Topirea ghetarilor determina modificarea frontierei dintre Italia si Elvetia

 
Încalzirea climatica modifica frontierele Elvetiei. Astfel, granita dintre Italia si Elvetia este pe cale sa se deplaseze. Cu cât va fi deplasata este secret de stat, potrivit ziarului elvetian Le Temps. În masivul Mont-Rose, la granita dintre Elvetia si Italia, ghetarii s-au topit in ultimele decenii suficient pentru a se modifica de la baza la vârf.
În conformitate cu conventia italo-elvetiana din 1941, in vigoare in prezent, crestele ghetarilor sunt acelea care traseaza linia de frontiera intre cele doua tari.
 
Daca ele se deplaseaza, asa cum se intâmpla acum, ele trag dupa sine teritoriile nationale limitrofe. Acest gen de incidente intervine acolo unde natura salbatica serveste ca element de delimitare a frontierelor. Adica, pe mai mult de jumatate din frontiera de aproape 1.900 km intre Elvetia si cinci tari vecine, Italia, Franta, Germania, Austria si Liechtenstein.
 
Într-un loc, un ghetar se topeste, in alta parte o morena aluneca sau un râu isi schimba albia. Daca nu se intâmpla intr-o zona locuita, incidentul trece adesea neobservat ani intregi si se limiteaza la câtiva metri in plus sau in minus. Ceea ce nu va preocupa un geometru, chiar elvetian.
Si atunci specialistii fac tot posibilul ca sa evite modificarea oficiala a frontierelor, o procedura care implica dezbateri parlamentare, chiar referendumuri, si care risca in orice moment sa alunece intr-o supralicitare nationalista, potrivit Le Temps.
 
De aceasta data, miscarea este totusi prea importanta, intre masivul Mont-Rose si Cervin, pentru a nu fi luata in considerare: pe domeniul schiabil de la Zermatt, de exemplu, frontiera a avansat cu mai mult de 100 m spre sud. Apoi, calitatea tot mai buna a fotografiilor aeriene si digitalizarea datelor topografice obliga serviciile implicate la si mai multa precizie.
 
Cu ocazia uneia din reuniunile sale, in decembrie anul trecut, Comisia interfrontaliera italo-elvetiana a hotarât sa abordeze problema. „Comisia a dorit sa ia act de schimbarile survenite pe teren si sa stabileasca consecintele, adica sa solicite recunoasterea oficiala a deplasarii frontierei”, afirma Daniel Gutknecht, responsabil cu frontiera nationala de la Oficiul federal de topografie.
 
Initiativa a fost transmisa apoi esaloanelor superioare. De partea italiana, ministrul afacerilor externe, Franco Frattini a prezentat Camerei Deputatilor un proiect de lege privind ratificarea acesteia si punerea in aplicare. De partea elvetiana, Consiliul federal ar trebui sa aprobe propunerea in scurt timp, dar fara sa mai treaca prin Parlament. „Este in general mai simplu sa ai o frontiera care corespunde realitatii de pe teren, explica Daniel Gutknecht.
 
Este valabil in special pentru locurile nelocuite si care nu au o importanta economica deosebita sau atunci când câtiva metri patrati in plus sau in minus nu schimba cu nimic situatia. Este valabil si din motive de comoditate, atunci când frontiera este de-a lungul unui râu: fie ca trece prin apa sau prin mijlocul taluzului. În aceasta situatie, suntem in general de acord ca natura sa decida. Ceea ce este esential, in cele din urma, este existenta unei reguli recunoscute de ambele parti, astfel incât teritoriile adiacente sa se incastreze ca doua piese de puzzle.”
 
Problema s-a rezolvat usor in masivul Mont-Rose. Elvetia si Italia au o frontiera comuna, foarte precis si rational definita din timpul lui Mussolini. Ceea ce le permite sa-si cunoasca perfect pozitia respectiva si, daca este cazul, sa se adapteze fara a se opune la o schimbare, in conformitate cu reguli in comun recunoscute.
 
Confederatia are cu ceilalti vecini relatii mai delicate. Cu Austria a incheiat un acord putin rigid iar cu Franta tratatele sunt cel mai adesea superficiale, atunci când nu fac referinta la realitati disparute de multa vreme, este de parere ziarul elvetian. Cu Germania, acordurile insista de regula pe detalii neinsemnate ca sa neglijeze esentialul, ca de exemplu delimitarea lacului Constanta.
 
Chestiunile legate de frontiere continua sa fie sensibile, subliniaza Le Temps. Daniel Gutknecht refuza sa spuna care tara, dintre Elvetia si Italia, va câstiga mai mult teren. „Renuntam la calcule, afirma acesta. Plecam de la principiul ca fiecare tara câstiga sau pierde mai mult sau mai putin aceeasi suprafata de teren. Trebuie sa stiti doar ca suprafata Elvetiei va ramâne aproape aceeasi in km2”, afimra el.
Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata