Regizorul Emir Kusturica împlineşte 60 de ani

Emir Kusturica, unul dintre cei mai prolifici și mai premiați regizori ai ultimilor ani, s-a născut 24 noiembrie 1954, la Sarajevo. Filmele sale sunt simbolistice, tratând fascinanta lume a țiganilor, absurdul sau nunta în zonele Europei de Sud-Est.

Emir Kusturica a urmat cursurile prestigioasei Academii de film FAMU din Praga. A început prin a regiza programe de televiziune iugoslave. Primul film în regia lui a fost în 1981, „Do You Remember Dolly Bell?”, care a câștigat Leul de Aur la Festivalul de film de la Veneția.

În timpul studenției, în anul doi, a regizat filmul „When Father Was Away On Business”, în 1985, pentru care a primit un Palm d’Or la festivalul de film de la Cannes, 5 premii de film iugoslave și a fost nominalizat la categoria cel mai bun film străin pentru premiile Academiei Americane.

În 1989, reușește să câștige la fel de multe premii cu filmul „Time of the Gypsies”, un film surprinzător și incitant asupra culturii țigănești. Kusturica a continuat să regizeze filme de un impact imediat în următorii ani, printre care filmul său de debut american, „Arizona Dream”, în 1993, premiat cu un Urs de Argint la festivalul de film de la Berlin, și comedia neagră premiată cu Palm d’Or la Cannes, „Underground”, din 1995.

În 1998, a câștigat Leul de Argint la Festivalul de film de la Veneția pentru cel mai bun regizor, cu pelicula „Black Cat, White Cat”, un film amuzant și romantic, despre o șatră de țigani de pe malurile Dunării.

În 2000, are o scurtă apariție ca și actor, în filmul lui Patrice Leconte, „The Widow of St. Pierre”, apariție ce a impresionat critica de film prin puterea lui de expresie non-verbală. În 2001, Kusturica a regizat „Super 8 Stories”, un documentar de expresie tipic, plin de nuanțe și simboluri ascunse.

Au urmat filme precum „The Good Thief” (2002), „Emir Kusturica, tendre barbare” (2004), „Life Is a Miracle” (2004), „Zavet” (2007), „Maradona by Kusturica” (2008), „Words with Gods” (2014).

 În 2004, a primit premiul Educației Naționale la festivalul de la Cannes pentru filmul „Life Is a Miracle”. Pentru aceeași peliculă a primit distincția Best European Union Film la Premiile în 2005.

În septembrie 2009, Emir Kusturica a primit la Arad, premiul de excelență din partea organizatorilor Festivalului Internațional de Film din România (Ro-IFF) drept recompensă pentru întreaga lui activitate artistică, premiul fiind simbolizat de o statuetă din sticlă sablată, reprezentând logo-ul festivalului. Tot din anul 1999, de la lansarea albumului muzical „Unza Unza Time”, Emir Kusturica face turnee internaționale împreună cu trupa sa, The No Smoking Orchestra.

În 2011 a fost președintele juriului secțiunii Un Certain Regard din cadrul Selecției oficiale a celei de-a 64-a ediții a Festivalului de Film de la Cannes (11-22 mai 2011). În 2013 a anunțat că se retrage din viața publică.

Marele regizor are și o carte autobiografică intitulată „Unde sunt eu în povestea asta” apărută prima oară la Belgrad, în 2010, sub titlul „Moartea e un zvon neverificat” și reprezentând debutul literar al regizorului sârb. Cartea este mărturia omului Emir Kusturica, acesta preferând să reconstituie copilăria și adolescența petrecute la Sarajevo, drama destrămării Iugoslaviei și a războiului din Bosnia Herțegovina, fără a face trimitere la filmele sale.

„Cred în artă ca formă de terapie pentru oamenii care s-au săturat să fie manipulați și sunt din ce în ce mai mulți. Paradoxul acestei cărți este că vorbește în același timp despre memorie și despre uitare într-o epoca în care ființa umană are tendința să uite din ce în ce mai repede, ba chiar să ignore trecutul ce nu este pus în mod voit în lumină”, explica Emir Kusturica. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES) Foto: cinemagia.ro

 

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata