Danielle Steel, doamna recordurilor: 5 soţi, 9 copii şi 580 de milioane de cărţi vândute

Întreaga operă a lui Danielle Fernande Dominique Muriel Emily Schuelein-Steel – cunoscută sub numele de Danielle Steel – este într-un sens un lung şi neîntrerupt roman autobiografic.

Regina de necontestat a romanelor siropoase se bazează pe viaţa sa ca sursă de inspiraţie, scrie ziarul Corriere della Sera, căruia scriitoarea americană i-a acordat unul dintre foartele rarele sale interviuri.

„Am început să scriu poveşti de mică, pentru a fugi de durerea foarte puternică a singurătăţii mele”, a mărturisit Steel, povestind divorţul dintre tatăl său, John Schulein Steel, moştenitorul colosului german al berii Löwenbräu, şi mama sa, Norma da Camara Stone Reis, fiica unui diplomat portughez, atunci când Danielle avea numai şase ani.

Copilăria i-a fost marcată de sentimentul singurătăţii şi abandonului tipic eroinelor din numeroasele sale romane. „Mama m-a părăsit şi s-a dus să locuiască în Europa, lăsându-mă singură cu tata la New York. Nu era o persoană pe care te puteai baza. Era tânără, foarte elegantă şi extrem de frumoasă. Nu se vedea în rolul de mamă. Responsabilităţii unei fiice îi prefera viaţa mondenă. Ne-am văzut foarte puţin”, a povestit ea.

Faptul că Danielle a dedicat ani de zile demolării lumii mondene goale şi iluzorii a cărei protagonistă era mama sa, nu a afectat-o pe aceasta. „Mama nu a citit nicio carte de-a mea, dar atunci când, în 2002, Franţa mi-a conferit decoraţia de Cavaler al Ordinului pentru Artă şi Literatură, a fost foarte flatată”, a spus Steel.
Danielle este opusul aristocraticei şi superficialei Norma, încercând să le transmită celor cinci fiice şi patru fii ai ei sensul utopiei feministe a superfemeii: soţie, mamă şi scriitoare de succes.

„M-am măritat de foarte tânără, când aveam 17 ani. Am căutat întotdeauna să le transmit copiilor mei opusul a ceea ce am primit eu. Făcându-i să crească într-o familie adevărată, dându-le copilăria pe care eu nu am avut-o niciodată. Lucrul cel mai important pentru mine sunt copiii. Nu cărţile, desigur”. a afirmat ea.
Dovada stă în dedicaţiile sale: „Copiilor mei infinit de preţioşi, Beatie, Trevor, Todd, Nick, Sam, Victoria, Vanessa, Maxx şi Zara, care dau dragoste şi bucurie vieţii mele, mă menţin onestă, îmi dau speranţă şi mă inspiră pentru a da ce e mai bun din mine. Voi, toţi cei nouă, sunteţi eroii mei! Vă iubesc atât de mult.”

Pe listă apare şi Nick Traina, al doilea născut, afectat de o severă tulburare bipolară, care s-a sinucis în 1997. Lui i-a dedicat una din cele două creaţii ale sale de non-ficţiune, „His Bright Light”, pe lângă fundaţia non profit Nick Traina Foundation, care strânge fonduri pentru maladiile mintale.
Ultimul ei best-seller, publicat miercuri de Sperling & Kupfer este o reinterpretare în cheie modernă a filmului „The Philadelphia Story”, regizat de George Cukor, în 1940, cu Katherine Hepburn, Cary Grant şi James Stewart: un cuplu divorţează, întreţine relaţii cu alţi parteneri şi sfârşeşte prin a se recăsători.

Steel s-a inspirat din viaţa ei: a fost măritată de două ori cu producătorul italo-american de vinuri John Traina, al patrulea dintre soţii ei, tatăl celor nouă copii ai săi – cu care s-a căsătorit de două ori în anii ’80, după o scurtă despărţire. Printre alţi soţi – deveniţi subiecte de roman – se numără un heroinoman care a inspirat „Passion’s Promise” şi un deţinut condamnat pentru viol ajuns în paginile romanului „Remembrance”.

Steel a vândut peste 580 de milioane de cărţi în 47 de ţări şi a fost tradusă în 28 de limbi, ajungând pe locul opt pe lista autorilor celor mai populari şi citiţi din istorie. A ajuns în Cartea recordurilor drept singurul autor care a ocupat hit parade al bestseller-urilor ziarului New York Times pentru 390 săptămâni.
„Sunt capabilă să scriu şi 22 de ore pe zi şi sunt o stahanovistă. Adesea lucrez la cinci cărţi simultan”, spune ea. Toate scrise la vechea maşină Olympia din 1946, deşi are diferite site-uri şi bloguri oficiale pe numele ei.

Neîndurarea criticilor săi – „stil foarte prost, personaje superficiale, intrigi absurde şi dialoguri improbabile” – nu o afectează. Nu citeşte nici cărţile altor scriitori. Preferă lecturi uşoare şi autori francezi prieteni cu ea, ca Marc Levi şi Theresa Révay. „Sunt fan şi al americanului Joel Osteen”. Marea sa pasiune este literatura spirituală sau religioasă, mai ales după moartea fiului ei Nick.

Singurul regret este că a închis galeria sa de artă, „Steel Gallery of Contemporary Art” din San Fransisco, unde, din 2003, a organizat expoziţii ale unor pictori şi sculptori în curs de afirmare, descoperiţi de ea. „Arta este marele meu hobby de pe vremea ‘Parsons School of design’ pe care am frecventat-o la New York în anii ’60”, a mărturisit ea.
Din păcate, în 2006, a ascultat de sfatul asistentei sale, Kristy Watts, care prin închiderea galeriei încerca să-şi ascundă delictul de a fi furat-o. Watts ispăşeşte o pedeapsă de trei ani într-o închisoare din California.

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata