Lansarea unui nou tratat între UE și grupul de state din Africa, Caraibe și Pacific (ACP) a fost umbrită de disputele privind tranziția către o energie curată, mineralele critice și de refuzul a peste 30 de țări de a semna tratatul în această săptămână.
În opinia sa, adresându-se miercuri (21 februarie) legislatorilor din UE și ACP, Jutta Urpilainen, comisarul UE pentru parteneriate internaționale, a insistat asupra faptului că „într-o epocă de provocări geopolitice fără precedent, UE nu întoarce spatele partenerilor săi… nu lasă pe nimeni în urmă”.
Cu toate acestea, în ciuda faptului că președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a descris Africa ca fiind „continentul înfrățit” al Europei, oficialii UE au devenit din ce în ce mai îngrijorați de scăderea influenței economice a blocului în cea mai mare parte a Africii din cauza ascensiunii Chinei și a altor actori.
În plus şi din cauză că Rusia și grupul său de mercenari, cunoscut anterior sub numele de Wagner, au devenit din ce în ce mai influenți, în detrimentul Franței și al UE, în Sahel și în mare parte din Africa de Vest.
Într-o aluzie la acest lucru, Urpilainen a remarcat că „înțelegem pe deplin că nu suntem singurii care fac oferte”.
Acest mesaj a fost subliniat în timpul dezbaterilor din această săptămână în cadrul Adunării parlamentare comune a UE și a comunității din Africa, Caraibe și Pacific (APP UE-ACP) din capitala Angolei, Luanda.
Reuniunile APP UE-ACP au fost primele de la semnarea, în noiembrie anul trecut, a Acordului de la Samoa, care stabilește relațiile politice și economice între cele 27 de națiuni ale UE și 79 de țări din Africa, Caraibe și Pacific pentru următoarele două decenii.
Cu toate acestea, peste 30 de țări ACP, inclusiv 20 de state africane, au refuzat să semneze acordul (care a intrat provizoriu în vigoare în ianuarie), iar criticii Acordului de la Samoa susțin că acesta lasă relațiile comerciale dintre UE și cele trei blocuri complet neschimbate.
În schimb, comerțul este determinat de așa-numitele Acorduri de parteneriat economic (APE) între UE și blocurile regionale.
În opinia sa, „Ne aflăm într-o mare de acorduri și într-un ocean de tratate”, a declarat Thomas Tayebwa din Uganda, care a întrebat „cum sunt acestea în concordanță cu acordurile regionale?”.
Eșecul mega-mandatului UA
Înainte de începerea negocierilor privind noul tratat din 2020, statele africane au fost implicate într-o dispută internă după ce au semnalat că vor abandona procesul ACP și că vor da în schimb Uniunii Africane un mandat pentru a negocia cu Bruxelles un pact comercial de la continent la continent.
Cu toate acestea, aceste planuri au fost abandonate în favoarea status quo-ului după ce Nigeria, Africa de Sud și Kenya au condus un grup de țări care s-au opus mandatului UA.
Persoane din interior spun că întoarcerea a fost făcută pe fondul temerilor că UA ar putea deveni astfel prea puternică.
Tratatul a fost apoi întârziat de opoziția Poloniei și a Ungariei, care au criticat lipsa unor noi dispoziții privind controlul migrației și returnarea migranților.
În plus, comisia von der Leyen a încercat să pună în centrul ofertei sale pentru Africa programul său de investiții Global Gateway, după modelul inițiativei chineze Belt and Road.
În viziunea sa, Jutta Urpilainen a promis că programul Global Gateway va finanța proiecte care să ofere acces la electricitate pentru 100 de milioane de persoane din Africa până în 2030. De asemenea, a adăugat că țările care nu au semnat Acordul de la Samoa nu pot încheia noi contracte financiare cu Banca Europeană de Investiții în cadrul programului Global Gateway.
De asemenea, Urpilainen a indicat drept model de cooperare un acord negociat anul trecut între Bruxelles și Namibia privind hidrogenul verde și materiile prime critice.
Astfel, „Scopul nostru nu este de a extrage și exporta materii prime critice… scopul nostru este de a crea valoare națională și locală”, a declarat Urpilainen.
„Așteptăm cu nerăbdare un parteneriat 50-50 cu UE în chestiuni precum materiile prime critice”, a declarat deputatul zambian Sibeso Sefulo.
Alții și-au exprimat temerile că accentul pus de UE pe emisii nete de carbon zero și pe eliminarea treptată a combustibililor fosili va afecta economiile africane, în ciuda contribuțiilor lor scăzute la emisiile globale.
În precizările sale, „Înțelegem cu toții pericolele pe care le reprezintă combustibilii fosili, dar avem nevoie de o tranziție energetică corectă și echitabilă, care să nu țină Africa în sărăcie”, a declarat Thomas Tayebwa, vicepreședinte al parlamentului ugandez, în timpul dezbaterii în plen.
„Chiar dacă ne vom exploata fosilele, emisiile Africii nu vor depăși patru procente din emisiile globale de gaze cu efect de seră. Asta nu înseamnă că nu ar trebui să depunem mai multe eforturi pentru a ne reduce emisiile. Trebuie să facem mai mult, dar lumea dezvoltată trebuie să facă mult mai mult”, a adăugat el.
Între timp, la reuniunea ministerială a Organizației Mondiale a Comerțului care va avea loc săptămâna viitoare la Abu Dhabi, se așteaptă ca India și Africa de Sud să protesteze în mod oficial împotriva mecanismului de ajustare la frontiera de carbon recent introdus de UE, argumentând că acesta le va penaliza economiile și va încălca normele OMC.
Sursa: euobserver.com
