Creşterea vârstei de pensionare la femei, în Italia: de ce trebuie acţionat rapid

Potrivit ultimelor date ale Institutului Naţional de Statistică (ISTAT) din Italia, o femeie în vârstă de 65 de ani se poate aştepta să trăiască încă 22 de ani, în timp ce un bărbat numai 18 ani. Pentru cei care au vârsta de 60 de ani, datele sunt de respectiv 26 şi 22 de ani, informează Il Messaggero.

În prezent, o femeie care lucrează în sectorul public şi care a început să muncească la 20 de ani, ieşind la pensie la 60 de ani, a trăit în mare măsură în sarcina colectivităţii primii 20 de ani ai vieţii sale (educaţia şi sănătatea) şi va trăi şi 26 de ani ulteriori (pensie şi sănătate). A contribuit timp de 40 de ani la a asigura pensia şi îngrijirea de sănătate a generaţiilor care o precedă şi educaţia şi sănătatea celor care o urmează.

Realitatea este că se plătesc contribuţii mai puţin de 40 de ani şi se primesc beneficii pentru 46 de ani. Ţinând seama că în 4 cazuri din 5 bărbaţii mor înaintea femeilor, acestea din urmă primesc o pensie de supravieţuire. Practic, mortalitatea precoce a fost învinsă, astfel că 93% din femei ajung la vârsta de 65 de ani, comparativ cu 87% dintre bărbaţi.

Totalul anilor trăiţi de femei după 65 de ani reprezintă aproape 30% în plus faţă de bărbaţi. Prin situaţia actuală, când femeile ies la pensie la 60 de ani iar bărbaţii la 65 de ani, numărul de ani de viaţă trăiţi în plus de femei este de circa 60%. Prin vârsta diferenţiată pentru bărbaţi şi femei există prin urmare o problemă de echitate socială, care a fost ridicată de Uniunea Europeană.

Pentru a înţelege mai bine perspectiva este suficient să se răstoarne datele: ar fi echitabil ca bărbaţii să iasă la pensie la 60 de ani şi femeile la 65? În primul rând, există o diferenţă de salariu legată de carieră, care, cel puţin până acum, este mai bună pentru bărbaţi decât pentru femei. În al doilea rând, există o diferenţă de salariu legată de faptul de a fi angajat femeie sau angajat bărbat, acesta din urmă percepând un salariu mai mare.

Se impune o acţiune atât a guvernului cât şi a Comisiei Europene pentru a se elimina disparităţile şi inegalităţile de gen. În al treilea rând, trebuie să se ţină seama de faptul că femeilor le revine în mai mare măsură decât bărbaţilor munca îngrijirii familiale, fie privind creşterea copiilor fie asistarea părinţilor bătrâni. În acest caz, ar trebui prevăzut un gen de bonus de asistenţă pentru fiecare copil crescut sau bătrân asistat.

Unii obiectează că o prelungire a vârstei de muncă ar putea dezavantaja tinerii, care în prezent sunt deja foarte penalizaţi de lumea muncii. Experienţa ţărilor nordice arată însă că sunt deplin compatibile o rată ocupaţională ridicată pentru vârstnici şi una crescută pentru tineri. În Suedia, 67% dintre femeile cu vârsta între 55 şi 65 de ani muncesc – în Italia numai 35%, cu 41 de procente mai puţin -, dar au un loc de muncă 81% dintre tinerii cu vârsta între 25 şi 35 de ani – în Italia 68%.

Soluţia pentru o rată ocupaţională mai mare atât pentru tineri cât şi pentru vârstnici nu trebuie să fie pensionarea anticipată. Este oportun să se mai adauge că la plata fiecărui an de pensie în plus contribuie, cu o fracţiune, proprii copii care muncesc sau cei ai altora.

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata