Efectele asupra omului ale poluării marine cu plastic nu sunt pe deplin elucidate
Mările lumii s-au transformat într-un imens cimitir pentru deșeuri din plastic – sticle goale, plase de pescuit abandonate și mereu prezentele pungi – totalizând până la 30 de milioane de tone aruncate anual în mare, potrivit agenției de mediu a guvernului german, citată de agenția de presă DPA.
Resturile plutitoare vizibile pe suprafața oceanului planetar sunt numai o fracțiune din această poluare. Poate mai importante sunt particulele fine de plastic scufundate pe fundul mărilor și oceanelor care pot fi consumate de pești și alte animale marine — ajungând în cele din urmă în farfuriile noastre.
Încă nu a fost stabilit în mod definitiv dacă aceste particule minuscule sunt nocive pentru sănătatea umană, dar mulți cercetători au făcut apel la o schimbare radicală a modului în care sunt manipulate materialele plastice.
Alături de deversările de petrol și îngrășăminte, microparticulele din plastic necesită din ce în ce mai multă atenție. Acestea sunt definite ca fiind acele particule care măsoară mai puțin de cinci milimetri diametru, unele dintre ele fiind mărunțite la această dimensiune prin acțiunea vântului, valurilor și radiațiilor ultravioletede ale soarelui.
Produsele cosmetice, cum ar fi demachiantele faciale, gelurile de duș și pasta de dinți sunt o altă sursă majoră, împreună cu fragmentele de fibre scuturate când sunt spălate materialele sintetice.
Microplasticul ajunge apoi pretutindeni, în pești, creveți sau zooplancton, susține biologul marin Gunnar Gerdts de la institutul Alfred Wegener din Germania, situat pe insula Helgoland din Marea Nordului.
Există îngrijorare cu privire la faptul că astfel de microparticule din plastic pot provoca blocaje în sistemul digestiv uman, însă, pe de altă parte, există puține informații referitoare la efectele consumului fructelor de mare contaminate în acest mod, notează DPA.
„Noi încă nu știm dacă acest lucru este periculos”, a afirmat Gerdts. Au existat cazuri izolate care arată că microplasticul din pește și-a găsit drumul spre țesutul muscular uman prin intestin.
„Este destul de regretabil faptul că aceste rămășițe granulare pot fi găsite peste tot în natură„, consideră Gerdts, formulând observația că astfel de particule ar putea intra în corpul uman și prin aer.
Cercetătorii afirmă că nici stațiile de purificare a apei nu reușesc să filtreze mare parte din plastic, fibrele din articolele de îmbrăcăminte devenind o sursă de poluare a apei.
„Ar fi mai bine să facem ceva cu privire la cauze, mai degrabă decât să acționăm când microplarticulele sfârșesc prin a ajunge în apă”, a spus Gerdts.
El a făcut apel la creșterea utilizării plasticului biodegradabil, împreună cu o schimbare radicală în comportamentul consumatorilor. Faptul ca fiecare client al supermarketurilor să accepte să folosească numai o singură pungă de plastic pentru mărfurile cumpărate ar putea fi un început, consideră expertul german citat de agenția DPA. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)