Renasc speranţele privind viitorul Nabucco

După o iarnă lungă şi friguroasă pentru proiectul Nabucco, luna martie a adus un nou val de energie pentru planul îndelung-blocat al Occidentului de a-şi diversifica sursele alimentării cu energie, notează Radio Europa Liberă / Radio Libertatea.

Nabucco, prin care se vizează aducerea a 31 miliarde de metri de cubi de gaz din Marea Caspică şi din Orientul Mijlociu către Europa Centrală şi de Sud, a fost de multă vreme considerat o oportunitate de către Uniunea Europeană (UE) de a-şi reduce dependenţa de gazul şi de gazoductele ruseşti.
Proiectul s-a blocat însă atât de des din cauza problemelor legate de finanţare şi de alimentarea cu gaz, încât unele voci au susţinut că Nabucco nu este fezabil.

Cu toate acestea, se pare că proiectul pare să fie pe calea de a face primele furnizări de gaz în 2014. Noul impuls a venit la 4 martie, atunci când parlamentul turc a ratificat un acord interguvernamental în privinţa tranzitutul gazului prin Nabucco, în condiţiile în care Turcia este ultima dintre cele 5 ţări de tranzit – celelalte fiind Austria, Bulgaria, Ungaria şi România – care au aprobat acordul pentru gazoductul cu o lungime de 3.300 de kilometri.

Este posibil ca ezitarea Turciei înaintea ratificării acordului să se fi datorat negocierilor cu Azerbaidjanul. Proiectul de gazoduct începe la graniţa georgiano-turcă, de unde se conectează la un gazoduct care vine din Azerbaidjan. Chiar dacă Ankara şi Baku sunt parteneri regionali, discuţiile privind stabilirea unui preţ pentru gazul din Azerbaidjan au fost mai degrabă încete.

O altă veste bună pentru proiectul Nabucco a venit la 10 martie, atunci când unul dintre cei şase acţionari, compania germană RWE Supply & Trading, a semnat un memorandum de înţelegere cu Azerbaidjanul pentru a dezvolta câmpul gazeifer Nakhichevan din Marea Caspică, la aproximativ 50 de kilometri de coasta azeră. Gazul provenind de la respectivul câmp gazeifer va fi aproape sigur destinat proiectului şi ar putea tempera îngrijorările îndelungate legate de faptul că Nabucco are probleme cu alimentarea.

RWE a semnat anul trecut un contract cu Turkmenistanul pentru a dezvolta unul din câmpurile gazeifere marine neeexploatate, în condiţiile în care Azerbaidjanul şi Turkmenistanul au fost numite frecvent drept doi potenţiali furnizori importanţi pentru proiectul Nabucco. De altfel, aşa cum notează directorul executiv al RWE, Stefan Judisch, ratificarea de către Turcia a acordului de tranzit al gazului face ca Baku şi Aşhabad să nu mai aibă niciun impediment legal pentru a finaliza contractele privind furnizarea de gaz Nabucco.

O altă potenţială veste bună pentru Nabucco a venit din partea Comisiei Europene (CE), tot la 4 martie. Anul trecut, după întreruperea alimentării cu gaz a UE pe fondul unei dispute privind preţurile dintre Rusia şi Ucraina, CE a alocat 1,5 miliarde de euro pentru proiecte menite să îmbunătăţească infrastructura energetică a UE, ceea ce a făcut ca Nabucco să primească 200 de milioane din respectiva sumă. În această lună, CE a adăugat 2,3 miliarde de euro pentru dezvoltarea proiectelor energetice pentru Europa.

Această situaţie face şi mai implauzibilă o sugestie din partea lui Paolo Scaroni, CEO al companiei ENI, partener la gazoductul South Stream, susţinut de Rusia, care a precizat săptămâna trecută că Nabucco şi South Stream ar putea fuziona pe ultima secţiune a rutei lor în Europa, pentru a reduce din costuri.

Directorul de management al proiectului Nabucco, Reinhard Mitschek, nu infirmă complet o astfel de posibilitate, însă a refuzat să comenteze pe marginea unor astfel de speculaţii. De partea rusă, ministrul rus al energiei, Serghei Şmatko, a exclus la 15 martie ideea unei fuzionări a celor două proiecte, susţinând că South Stream, cu o capacitate de 31 de miliarde de metri cubi, este ‘mai competitiv’ decât Nabucco.

Ca răspuns la întrebarea ultimă – „Va fi Nabucco gata la timp?” – Mitschek este extrem de încrezător. ‘Da, vă pot spune da, ne încadrăm în timp. Avem un an foarte interesant – 2010 – pentru a pregăti totul – deschiderea sezonului, finanţarea, elementele tehnice’, susţine el, adăugând că ‘în 2011, vom începe construirea, aşa cum am prevăzut, iar la sfârşitul lui 2014, primele alimentări cu gaz vor ajunge în Europa’.

De asemenea, Federico Bordonaro, o autoritate în domeniul energiei şi profesor de geopolitică la Universitatea din Roma, afirmă că urgenţa pe care a ataşat-o proiectului Comisia Europeană ar trebui de asemenea să confere Nabucco un impuls. ‘Uniunea Europeană a asistat la o creştere a competiţiei din partea rezervelor central-asiatice.
‘Am fost martorii felului în care chinezii şi iranienii devin din ce în ce mai agresivi pe pieţele de energie turkmene şi kazahe’, afirmă Bordonaro, precizând că perceperea acestei competiţii a determinat UE să acţioneze mai rapid.

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata