura bombei de la Hiroshima, notează ziarul El Pais.

Cazul tulbure ceh nu este decât un fragment al amplului mozaic al traficului nuclear ocult. Agenţia Internaţională a Energiei Atomice (AIEA) a stocat în bazele sale datele a 18 furturi de uraniu sau plutoniu rafinat la niveluri ideale pentru uzul militar din anul 1993 încoace.

Inclusiv furturi sau dispariţii de material din industria civilă mai puţin îmbogăţit, dar ceea ce nu înseamnă că mai puţin periculos. În total au fost semnalate 390 de cazuri.

‘Nu este însă decât vârful aisbergului, deoarece guvernele sunt în general reticente în a face publice pierderile de material atât de sensibile’, asigură într-o convorbire telefonică Leonor Tomero, directoare a secţie de neproliferare de la Centrul de Control pentru Arme din Washington.

Summitul asupra securităţi nucleare este un mare ‘pas înainte’, asigură Tomero. Toţi cei care au examinat
probele nu se îndoiesc că grupuri teroriste, inclusiv Al-Qaida, separatişti ceceni sau pakistanezii din Lashkar-e-Taiba şi-au arătat interesul şi a făcut paşi importanţi pentru achiziţionarea de material şi echipament nulcear.

Uraniul înalt îmbogăţit necesar asamblării unei bombe nucleare elementare ar putea fi ascuns într-o minge de fotbaľ, a scris pentru New York Times Mohamed el Baradei, director al AIEA până în luna decembrie.

Nimeni nu a reuşit acest lucru până acum iar contrabanda a constat într-o serie de manevre făcute de angajaţii din sector cu simpla intenţie de a obţine câştiguri băneşti fără alte scopuri ideologice.

Lupta pentru a evita un act terorist nuclear se duce pe două fronturi. Pe lângă garantarea securităţii celor peste 20.000 ogive ale arsenalelor celor nouă ţări deţinătoare de arme atomice, se doreşte blindarea tuturor centrelor de îmbogăţire a uraniului atât militare cât şi civile, a laboratoarelor de cercetare şi a depozitelor de combustibil. Toate furturile înregistrate până acum s-au limitat la aceste centre, nu la arsenale.

Principala provocare este de a împiedica personalul angajat în instalaţiile strategice să ofere informaţii tehnice, ori să ofere sprijin statelor care au programe nucleare sub acoperire sau grupărilor teroriste.

Cazul cercetătorului Abdul Qadir Jan, părintele bombei atomice pakistanez, a fost timp de ani unul din cele mai mari coşmaruri ale serviciilor secrete occidentale. Jan şi reţeaua lui au facilitat între anii 80 şi 90 material şi informaţii unor ţări precum Libia, Coreea de Nord sau Iran.

Până azi încă nu se ştie clar dacă Jan a acţionat pe cont propriu sau la ordinul vreunei conduceri militare, serviciu de spionaj sau a guvernului ţării sale. Simpla bănuială că a acţionat pe cont propriu lasă loc la scenarii terifiante. ‘Este o problemă care trebuie luată foarte în serios’, este de părere Daniel Nord, director adjunct al Institutului Internaţional de Investigaţie a Păcii din Stockholm.

Nord semnalează un fenomen care complică situaţia: previzibila creştere a utilizării energiei nucleare în ţările emergente care va duce inevitabil la proliferarea centrelor şi a materialelor susceptibile de a fi jefuite.

‘Sunt convins că problema accesului la tehnologie va fi, mai mult decât dezarmarea, axa conferinţei de revizuire a Tratatului de Neproliferare Nucleară care va desfăşura în mai’, a spus el. Deşi proiectarea unui focos atomic este extrem de complicată, a face să explodeze o bombă cu sarcină convenţională, încărcată însă cu uraniu îmbogăţit nu este atât de greu. Explozia ar avea o magnitudine inferioară unei ogive atomice, dar ar avea un impact uriaş asupra istoriei.

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata