Şapte motive pentru a salva moneda unică europeană

De când Grecia şi-a scos la iveală neregulile bugetare, moneda unică europeană este în derivă. Teoreticienii nostalgici ai francului sau ai mărcii îşi multiplică luările de poziţii răzbunătoare.

În faţa devalorizării euro, nu este nimic de făcut, doar să te bucuri, deoarece moneda era supraevaluată. Ziarul Les Echos enumeră şapte motive pentru care moneda europeană trebuie salvată cu orice preţ.

1.    Euro este Europa. Moneda unică este o etapă din lungul drum al Uniunii. O etapă ca oricare alta, care include un progres economic ce trebuie să atragă un progres politic.
Ea figura şi în proiectele ‘părinţilor Europei’, precum Jean Monnet. Explozia sa ar pune în discuţie întreg proiectul. Dacă unii conducători, Comisia, Consiliul European nu sunt capabili să salveze euro, atunci le va fi mult mai greu să promoveze oricare alt nou proiect comunitar. Şi dacă Europa nu merge înainte, atunci ea regresează.

2.    Euro este stabilitatea. Evident, această afirmaţie poate părea ciudată pentru o monedă care a pierdut 10% în trei luni în faţa dolarului, după ce a avansat cu 20% într-un an. Dar este vorba de stabilitatea între ţările din zona euro. Or aceste ţări fac mult comerţ unele cu altele – mai bine de jumătate din schimburile lor, care sunt protejate de volatilitatea ratei de schimb.

Desigur, de mai bine de un deceniu, această protecţie pare normală, dar nu este. ‘Şarpele monetar’ care limita marjele de fluctuaţie a monedelor europene era în mod regulat cuprins de convulsii care duceau la devalorizări. În ceea ce priveşte ţările care au un regim de schimb flexibil, ele se expun riscului unor şocuri brutale induse de puternica variaţie de creştere sau de scădere a monedei lor.

3.    Sfârşitul monedei euro ar costa o avere. Există voci care afirmă că ar fi mai simplu cu şaisprezece monede în loc de una. În anumite privinţe, au dreptate – italienii şi francezii ar exporta mai uşor cu o nouă liră sau un neofranc devalorizaţi. Dar uită că explozia uniunii monetar ar costa foarte mult. Ar trebui imprimate bancnote noi şi schimbat totul în cadrul băncilor.

Dar aceasta nu este nimic în raport cu alte două facturi. Mai întâi, creşterea preţurilor în ţările cu monedă depreciată – o inflaţie care ar duce la creşterea indicilor. Ţările cu monedă reevaluată ar pierde în ceea ce priveşte competitivitatea, atât în Europa cât şi la nivel internaţional. Apoi, creşterea dobânzilor în multe ţări.

4.    Euro consolidează Europa pe scena financiară internaţională. Este suficient să ne imaginăm ce s-ar fi întâmplat în contextul crizei financiare dacă nu ar fi fost Banca Centrală Europeană (BCE).
În negocierile internaţionale deschise în cadrul G20, Rezerva federală a Statelor Unite şi Banca Angliei ar fi putut să-şi impună poziţiile – şi interesele din spatele acestora. Şi nu ar fi îndrăznit poate să se lanseze în acţiuni îndrăzneţe, precum cele ale BCE, care au dus la salvarea financiară la nivel mondial.

5.    Dolarul nu trebuie să fie singur. Faţă de bancnota verde, euro este ca o contragreutate. Ceea ce nu este cazul nici pentru yen (japonezii nu au vrut niciodată acest lucru) nici pentru yuan (chinezii încă nu doresc). Or, această contragreutate este necesară pentru limitarea incapacităţii financiare a americanilor care fabrică din ce în ce mai mulţi dolari care nu-i costă nimic pentru a-i vânde restului lumii.

6.    Ţările din estul Europei încă visează la euro. Pentru vechile ţări ale Europei, moneda unică a fost un motiv de stres, acela de a suporta o schimbare impusă de sus. Pentru tinerele ţări, cele din estul continentului, euro este un proiect şi o speranţă într-o lume mai bună, aşa cum a fost şi aderarea la Uniune. Este cazul Ungariei şi Letoniei, grav lovite de criză, sau al Poloniei, care a rezistat totuşi mai bine.

7.    Euro are proiecte. Ca de exemplu ideea emiterii de euroobligaţiuni, lansată de Institutul Montaigne. Aceste obligaţiuni ar fi emise de o agenţie publică, la început franco-germană, pentru finanţarea investiţiilor comune pe termen lung. De asemenea, omul de afaceri George Soros propune ca Uniunea să emită euroobligaţiuni ca să susţină Grecia, prin refinanţarea a trei sferturi din obligaţiunile publice ale ţării ajunse la maturitate.

Euro poate spera la vremuri bune, cu două condiţii: să se dezvolte unele mecanisme de solidaritate mai puternice (şi să se avanseze deci spre o Europă federală) şi să se pună la dispoziţie mijloacele pentru impunerea respectării regulilor comunitare. Încă nu este prea târziu pentru a salva moneda unică, conchide Les Echos.

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata