Numărul ambasadorilor femei la Washington atinge un record istoric
În prezent, din cei 182 de ambasadori acreditați în capitala Statelor Unite, doar 25 sunt femei. Această cifră reprezintă cea mai mare proporție de până acum și marchează o evoluție semnificativă față de anii ’90, când numărul acestora era de doar cinci. Această schimbare este interpretată ca o deschidere a unui domeniu care a fost considerat mult timp un bastion exclusiv masculin, conform analizei realizate de publicația americană The Washington Post.
Un factor esențial în această creștere este ceea ce se denumește „efectul Hillary”. Amelia Matos Sumbana, noul ambasador al Mozambicului la Washington, subliniază că vizibilitatea lui Hillary Clinton ca secretar de stat a facilitat alegerea femeilor pentru astfel de poziții: „Este mai ușor pentru liderii naționali să opteze pentru o femeie în funcții diplomatice”.
În ultimele două decenii, trei dintre cei patru secretari de stat au fost femei. Madeleine Albright a fost prima care a ocupat acest post în 1997, urmată apoi de Condoleezza Rice între 2005 și 2009. Hillary Clinton își desfășoară activitatea actuală ca secretar de stat și este recunoscută internațional atât datorită rolului său anterior ca primă doamnă cât și implicării sale în campania prezidențială.
Dintre cele 25 de ambasadoare din Washington, unsprezece provin din țări africane iar patru din regiunile Caraibelor. Celelalte reprezentante vin din Bahrein, Olanda, Croația, Kârgâzstan, Singapore, Oman, Columbia, India și Liechtenstein. De asemenea Nauru – o insulă micuță cu doar opt mile pătrate – are propria sa ambasadoare.
Heng Chee Chan este una dintre cele mai experimentate diplomate la Washington; ea ocupând funcția încă din anul 1996. Ea povestește cum inițial oamenii presupuneau că este bărbat: „Am avut situații când am rezervat mese pe numele ‘Ambasadorului Chan’ iar personalul mi-a spus că ‘ambasadorul nu a sosit încă’”.
Conform datelor Departamentului American al Afacerilor Externe (State Department), peste jumătate dintre noile angajate ale ministerului sunt femei iar aproximativ 30% dintre șefii misiunilor diplomatice sunt tot ele – o realitate radical diferită față de anii ’70 când regulile impuneau demisia femeilor odată cu căsătoria.
Această mentalitate persistente se regasește însă și în multe alte colțuri ale lumii. Totuși Serviciul Diplomatic American începe să se distanțeze treptat de imaginea tradiționalizată a angajatului tipic: alb-masculin-licențiat Yale; alte țări adoptând măsuri similare pentru diversificarea corpului diplomatic.
Susan Johnson președintele Asociației Americane a Serviciului Diplomatic (American Foreign Service Association) sugerează că creșterea numărului diplomatelor poate reflecta o schimbare strategică către prioritizarea diplomației față de apărare: „Este feminizarea relativistică a diplomației un indiciu al declinului sau al unei noi forme centrale puterii?”, se întreabă ea retoric.
Mai multe ambasadoare au menționat că adesea contribuie cu perspective diferite discuțiilor internaționale comparativ cu colegii lor bărbați; acestea pun accent pe probleme precum săracia sau educația fetelor. Spre diferență față de omologii lor masculini care își aduc soțiile la misiuni diplomatice externe , majoritatea ambadorelor feminine prefer să accead singure la aceste responsabilități; patru dintre cele opt intervievate fiind divorțate sau având soții care nu le pot acompania datorită obligațiilor profesionale proprii.
