Resuscitarea problemelor ruso-ucrainene în domeniul patrimoniului va deschide „cutia Pandorei” din relaţiile interstatale

La iniţiativa Agenţiei Federale a Rusiei privind administrarea proprietăţilor statului, în cadrul unor negocieri ruso-ucrainene ar putea fi analizată, săptămâna viitoare, una dintre cele mai acute şi mai complicate probleme pe care autorităţile ucrainene şi ruse au tot amânat-o din 1993: cea privind recunoaşterea dreptului de proprietate a Federaţiei Ruse şi a unor organizaţii ruseşti în particular asupra unor obiective industriale şi sociale de pe teritoriul Ucrainei.

La rândul său, Kievul se grăbeşte să formuleze pretenţii patrimoniale în oglindă. Experţii sunt convinşi că actualizarea acestor probleme ar putea deschide ‘cutia Pandorei’ în relaţiile interstatale, notează cotidianul rus Nezavisimaia Gazeta.
Faptul că partea rusă pretinde la circa 300 de obiective din Ucraina a fost anunţat recent de directorul-adjunct al Agenţiei Federale a Rusiei privind administrarea proprietăţilor statului, Iuri Medvedev.

Acesta a subliniat că în anii de independenţă a Ucrainei situaţia cu dreptul de proprietate a devenit foarte încurcată: unele obiective au fost vândute, iar pe baza altora au fost create întreprinderi noi. Cu toate acestea, Medvedev şi-a exprimat convingerea că noua conducere de la Kiev va restabili echitatea. ‘Acest lucru este în avantajul direct al părţii ucrainene, deoarece atunci când o întreprindere va putea lucra eficient, ea va aduce venituri la bugetul statului, iar cetăţenii Ucrainei vor primi noi locuri de muncă’, a explicat Medvedev.

La Kiev, însă, această declaraţie a fost primită cu reticenţă. Noul director al Fondului Proprietăţii de Stat a Ucrainei (FGI), Aleksandr Riabcenko, a confirmat că, în conformitate cu acordul interguvernamental semnat în ianuarie 1993, ambele ţări pot pretinde la obiective situate pe teritoriul celuilalt stat. Pentru a-şi restitui proprietăţile de pe teritoriul Ucrainei, partea rusă trebuie să demonstreze prin documente că obiectivele vizate au fost construite din fonduri ale RSFS Ruse sau din banii anumitor întreprinderi ruseşti.

La ora actuală, partea rusă a înaintat deja dosare pentru 78 de obiective de pe teritoriul Ucrainei, iar pe marginea a 13 dosare au fost date deja veridicte pozitive. La rândul său, Ucraina încearcă să demonstreze dreptul său asupra a 10 obiective situate pe teritoriul Rusiei, reuşind deja să obţină decizii favorabile în cazul a 8 obiective.
Inainte, fostul director al FGI, Valentina Semeniuk-Samsonenko, explica faptul că, la ora actuală, nimeni nu ştie exact câte obiective din Ucraina aparţin pe drept Rusiei şi invers. ‘Uzine, fabrici, sanatorii, tabere de copiii…

Numărul lor s-ar putea ridica la sute. Problema, însă, este aceea că pentru multe obiective termenul de păstrare a documentelor a expirat, deoarece aceste clădiri fuseseră construite în anii 1960-1970’. Cu câţiva ani în urmă, Semeniuk-Samsonenko iniţiase inventarierea tuturor proprietăţilor de pe teritoriul Ucrainei. Deoarece inventarierea a vizat inclusiv infrastructura care se află azi în uzul Flotei Ruse de la Marea Neagră, problema administrativă s-a transformat rapid în una politică, devenind sursă de noi conflicte interstatale.

Potrivit unui reprezentant al FGI, situaţia cu dreptul de proprietate este extrem de complicată, în special în Crimeea. În opinia sa, împărtăşită în condiţii de anonimat cotidianului Nezavisimaia Gazeta, puterea ucraineană optase, încă de pe vremea preşedintelui Leonid Kravciuk, pentru tactica distanţării de această problemă.
De asemenea, încercarea de a iniţia o inventariere a proprietăţii flotei a fost determinată pe vremea lui Viktor Iuşcenko doar de intenţia de a face ordine în preţul pentru chiria percepută părţii ruse.

‘Se estima ca pentru fiecare obiectiv să fie semnat un contract de închiriere, care să stipuleze preţul exact pentru exploatare şi data la care va expira acţiunea documentului: mai 2017’. Acum problemele ce ţin de proprietate vor fi scoase pe ordinea de zi a negocierilor dintre premierii ucrainean şi cel rus, Nikolai Azarov şi Vladimir Putin. Experţii ucraineni se îndoiesc de faptul că doar voinţa politică de a ameliora relaţiile dintre cele două ţări va permite soluţionarea problemei.

Potrivit politologului Konstantin Bondarenko, este vorba de sute de documente care complică rezolvarea problemei. Bondarenko admite că la nivel de guverne problema ar putea fi rezolvată în cazul anumitor obiective, însă în linii mari situaţia va rămâne neschimbată. Pe listele ce fuseseră elaborate în 1993 figurează sute de întreprinderi.

Restituirea lor proprietarilor de drept este, în primul rând, extrem de complicată juridic, iar în al doilea rând este periculoasă din punct de vedere politic: ar putea apărea necesitatea iniţierii de amendamente importante în legislaţia ţării care reglementează relaţiile dintre două state. În Ucraina, această problemă este inevitabil politizată şi interpretată ca atac la adresa suveranităţii şi independenţei statului, subliniază în final ziarul rus.

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata