Pe fondul acutizării situaţiei politice din jurul Iranului, participanţii proiectului de gazoduct european Nabucco şi-au exprimat pentru prima dată în mod deschis intenţia de a sista construcţia unei ramificaţii spre această ţară, ceea ce ar însemna, în mod formal, renunţarea la gazul iranian.
Însă, în proiect au apărut în mod inopinat „resurse de gaz turcesc”: 10 miliarde de metri cubi pe an. De unde va lua Turcia, care extrage doar 728 milioane de metri cubi de gaz pe an şi cumpără gaz iranian şi rusesc, resurse suplimentare atât de importante – nu se explică.
În opinia experţilor, sancţiunile internaţionale nu vor împiedica Turcia să-şi dubleze importul de gaz din Iran ‘pentru propriile necesităţi’, iar apoi să-l numească ‘gaz turcesc’, notează, marţi, cotidianul rus Kommersant.
Luni, 23 august, Nabucco Gas Pipeline International, operatorul proiectului de construcţie a gazoductului Nabucco, a anunţat că acţionarii săi au decis să prelungească Nabucco de la Erzrumul turcesc până la graniţa cu Georgia şi Irak, dar să nu mai construiască o ramificaţie până în Iran. Traseele luate acum în calcul prevăd drept bază de resurse pentru Nabucco gaz din Azerbaidjan, Turkmenistan şi Irak.
Gazoductul Nabucco, cu o lungime de 2.841 de km, ar urma să treacă prin Turcia spre Europa. Darea lui în exploatare este planificată pentru 2014, la o capacitate de 31 de miliarde de metri cubi pe an. Participanţii proiectului sunt companiile germană RWE, austriacă OMV, ungară MOL, română Transgaz, bulgară Bulgargaz şi turcă Botas.
Citeste si:
Nabucco, concurent al principalului proiect politico-energetic al Rusiei – South Stream din Rusia spre Europa, prin Marea Neagră – nu are nici la această oră resurse de gaz contractate. Până de curând una dintre posibilele baze de resurse era considerat Iranul, însă din cauza sancţiunilor suplimentare iniţiate în iulie de ONU, SUA şi UE la adresa Teheranului, situaţia internaţională din jurul programului nuclear al Iranului a devenit din ce în ce mai tensionată.
În aceste condiţii, acţionarii Nabucco nu mai pot miza oficial pe gazul iranian. Însă, ei au găsit o cale ocolitoare: ‘resursele turceşť, subliniază Kommersant. Potrivit preşedintelui Rusenergy, Mihail Krutihin, Turcia are un acord pe termen lung cu Iranul, privind achiziţionarea a 10 miliarde de metri cubi de gaz pe an, dar importă doar 6-7 miliarde, ceea ce înseamnă că şi-ar putea majora importurile de aproape două ori.
Mai mult decât atât, după cum aminteşte expertul rus, în primăvaraă autorităţile iraniene anunţaseră demararea construcţiei unui gazoduct din Golful Persic până la graniţa cu Turcia, cu o capacitate de 20 de miliarde de metri cubi pe an. Vara aceasta, compania turco-iraniană Som Petrol a semnat un acord privind preluarea lucrărilor de construcţie la acest gazoduct, iar directorul companiei declara că este posibilă majorarea capacităţii acestuia până la 32-36 miliarde de metri cubi.
Prin urmare, noul gazodict ar putea fi unit cu Nabucco. ‘Sancţiunile nu-i interzic Turciei să cumpere gaz din Iran: în acest sens, nu există piedici de ordin juridic’, explică Mihail Krutihin.
Directorul centrului analitic turc ‘Turksam’, Sinan Ogan, confirmă că, de-a lungul întregii istorii a domeniului gazifer din ţară, în Turcia s-au extras 11 miliarde de metri cubi de gaz, iar în 2009 – doar 728 de milioane.
Totuşi, expertul se îndoieşte că Ankara se va decide la o schemă atât de radicală pentru achiziţionarea de gaz iranian. În opinia sa, mai degrabă va fi realizat proiectul traseului ‘supracaspic’ privind livrarea de gaz pentru Nabucco din Turkmenistan, Uzbekistan şi Kazahstan. Este vorba despre construcţia unor utilaje pentru lichefierea sau comprimarea gazului şi transportarea lui în Azerbaidjan şi Georgia pe la Marea Caspică, fără trasarea unui gazoduct submarin, explică ziarul rus.
